Cu ce se ocupă înțelepții Israelului? Cercetătorii fundamentali caută să înțeleagă cum funcționează Creația, firmele să câștige bani, armatele să-și apere granițele țării, uneori chiar să le lărgească. Ce caută înțelepții Israelului?

Cea mai cunoscută formă de expresie a gândirii iudaice este comentariul. Umila notă  de subsol a fost ridicată în creația iudaică la rang de capodoperă.  Traducerea unor cuvinte mai rar folosite, dezvăluirea unor tâlcuri ascunse dar mai ales dezambiguizarea textului sunt cele mai frecvente obiective ale comentariilor.

O cultură care și-a ales ca țel să aducă claritate. În acest context obiceiul, atât de iubit de copii, de a se masca de de Purim cere o explicație.

În Meghilat Ester (Cartea Esterei), masca, sau mai degrabă deghizarea este un motiv central. După una din opinii Ahașveroș era doar un parvenit care și-a plătit cu bani grei accesul prin alianță la coroană. La petrecere el a purtat hainele Marelui Preot – Cohen Gadol și a dat poruncă să fie adusă Vaști, moștenitoarea de drept a tronului, pentru a se făli cu frumusețea ei în fața mesenilor, un fel de deghizare în cadână.

Marele ”om de stat” Haman nu era mai mult decât un bărbier parvenit. Porunca smulsă regelui ca toți slujitorii regelui să i se închine era o formă de uzurpare prin deghizare. El și-a dorit, ca încununare a acestei deghizări, să poarte veșminte pe care le-a purtat regele, să călărească un cal pe care l-a călărit regele și să-i fie pusă pe cap coroana regelui. Această deghizare mai puțin coroana a avut loc, doar că de ea s-a bucurat tocmai vrăjmașul său Mordechai.

Ester și-a păstrat cuvântul și nu a dezvăluit din ce neam vine. Mordechai, cu toată mantia sa de purpură regală și cununa mare de aur ce o purta, putea cel mult să vorbească în fața regelui spre binele neamului său. În ciuda aparențelor, mai multă autoritate nu avea.

Cel mai ascuns în această carte este HAȘEM. Numele lui HAȘEM nu este amintit nicăieri în întreaga carte. Amprenta Lui se simte nu prin miracole vădite ci doar prin ceea ce pare a fi un lung șir de coincidențe fericite.

Aceasta este realitatea în care trăim în Diaspora, o realitate mascată. Obiceiul de a ne masca ne sugerează că tot ceea ce vedem sunt doar aparențe. Un îndemn fără cuvinte de a ne ascuți privirea, de încerca să deslușim ce se ascunde în spatele lor.