Și a grăit HAȘEM către Moșe spunând. Răzbună răzbunarea fiilor lui Israel de la midianiți și apoi te vei alătura neamului tău. (Bamidbar/Numeri 31:1,2)

Și a grăit Moșe către HAȘEM și a spus. Să numească HAȘEM … un om peste popor. … și să nu fie poporul lui HAȘEM ca turma care nu are păstor. (Bamidbar/Numeri 27:15-17)

Despre copilăria și tinerețea lui Moșe scrie în Tora foarte puțin. Ultimele zile ale lui Moșe, în schimb, ocupă trei pericope din cartea Bamidbar/Numeri și întreaga carte Dvarim/Deuteronom.

Viața are un început și un sfârșit. Numai când simte că i se apropie sfârșitul își dezvăluie omul întregul adevăr lăuntric.   

HAȘEM i-a poruncit lui Moșe să pornească la luptă cu midianiții, ca răzbunare pentru răul pe care aceștia l-au cășunat fiilor lui Israel. Apoi i-a vestit că după ce îi va înfrânge pe midianiți va muri și el.

Moșe a înțeles că va muri numai după ce îi va înfrânge pe midianiți. Cu cât va porni mai târziu la luptă, cu atât va rămâne mai mult în viață. Moșe, deși știa ce va urma, a zorit poporul să pornească la luptă.

După ce midianiții au fost înfrânți, și-a luat Moșe timp să se roage. Prima lui rugăciune a fost ca HAȘEM să aleagă un conducător în locul lui și să-l pună la capul poporului, ca să nu rămână poporul ca oile fără cioban. Numai după  aceea s-a rugat pentru el, să fie lăsat să intre în țara făgăduită.

Cu o astfel de situație ne vom confrunta toți cei care, într-un fel sau altul, ne-am asumat grija semenilor noștri. Atâta timp cât le purtăm grija, ni se pare firesc ca nevoile lor să aibă întâietate. Când va veni momentul dureros al despărțirii, când nu vom mai putea face nimic pentru ei, atunci ne vom simți liberi să dăm întâietate propriilor noastre nevoi.

În acele momente să ne amintim de pilda pe care ne-a dat-o Moșe.