Şi i-au spus lui Moşe, grăieşte tu cu noi şi vom asculta şi să nu vorbească HAŞEM cu noi ca să nu murim. (Şmot/ Exodul 20:16)

Şi i-a dat lui Moşe, când a terminat să vorbească cu el pe muntele Sinai două table ale mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui HAŞEM. (ibid. 31:18)

La poalele muntelui Sinai au auzit toţi fiii lui Israel cuvintele rostite de HAŞEM.  După ce au auzit câteva porunci, i-a cuprins o frică de moarte. Au renunţat de bunăvoie să mai audă porunci rostite de HAŞEM, l-au rugat pe Moşe să asculte numai el poruncile pe care le va rosti HAŞEM şi să le spună ce a auzit, iar ei şi-au luat angajamentul că vor asculta spusele lui Moşe ca şi cum le-ar fi auzit de la HAŞEM fără intermediar.

După ce a terminat HAŞEM să vorbească cu Moşe, i-a dat două „table ale mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui HAŞEM”. Ce era scris pe aceste table încă nu ştim. Când a coborât Moşe de pe muntele Sinai şi a văzut cum se închină poporul viţelului de aur, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat.

Revelaţia de pe muntele Sinai a fost aşadar în trei etape. În prima etapă s-a adresat întregii adunări a fiilor lui Israel. În a doua, adunarea l-a împuternicit pe Moşe să primească învăţătura în locul lor. În a treia, HAŞEM i-a dat lui Moşe, ca mărturie pentru adunarea fiilor lui Israel, două table de piatră scrise cu degetul Lui.

Este oare vreo legătură între cele rostite de HAŞEM în faţa întregii adunări şi cele scrise de HAŞEM pe cele două table de piatră? În cartea Şmot/ Exodul nu am găsit niciun indiciu. Răspunsul, de toţi cunoscut, l-am găsit în cartea Devarim/ Deuteronom, când Moşe, la sfârşitul celor patruzeci de ani de pribegie în deşert, reaminteşte poporului Israel revelaţia de pe muntele Sinai: „Şi v-a spus legământul Său, care v-a poruncit să fceţi zece lucruri şi le-a scris pe două table de piatră” (Devarim/ Deuteronom 4:13).

Doar acum am aflat că cele scrise pe tablele mărturiei au fost cele rostite în faţa întregii adunări, cunoscute în toate religiile monoteiste cu numele „Cele zece porunci”.

Am citit cu atenţie textul, am numărat şi am găsit 2 porunci pozitive şi 10 interdicţii, în total 12 porunci. De ce este el numit „cele zece porunci”. Răspunsul îl las acum deschis, în speranţa că voi scrie despre acest subiect cu profunde implicaţii când vom ajunge la cartea Devarim/ Deuteronom.

Cele zece porunci atrag atenţia pentru că au fost rostite în faţa întregii adunări şi înscrise pe piatră. Să nu pierdem însă din vedere învăţăturile pe care le-a primit Moşe ca împuternicit al fiilor lui Israel. Fiii lui Israel şi-au asumat atunci în numele lor şi în numele generaţiilor care urmau să se nască respectarea integrală a tuturor celor 613 porunci.