Ce se ascunde în spatele unui cuvânt în pericopa Vaiera
Hagar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus fiului său pe care îl născuse Hagar numele Ișmael. (Bereșit/ Geneza 16:15)
… și i-a născut Sara lui Avraham un fiu… Iar Avraham i-a pus fiului său care i se născuse, pe care i-l născuse Sara numele Ițhak. (ibid. 21:2,3)
Textul Torei, ținând cont cine este autorul, trebuie citit cu atenție la fiecare cuvânt și chiar la fiecare literă. Nu este cuvânt și nici chiar literă care să nu-și aibă rostul. Dacă găsim un cuvânt sau chiar o literă cărora nu le găsim rostul, ele desigur ascund ceva.
Atât la Ișmael cât și la Ițhak referirea este: fiului său. Când se referă la Ițhak sunt adăugate cuvintele: care i se născuse. Care ar putea fi rostul lor?
Rabi Haiim ibn Atar tâlcuie că deși amândoi erau fii săi, doar prin Ițhak s-a împlinit dorința lui Avraham de a avea un fiu de la Sara.
Atât despre Sara cât și despre Hagar scrie că au născut câte un fiu. Despre Hagar scrie: pe care îl născuse Hagar. Despre Sara scrie pe care i-l născuse Sara.
O singură literă diferență, în textul original două, dar sensul e cu totul diferit. Hagar a născut un fiu. Atât și nimic mai mult. Sara a născut și ea un fiu, dar ea l-a născut iubitului ei soț Avraham spre a-i îndeplini dorința de-o viață.
Acestea sunt doar două exemple, din cele mai simple, ale modului de argumentare practicat de exegeții Torei.
Munca de exegeză poate fi făcută numai pe baza textului original. Traducerea pe care m-am bazat a fost special adaptată pentru a păstra acele aspecte pe care am dorit să le pun în lumină. O bună cunoaștere a limbii ebraice este o condiție esențială dar nicidecum suficientă pentru munca de exegeză.
De ce scriu toate acestea? Câteodată citim un comentariu al Torei și la prima vedere explicația pare nepotrivită. E important să știm că aceste comentarii nu se bazează pe impresii sau presupuneri ci pe un studiu deosebit de profund și precis al textului.
Studiul exegezei, dincolo de cunoașterea Torei, ne ajută la o mai bună stăpânire a limbajului. Pe de o parte învățăm să ne exprimăm concis și clar. Pe de altă parte, el ne ascute atenția către sentimentul care de multe ori se ascunde în spatele unei banale întorsături de frază.
Pingback:Despre ce ne scrie Rabinul – Teologie pentru azi