Recitau înțelepții: Șapte porunci au primit fiii lui Noah: Judecata, binecuvântare (ca eufemism) lui HAȘEM, idolatria, adulterul, furtul și organele unui animal viu. (Talmud Sanhedrin fila 57a)

Când am primit în vara anului 1972, după o foarte lungă așteptare, permisiunea de a pleca în Israel, au făcut părinții ordine prin tot ce aveam în casă. Tot ce se putea am am luat cu noi sau am trimis rudelor din Israel . Restul l-am dăruit celor rămași.

Cu această ocazie au deschis un cufăr rămas moștenire de la tatăl tatii. Erau acolo mai ales cărți, multe din ele lipsite de orice valoare. Printre ele am găsit o carte cu titlul ”Adevărul Despre Talmud și Iudaism” scrisă de Șama Sazberger, o rudă îndepărtată a bunicului, negustor de fierărie din Botoșani care în pauzele dintre clienți studia Talmudul. Am sorbit-o cu nesaț. Din ea am aflat printre multe altele despre Cele Șapte Percepte Noahide.

Cartea a fost retipărită de editura HASEFER, dar tirajul s-a epuizat. Țin în mână un exemplar tipărit în anul 1923 care poartă semnătura autorului din care citez: (paginile 71-75)

După concepția Talmudului ”perceptele noahide”, în număr de șapte, sunt obligatorii pentru orice ființă omenească. Le înșirăm aici:
1. A nu sluji idolilor.
2. A nu pângări numele D-zeului etern (a nu jura fals în numele lui D-zeu).
3. A nu se face vinovat de omucidere.
4. A nu se face vinovat de incest și adulter.
A nu se face vinovat de tâlhărie și hoție.
5. A nu folosi carnea unui animal viu (popoarele păgâne mâncau bucăți de carne tăiate dintr-un animal viu).
6. Să meargă în fața judecătorilor (nimeni să nu-și facă singur dreptate). …

… cari se rezumă în obligația de a respecta viața, femeia și avutul altuia, de a nu jura fals, de a avea milă de animale și de a recurge la justiție (supunându-se Dreptului, fără a recurge la acte de samavolnicie). Cine se supune acestor legi elementare de omenie – fără de cari nu se poate statornici nici măcar un început de civilizație, iar omul ar degenera în fiară sălbatică – talmudiștii, pe lângă ”Gher Toșab” îl mai numesc și חסיד – Hasid ”om drept”, iar el se bucură de toate privilegiile legii întocmai ca un evreu…

Mai mult, evreului pentru a merita denumirea de ”hasid”, i se cere , după putință, să nu încalce nici unul din cele 613 percepte câte le cuprinde religiunea mosaică …; pe când un neevreu e de numit ”hasid”chiar dacă respectă numai cele șapte percepte noahide.

Deși nu m-a întrebat încă nimeni pe față: ”Cum suntem noi, cei care nu suntem evrei, văzuți în religia voastră?”, am simțit de multe ori această întrebare plutind în aer. Sper că prin cuvintele lui Șama Salzberger am reușit să aduc puțină lumină asupra acestui subiect pe cât de important pe atât de puțin discutat.