Cuvântul ebraic Hanuka înseamnă „inaugurare”. Sărbătoarea are acest nume pentru că marchează reinaugurarea Tempului de la Ierusalim.

În secolul al II-lea î.e.a., Israelul făcea parte din imperiul seleucid. Împărații seleucizi au oprit serviciul divin din Templul de la Ierusalim și l-au pângărit. Ei au încercat să impună  poporului evreu să renunțe la credința sa monoteistă și la practicile sale străvechi  și să îmbrățișeze, în locul lor, credința și cultura grecească.

După ani de supunere, o mică ceată de evrei fără pregătire militară, slab înarmați, dar puternici în credință, condusă de Iehuda Macabeul, s-a răzvrătit împotriva imperiului seleucid. În ciuda șanselor puține pe care le aveau, ei au înfrânt formidabila armată seleucidă și au eliberat țara de sub jugul străin.

După încheierea luptelor, ei au curățat Templul de la Ierusalim pentru a-l reda serviciului divin. Una din practicile din Templu era aprinderea lumânărilor pe Menora, sfeșnicul cu șapte brațe. Pentru aceasta era nevoie de ulei pur. S-a  găsit un singur ulcior cu ulei pur, care ar fi fost suficient doar pentru o singură zi, dar, printr-un miracol, el a ars timp de opt zile.

În amintirea acestui miracol, în fiecare an, timp de opt zile, începând cu ziua a 25-a a lunii ebraice Kislev, avem sărbătoarea de Hanuka. În prima seara aprindem o lumânare, în seara a doua două lumânări și tot așa până ce în seara a opta aprindem opt lumânări.