Și Iuda s-a apropiat de el și a spus: „Rogu-te, stăpâne, să spună slujitorul tău o vorbă în urechea stăpânului meu … . Stăpânul meu i-a întrebat pe robii săi spunând: <<Aveți un tată sau vreun frate?>> (Bereșit/Geneza 44:18,19)

Și acum [lasă] să rămână, rogu-te, slujitorul tău în locul tânărului, sclav la stăpânul meu, și tânărul să urce cu frații lui. Căci cum aș putea eu oare să urc  la tatăl meu dacă tânărul nu este cu mine, ca nu cumva să văd răul ce se va abate asupra tatăl meu?”. (ibid 44:33,34)

… și nu a rămas nimeni cu el când Iosef s-a făcut cunoscut fraților săi. (ibid. 45:1)

Dintre toți frații, numai Iuda era chezaș să-l aducă înapoi pe Beniamin. Firesc era ca el să intervină pentru a-l elibera.

Iuda a amintit demnitarului egiptean cum i-a întrebat de tatăl și de fratele lor, cum, împotriva voinței tatălui, i-a constrâns să-l aducă pe fratele cel mic doar pentru a-l lua în sclavie, deși știa că prin aceasta va aduce suferință bătrânului lor tată. Chezaș fiind, el s-a oferit să rămână sclav în locul lui Beniamin.

Cu ani în urmă el a fost cel care și-a convins frații să-l scoată pe Iosef din groapă și să-l vândă ca slav pentru douăzeci de arginți. Văzând durerea pe care a adus-o tatălui său, el și-a înțeles greșeala. Pus într-o situație asemănătoare, el nu a repetat-o. Dimpotrivă, și-a folosit puterea de convingere pentru a-și elibera fratele, chiar și cu prețul propriei sale libertăți. Numai atunci a dezvăluit demnitarul egiptean că de fapt el este Iosef.

De ce s-a ascuns Iosef toți acești ani, parcă fără să-i pese de durerea tatălui său, și de ce a ales tocmai acest moment pentru a-și dezvălui adevărata identitate?  

Ca vicerege al Egiptului, Iosef nu se mai temea de frații săi. El avea chiar puterea să se răzbune pe ei, dar n-a făcut-o nici măcar după moartea lui Iacov.

Iosef nu a renunțat la speranța că va veni o zi când familia se va reîntregi. El știa că dezvăluindu-se înainte ca frații să-și fi recunoscut greșeala, familia, chiar dacă ar fi locuit împreună, ar fi rămas în veci dezbinată. Pentru a le da șansa să-și recunoască greșeala, el s-a prefăcut că îl ia pe Beniamin pe nedrept în robie. Dacă frații ar fi renunțat de bunăvoie la fratele lor, Iosef ar fi înțeles că nu a sosit încă timpul.

De data aceasta Iuda a făcut față cu cinste încercării.

D-zeu ne lăsă să ne alegem calea. Câteodată alegem calea cea bună, câteodată nu. După ce am ales calea care nu este bună, D-zeu ne lasă răgaz să înțelegem greșeală și să ne căim; după aceea ne pune într-o situație asemănătoare. Dacă am înțeles și ne-am căit, nu vom repeta greșeala.

D-zeu ne dă șansa să ne reparăm greșelile. De noi depinde să o folosim.