Despre arta de a conduce un popor liber în pericopa Hukat
Atunci a făcut Israel o făgăduință lui HAȘEM spunând: Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele îl voi nimici pe el și pe cetățile lui. (Bamidbar/ Numeri 21:2)
În pericopa săptămânii citim despre moartea lui Miriam și Aharon. După moartea lui Miriam fântâna care mergea cu ei peste tot în deșert s-a uscat. Moșe a primit porunca să vorbească stâncii să dea apă. El a încălcat porunca și a lovit stânca. Neamul a primit apa de care avea nevoie, dar Moșe a fost aspru pedepsit. El nu va intra în țara făgăduită.
După ce a murit Aharon au dispărut norii care apărau neamul, acei nori în amitirea cărora avem sărbătoarea de Sukot. Cnaaniții au văzut că neamul nu mai era apărat de nori și au pornit la luptă. Neamul s-a rugat la HAȘEM și a făgăduit că dacă își va birui vrăjmașul nu-și va însuși nimic din pradă. HAȘEM le-a primit rugăciunea și le-a adus victoria.
Reacția neamului a fost diferită de tot ce am citit până acum. Până acum, oricare ar fi fost necazul, neamul se plângea lui Moșe. Moșe se ruga și necazul era într-un fel sau altul depășit. Pentru prima oară neamul nu a mai apelat la Moșe ci s-a adresat prin rugăciune și făgăduință direct lui HAȘEM. Ce se ascunde oare în spatele acestei schimbări de atitudine?
Moartea lui Miriam și Aharon a avut loc în ultimul an al peregrinării prin deșert. Toți cei care împliniseră douăzeci de ani la ieșirea din Egipt nu mai erau printre cei vii. În viață au rămas doar fiii lor, cei care nu cunoscuseră jugul robiei. Generația care a cunoscut gustul amar al robiei nu s-a simțit vrednică să se adreseze direct lui HAȘEM ci a căutat sprijinul unui conducător în carne și oase care să se roage pentru ei. Doar generația crescută în libertate a fost capabilă să-și asume răspunderea și să-și găsească propriile cuvinte pentru a se adresa direct lui HAȘEM.
Gestul lui Moșe de a lovi stânca a fost un gest de autoritate. Un asemenea gest era chiar necesar într-o generație care simțea nevoia de a se sprijini pe un conducător. În fața unor oameni liberi, care știau deja să-și asume o răspundere și să-și găsească propriile cuvinte, gestul era deja nepotrivit. În fața lor Moșe ar fi trebuit să grăiască stâncii, așa cum i-a poruncit HAȘEM.
Vremurile s-au schimbat, dar Moșe nu a ținut pasul. Pentru a conduce un neam de oameni liberi el nu mai era omul potrivit. Ștafeta trebuia predată unui conducător potrivit vremurilor. Ales a fost discipolul său Iehoșua bin Nun.
Comments
Despre arta de a conduce un popor liber în pericopa Hukat — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>