Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din casa ta părintească spre țara pe care ți-o voi arăta. Și te voi face un popor mare … (Bereșit/ Geneza 12:1,2)

La vârsta de 75 ani patriarhului Avraham încă nu avea copii. Atunci i-a poruncit HAȘEM să-și părăsească țara, tribul și familia spre un loc pe care nici măcar nu i l-a dezvăluit. Odată cu porunca a primit și promisiunea că seminția lui va deveni un popor mare.

Ce seminție? Dacă în tihna țării natale, în sânul tribului și al familiei Sara nu a fost binecuvântată cu fructul pântecelui, la ce se mai putea aștepta în truda și zbuciumul pribegiei?

A fost o pribegie plină de peripeții. Foametea, prima foamete din istoria omenirii, nu le-a lăsat altă cale decât să coboare în Egipt. Uimiți de frumusețea ei, egiptenii au luat-o pe Sara și adus-o faraonului. Doar printr-un miracol a scăpat Sara din palatul faraonului și s-a putut întoarce la soțul ei, Avraham.

Încercare după încercare, îndeplinirea făgăduinței părea tot mai îndepărtată. Deși nu vedea nicio cale prin care ea s-ar fi putut împlini, credința patriarhului Avraham a rămas de neclintit. El a arătat întregii omeniri cum să pășească pe calea credinței.

Cu toții știm că promisiuna a fost îndeplinită. Poporul mare care a ieșit din Avraham suntem chiar noi.

********************

Și va fi în vremurile cele de pe urmă … Și preface-vor săbiile lor în fiare de pluguri și lăncile lor în cosoare. Nu-și va ridica un neam asupra altuia sabia și nu vor mai învăța războiul. (Ieșaaiahu/ Isaia 2:2-4).

Asemeni patriarhului Avraham avem și noi o promisiune. Prin cuvintele profetului Ieșaaiahu/ Isaia ne-a promis HAȘEM că va veni o vreme când ne vom preface săbiile în fiare de plug și lăncile în cosoare, că nimeni nu va mai învăța meșteșugul războiului.

Ce vedem? Înarmare, înarmare și din nou înarmare. Stăm ca pe un butoi de pulbere. Avem suficiente arme pentru … . Nici măcar nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă ele at fi cumva folosite.

Cum putem, în vremurile tulburi pe care le care trăim, să ne păstrăm credința? Cum putem păși pe cale credinței deschisă de patriarhul Avraham? Doar dacă vom avea încredere că HAȘEM va găsi o cale nimeni bănuită pentru a ne scoate la liman.

**********************

Credința patriarhului Avraham a fost un model pentru întreaga omenire. Credința noastră ce rost ar  avea? Ori pășim pe calea credinței ori nu, profeția se va împlini. Ori vom merita ori nu vom merita, HAȘEM își va îndeplini promisiunea.

HAȘEM ne oferă șansa să fim parteneri în desăvârșirea Creației, ceea ce numim Tikun Olam. Dacă vom lăsa șansa să treacă, HAȘEM își va desăvârși Creația și fără ajutorul nostru. Dacă, însă, vom păși pe calea credinței și ne vom aduce aportul, cât ar părea el de neînsemnat, spre desăvârșirea planului divin, HAȘEM se va folosi de micile noastre fapte. Prin ele își va desăvârși HAȘEM Creația.

Ce satisfacție poate fi mai mare decât să știm că prin faptele noastre am adus bine omenirii, că ne-am adus și noi modestul nostru aport la Tikun Olam?