Poruncile din Tora ne obligă pe noi, poporul Israel, ca datorie de recunoștință față de D-zeu, care ne-a eliberat din robia Egiptului. Popoarele lumii, care nu au această datorie de recunoștință, sunt libere să aleagă dacă doresc să le înfăptuiască sau să se raporteze la ele doar ca repere morale și surse de înțelepciune.

Poruncile din pericopa Noah sunt excepția de la această regulă. Ele sunt  adresate lui Noe (Noah) și fiilor săi, spre a fi transmise din generație în generație. Conform tradiției Biblice, toți locuitorii pământului sunt descendenții lui Noe, așadar au datoria să le respecte. Există șapte asemenea porunci, cunoscute ca „cele șapte percepte noahide”.

Pe această temă am găsit un text valoros, scris chiar în limba română, în cartea intitulată „Adevăruri despre Talmud și Iudaism”. Cartea, publicată de autor în anul 1923 (și reeditată la editura Hasefer în anul 2013), am găsit-o în cufărul rămas moștenire de la tatăl tatii. Autorul, o rudă îndepărtată a tatii pe nume Șama Sazberger, avea o prăvălie cu aticole de fierărie în Botoșani. Când se întâmpla să nu fie niciun client în prăvălie, el studia Talmudul. Citez din ediția publicată de autor, paginile 71-75:

După concepția Talmudului „perceptele noahide”, în număr de șapte, sunt obligatorii pentru orice ființă omenească. Le înșirăm aici:

1. A nu sluji idolilor.
2. A nu pângări numele D-zeului etern (a nu jura fals în numele lui D-zeu).
3. A nu se face vinovat de omucidere.
4. A nu se face vinovat de incest și adulter.
5. A nu se face vinovat de tâlhărie și hoție.
6. A nu folosi carnea unui animal viu (popoarele păgâne mâncau bucăți de carne tăiate dintr-un animal viu).
7. Să meargă în fața judecătorilor (nimeni să nu-și facă singur dreptate). …

… cari se rezumă în obligația de a respecta viața, femeia și avutul altuia, de a nu jura fals, de a avea milă de animale și de a recurge la justiție (supunându-se Dreptului, fără a recurge la acte de samavolnicie). Cine se supune acestor legi elementare de omenie – fără de cari nu se poate statornici nici măcar un început de civilizație, iar omul ar degenera în fiară sălbatică – talmudiștii, pe lângă „Gher Toșab” îl mai numesc și חסיד – Hasid „om drept”, iar el se bucură de toate privilegiile legii întocmai ca un evreu.

Mai mult, evreului pentru a merita denumirea de „hasid”, i se cere , după putință, să nu încalce nici unul din cele 613 percepte câte le cuprinde religiunea mosaică …; pe când un neevreu e de numit „hasid” chiar dacă respectă numai cele șapte percepte noahide.

Deși nu m-a întrebat încă nimeni pe față: „Cum suntem noi, cei care nu suntem evrei, văzuți în religia voastră?”, am simțit de multe ori această întrebare plutind în aer. Sper că prin cuvintele lui Șama Salzberger am reușit să aduc puțină lumină asupra acestui subiect pe cât de important pe atât de puțin abordat.