…toți prigonitorii l-au ajuns din urmă între strâmtori. (Eicha/Lamentații 1:3)

În urmă cu aproape două săptămâni am avut postul de Șivaasar beTamuz în care am deplâns momentul în care a fost străpuns zidul Ierusalimul. Peste nouă zile urmează Tișa beAv. În perioada celui de-al doilea Templu era zi de sărbătoare. Sperăm că așa va fi și anul acesta, după ce Templul de la Ierusalim va fi reclădit. Dacă nu, va fi ca și în anii trecuți o zi de doliu și de post.

Aceste două posturi le numim metaforic strâmtori, iar la întreaga perioadă  dintre ele între strâmtori. Este  perioada în care dușmanii noștri prind ca prin miracol putere și noi nu o dată am căzut în mâinile lor.

O astfel de relatare găsim într-un Midraș citat de Rași 2Regi (25:4): Când a intrat Nevuchadnețar (Nabucodonosor) în Ierusalim, regele Țidkiahu (Zedechia)  a părăsit orașul printr-o peșteră care ducea până în deșertul din împrejurimile orașului Ieriho. HAȘEM a trimis un cerb deasupra peșterii. Casdeii au fugit după el și l-au prins aproape de gura peșterii, chiar în momentul în care din ea ieșea regele Țidkiahu care a căzut în mâinile  lor precum fructul copt.

Noi privim cu durere înfrângerea. Există însă un aspect pe care deseori îl trecem cu vederea. Cei care ne-au învins nu se pot făli cu biruința. Casdeii au știut că nu prin meritul lor l-au luat prizonier pe regele Țidkiahu. Asediatorii de la Massada au știut că nu prin lupta lor a căzut cetatea. Nici călăii holocaustului nu se pot făli cu vreo vitejie. Dimpotrivă, rușinea le acoperă fața. Pentru aceasta s-a rugat regele David (Psa 13:5) Să nu spună vrăjmașul meu „i-am venit de hac”…  Istoria arată că ruga i-a fost primită.

Înfrângerea miraculoasă, poate mai mult chiar decât victoria miraculoasă, este un semn că ea vine de la HAȘEM ca răsplată pentru faptele noastre. După ce s-a purtat cu noi cu răbdare și îngăduință o dată, de zece ori, de o sută de ori, după ce ne-a avertizat și din nou ne-a avertizat și din nou ne-a avertizat, a venit și momentul pedepsei. Nu din răzbunare ci ca o ultimă cale de a comunica cu cel care voit își astupă urechile.

Ea răsună ca o chemare fără cuvinte: Opriți-vă din faptele rele pe care le faceți! Căiți-vă și învățați să umblați pe căi drepte! Templul a fost distrus prin ură gratuită. Prin iubire gratuită el va fi reclădit!