Cântarea Mării
Atunci a cântat Moșe și fii lui Israel cântarea aceasta lui HAȘEM spunând: Voi cânta lui HAȘEM căci peste cei mândrii s-a mândrit, cal cu călăreț în mare a aruncat (Șmot/ Exodul 15:1)
Șase zile a răbdat Faraonul eliberarea fiilor lui Israel din robie. În ziua a șaptea nu a mai putut răbda. Și-a adunat oștirile cu caii și carele de luptă și a pornit după ei. Dacă se vor supune și se vor întoarce în robie bine, dacă nu, cel puțin să nu iasă vii. Într-o zi au străbătut oștirile cale de șapte zile și i-au ajuns din urmă pe fii lui Israel la malul mării. Marea în față, egiptenii în spate, fii lui Israel au recurs la vechea lor armă, rugăciunea. Atunci i-a spus HAȘEM lui Moșe Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească. Iar tu ridică-ți toiagul și întinde-ți mâna asupra mării și o despică și vor trece fii lui Israel prin mare pe uscat (ibid. 14:15,16). Moșe și-a întins mâna și marea s-a despicat. Pe drumul care s-a deschis au trecut fiii lui Israel marea. Egiptenii au intrat și ei în mare, dar după ce fiii lui Israel au ieșit și-a revenit marea în făgașul ei. Valurile au înecat întreaga oștire, apoi i-au aruncat la mal. Așa i-au văzut fiii lui Israel la malul mării pe toți zbirii care îi biciuiau, de data aceasta fără suflare.
Atunci a cântat Moșe și fii lui Israel cântarea aceasta lui HAȘEM (ibid. 15:1). Ochiul atent va observa în acest verset un dezacord. Deși subiectul este plural predicatul este singular. Nu este nici greșeală nici licență poetică. În cuvinte scurte scrie că Moșe singur a cântat și după el au început și ceilalți.
Când le-a spus să intre în mare a fost destul cuvântul. Pentru a îi îndemna să cânte a fost nevoie de de exemplul viu. Nimic mai îmbătător decât o victorie nemeritată care mai aduce și pradă cu ea. Moșe a înțeles momentul. El și-a trezit neamul la realitate prin acest cântec de slavă pe care îl citim până astăzi în a șaptea zi de Pesah.
Un moment oarecum asemănător a avut loc în urmă cu mai bine de jumătate de veac. Prada de atunci au fost bocancii lăsați în urmă de fugarii soldați egipteni. Deși nu foloseau la nimic, valoarea lor morală a fost covârșitoare. În acele zile nu s-a găsit însă conducătorul să cânte slava lui HAȘEM. Mândria și-au arogat-o oameni carne și oase. Odată cu ea a venit și disprețul față de adversar. Din beția victoriei ne-am trezit după mai bine de șase ani, surprinși de o armată egipteană bine pregătită de luptă.
Tora, deși aduce fapte importante din trecut nu este o carte de istorie. Menirea ei este de a ne pregăti pentru confruntarea de mâine. Ea nu-și proclamă mesajul. Învățăturile ei se ascund adesea printre rânduri. De aceea ea trebuie citită, recitită și încă o dată recitită. De fiecare dată avem șansa să găsim în ea ceva nou și folositor.
Interesanta paralela cu Razboiul de Sase Zile. “BeDerech Hateva”, pe cai naturale, Israelul nu avea nici o sansa. Parcuri publice erau pregatite sa se transforme in cimitire pentru a putea ingropa potentialele victime de pe front si din orasele ce vor fi bombardate sau asediate de armatele arabe. Primul Ministru a parut speriat in direct la radio, exarceband panica publicului. Seful Staului Major al armatei a disparut din public 72 de ore, suferind de o intoxicatie cu nicotina (se pare, sunt diferite variante, dar toate arata tensiunea din acele zile) iar armata parea ca nu are raspuns la amenintari.
Finalul il stim acum. In 6 zile Armata Israelului a cucerit teritorii care au dublat suprafata tarii, Ierusalimul a fost eliberat, Zidul (de Vest) Plangerii a reajuns dupa 2000 de ani in maini evreiesti.
Din nefericire, liderii politici si militari nu au inteles ce sa intamplat, fiind inspaimantati de aceasta victorie. In loc sa se foloseasca momentul acesta pentru stabilirea unei paci durabile, de pe pozitia de invingator, s-au facut compromisuri, cedari, renuntari, care au dus la nasterea OEP, creearea minciunii poporului palestinian, terorismul mondial ca arma legitima de lupta, etc. Toate acestea puteau fi starpite din radacina in acele zile de iunie, 1967.
Ce le-a lipsit atunci Israelienilor a fost “Shirat Hayam”, aceasta slava adusa Lui Hashem, si intelgerea faptului ca HaShem este cu ei, El a fost cel care le-a daruit victoria.
Dar crezand ca victoria a fost meritul lor, au actionat asa cum au actionat, pe cai naturale, iar consecintele nefaste le vedem inca si astazi.