Și soarele răsare și soarele apune și zorește către locul în care răsare. (Kohelet/Eclesiastul 1:5)

Unul din eroii copilăriei mele a fost Galileo Galilei de la Teatrul Radiofonic. Cel care a ascultat vocea rațiunii înfruntând un întreg sobor de inchizitori închistați în dogmele lor. Cel care, condamntat fiind la ardere pe rug pentru erezie, a rămas credincios rațiunii, deși ar fi putut să scape cu viață dacă și-ar fi renegat teoria. Cel care ars pe rug a continuat să murmure ”Și totuși se mișcă”. După patruzecișicinci de ani poate memoria mă înșeală, dar aceasta este imaginea care mi-a rămas și care m-a marcat.

O scurtă căutare Google mi-a dezvăluit o realitate cu totul diferită. Galileo Galilei nu a fost ars pe rug și nu a murmrat celebrul ”Și totuși se mișcă”. El chiar și-a renegat teoria heliocentristă și a murit în arest la domiciliu ca ”suspect de erezie”. Mai mult, argumentele aduse de Galileo Galiei în favoarea teoriei heliocentriste erau încă firave, ceea ce face neacceptarea lor de către inchizitori de înțeles. Dovezile covârșitoare în sprijinul acestei teorieii s-au născut mult mai târziu. Galileo Galilei a fost doar un vizionar căruia istoria i-a dat până la urmă dreptate. Nu avem însă dreptul să-i înfierăm pe cei care nu s-au lăsat covinși de viziunea încă insuficient fondată a unui vizionar.

Ca evreu nu am nicio simpatie față de inchizitori, dar trebuie să recunosc că asistăm în acest caz la o manipulare prin fals istoric care chiar a reușit să convingă.

După ce am ascultat piesa am rămas cu impresia fermă că teoria heliocentristă și dogma religioasă sunt de nereconciliat. Acest fapt nu a fost contestat de niciuna din părți. Disputa dintre Galileo Galilei și inchizitori a fost doar ce primează, rațiunea sau dogma. Astăzi, când faptul că pământul se învârte în jurul soarelui este deja unanim acceptat, concluzia referitoare la dogma religioasă pare evidentă.

Din nou o manipulare, dar mai subtilă decât prima. Textul sacru poate fi cu ușurință armonizat cu teoria heliocentristă. Versete precum ” Soarele răsare soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși” descriu realitatea așa cum apare în ochii oamenilor. Kohelet/Ecclesiastul nu este un tratat de cosmologie ci doar o carte moralizatoare pentru care soarele slujește doar ca o pildă.

Teoria heliocentristă este contrazisă flagrant doar de cosmologia aristoteliană încorporată în dogma Creștină și în mai mică măsură în cea Iudaică. Dar să nu uităm, această cosmologie nu are origini sacre. Ea a fost o viziune științifică care dădea o explicație mulțumitoare fenomenelor ce puteau fi observate în acea vreme. Ca orice teorie științifică ea era supusă infirmarii în urma unor observații sau măsurători mai precise. Infirmarea ei nu se răfrânge însă asupra dogmei care a incorporat-o.

Cazul Galileo Galilei nu este singurul. Argumentele care contrazic Creația sunt de regulă prezentate ca infailibile, iar cele care o sprijină de multe ori trecute sub tăcere. Dacă dorim să emitem o opinie în problema Creației trebuie să începem prin cunoașterea argumantelor și corecta lor evaluare.