În a opta zi să aveți o adunare nicio muncă lucrativă să nu faceți … (Bamidbar/Numeri 29:35, variantă de traducere conform nota B)

De Pesah sărbătorim ieșirea din robia Egiptului, de Șavuot primirea Torei, iar de Sukot  colibele pe care și le-au făcut în deșert, sau, după o altă variantă, norii miraculoși care i-au adăpostit în deșert. Ce oare sărbătorim în această zi de adunare?

În verset nu este menționat nici măcar numele ei. Tora se referă la ia pur și simplu ca „adunare”, fără a-i da vreun nume. Ne referim la ea ca שמיני עצרת (Șmini Ațeret), în traducere „a opta adunare” în sens de „adunarea din ziua a opta”. Acesta nu este numele sărbătorii ci doar un mod de a ne referi la ea. Ce rost are o sărbătoare care nici măcar nume nu are?

Tâlcul ni-l dezvăluie Rași: „[După sărbătoarea de Sucot,] când dădeau să plece le-a spus D-zeu: <<Vă rog, pregătiți-mi o masă mică, să mă bucur de voi>>. … asemeni fiilor care se despart de tatăl lor, iar acesta le spune: <<Mi-e grea despărțirea de voi, mai zăboviți o zi>>”.

Când nu suntem foarte apropiați, putem veni în vizită fără invitație doar la ziua de naștere sau cu alte ocazii speciale. Pentru a ne vizita părinții nu avem nevoie de nici de invitație nici de vreo ocazie deosebită. Oricând venim, ei se bucură cu noi.

Sărbătoarea de Șmini Ațeret ne arată că legătura cu D-zeu nu se restrânge la zilele în care avem ceva de sărbătorit.