În Cartea Genezei citim despre lupta Patriarhului Iaakov cu îngerul, luptă care a durat de la lăsatul nopții până în zori. După ce a fost înfrânt, îngerul a atins coapsa Patriarhului Iaakov ceea ce l-a făcut să șchioapete. Din acest motiv nouă, ca descendenți ai Patriarhului Iaakov, ne-a fost interzis să mâncăm nervul sciatic.

În Levitic citim despre jertfele care se aduceau în Templul de la Ierusalim. Unele se ardeau în întregime. La altele se ardeau unele porțiuni din seu, iar carnea se mânca în Templu și în unele cazuri chiar în întreaga incinta a Ierusalimului. Acele seuri care la jertfe se ardeau nu avem voie să le mâncăm nici la dobitoacele pe care le tăiem pentru consum. Această interdicție, legată fiind de jertfele din Templu, este mai gravă decât orice altă interdicție alimentară, pedeapsa pentru încălcarea ei fiind ceea ce numim „caret”.

După ce animalul a fost tăiat și verificat, nervul sciatic și seurile trebuie îndepărtate, acțiune care se numește curățare, în ebraică “nikur” iar în Idiș” treibărn”. Acțiunea cere deosebită îndemânare și consumă foarte mult timp. Regulile referitoare la nikur sunt unul din puținele fragmente ale Torei Orale care nu au fost încă în întregime consemnate în scris. Există încercări în acest sens, dar ele sunt încă departe de finalizare. Cel care vrea să deprindă această parte a Torei nu are altă cale decât să învețe direct de la un maestru.

În comunitățile sefarde dar mai ales în cea yemenită, care în anii tulburi ai Evului Mediu s-au bucurat de relativă stabilitate, această tradiție a fost transmisă din generație în generație fără se se fi ivit probleme deosebite. Până azi mulți membrii ai acestor comunități stăpânesc bine meșteșugul.

În comunitățile așkenaze, a căror soartă a fost dezrădăcinare după dezrădăcinare, au rămas doar puțini care mai cunoșteau meșteșugul. Eventualitatea că să ajungă în consum carne care nu a fost suficient curățată era mai mult decât probabilă. Pentru a evita astfel de situații s-a statornicit în multe comunități așkenaze ca să fie consumată numai partea din față a animalului care are foarte puțin seu, iar partea din spate vândută vecinilor care nu sunt evrei. Doar în perioadele de restriște în care prin legislație abuzivă se interzicea cumpărarea cărnii de la evrei, au dat rabinii dispensă să se curețe și partea din spate.

În Israel Rabinatul aprobă spre vânzare numai partea din față a animalului. Există acolo însă organizații mici și foarte specializate care își asumă răspunderea să curețe și partea din spate. Calitatea cărnii e bună, dar și prețurile. În România cutuma este să se folosească numai partea din față.

Despre următoare fază, curățatul de sânge, vom publica cu ajutorul lui HAȘEM săptămâna viitoare.