Cum sărbătorim ziua de Purim
… să facă ziua a patrusprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a ei în fiecare an … asemeni zilelor în care au avut răgaz de vrăjmașii lor și luna care s-a prefăcut din jale în în bucurie și din doliu în sărbătoare să le facă zile de petrecere și bucurie și trimis bucate prietenilor și daruri sărmanilor. (Ester 9:21,22)
Există în viața fiecărei națiuni sau culturi momente a căror amintire se dorește păstrată. Cum păstrăm aceste amintiri în memoria colectivă? Mulți au încercat, puțini au reușit. Mai țin minte din copilărie defilările din ziua de 1 Mai. Nicio legătură între manifestarea pompoasă și evenimentul, până astăzi nu știu despre ce era vorba, pe care dorea să-l evoce.
În religia noastră evocarea nu-și are locul în spațiul public ci în intimitatea casei sau cel mult în spațiul comunitar. Astfel ea a putut traversa cele două milenii în care nu am avut o țară. Astfel reușim să ne păstrăm și astăzi identitatea în orice colț de lume am ajunge.
Cum se păstrează amintirea? În unele cazuri prin gesturi simbolice. Hanuka este un astfel de exemplu. Luăm un sfeșnic cu opt brațe, în prima zi aprindem o lumânare, în a doua zi două, până ce în ultima zi aprindem opt. Niciun astfel de sfeșnic nu se găsea în Templu. Nu așa se aprindea Menora din Templu. Totuși gestul reușește să evoce trecutul. Copiii evrei, oricât ar fi de înstrăinați de tradiția lor, cunosc aproape toți semnificarea lumânărilor de Hanuka.
În unele cazuri amintirea să păstrează prin retrăirea unor fapte care ni s-au întâmplat. În zilele de Pesah mâncăm pâine nedospită precum au mâncat și strămoșii noștri pâine nedospită la ieșirea din Egipt. În zilele de Sukot locuim în colibe precum au trăit înaintașii noștri patruzeci de ani în deșert în colibe sau în umbra unor nori miraculoși. Pâinea nu este aceeași pâine, coliba nu este aceeași colibă, dar totuși retrăim într-o oarecare măsură trecutul.
Cum au statornicit Mordechai și Ester evocarea miracolului Purim? Ei s-au uitat ce fac oamenii din jur. Au văzut că după zilele de jale și post, mulți au întins mese festive stropite din belșug cu vin. Ne-au învățat ca în fiecare an să ținem o zi de post, Postul Esterei, iar după ea o zi de ospăț, Purim.
Au văzut că mulți le trimiteau prietenilor din bucatele alese pregătite pentru ospăț. Ne-au învățat să trimitem și noi bucate celor dragi, ceea ce numim mișloah manot, sau în idiș, cine își mai amintește, șalhamunes. Au văzut că mulți trimiteau daruri sărmanilor pentru ca nimeni să nu rămână flămând în ziua de ospăț. Ne-au învățat să dăm și noi în această zi daruri sărmanilor, ceea ce numim matanot laevionim.
Mordehai și Ester ne-au statornicit aceste datini. De noi depinde dacă vom reuși să retrăim prin ele bucuria salvării înaintașilor noștri care este de fapt și a noastră.
Comments
Cum sărbătorim ziua de Purim — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>