Orașele să fie pentru voi ca refugiu împotriva răzbunătorului, pentru ca ucigașul să nu moară …înainte să stea în fața obștii pentru judecată. Iar [din] orașele pe care le veți da, șase să fie orașe de refugiu pentru voi. Trei orașe să le dați dincolo de Iordan și trei orașe să le dați în țara Cnaanului … . (Bamidbar/Numeri 35:12-14).

În  Țara Cnaanului urmau să se așeze nouă triburi și jumătate. Lor li s-au alocat trei orașe de refugiu. La est de Iordan, în Țara Ghiladului, deși urmau să se așeze numai două triburi și jumătate, tot trei orașe de refugiu li s-au alocat. Era nevoie de ele, susține Rași, pentru că în țara Ghiladului urmau să fie mulți ucigași, precum scrie profetul Hoșea „Ghilad, oraș al răufăcătorilor, mânjit de sânge ”[1]

Rabi Loew din Praga ridică întrebarea: Ce legătură aveau orașele de refugiu cu răufăcătorii mânjiți de sânge? Chiar dacă ei s-ar  refugiat acolo, tot nu ar fi scăpat de judecata și de pedeapsa care li se cuvenea. Adăpostul era oferit numai celor care au omorât din neatenție.

Răspunde Rabi Loew: „În Gilad erau mulți care ucideau cu premeditare și de aceea nu puteai găsi acolo nici unul, nici măcar din cei mai buni din ei, care să fie atent să nu-și omoare aproapele nici măcar din greșeală ”.

O mare lecție de viață: Când trăim printre răufăcători, oricât ne-am strădui să rămânem diferiți, nu putem evita ca faptele lor să-și pună amprenta asupra noastră. Chiar dacă nu ajungem să cășunăm voit rău, atenția ca nu cumva să facem rău din greșeală scade, iar când atenția scade accidentele se înmulțesc.

Leacul celor care au ucis fără voie era pribegia în orașele de refugiu. Pribegia printre oameni mai buni decât ei le oferea șansa să-și îndrepte căile astfel încât nici măcar din greșeală să nu mai facă vreun rău.

Venim în contact cu fel de fel de oameni, unii mai buni, alții mai puțin. Să nu ne închipuim că putem scăpa de înfluența lor! Dacă dorim să ne păstrăm integritatea, trebuie să căutăm compania celor mai buni decât noi.