Cel ce îl va atinge va fi necurat până seara; să nu mănânce din sfințenii, decât dacă și-a cufundat trupul în apă. După ce va apune soarele, va deveni curat și poate mânca din sfințenii … (Vaikra/Levitic 22:6,7) Un Cohen care se atinge de ceva necurat devine însuși necurat. Cât timp este necurat, el nu are voie să mănânce din lucrurile sfinte pe care le primește în dar. Pentru a se purifica, el trebuie să se cufunde într-o Mikve[1] și să aștepte până la lăsatul nopții. Care ar fi înțelesul stării de puritate sau impuritate? Nu am găsit un răspuns explicit. Printre rânduri am înțeles că puritate ar fi starea de deschidere către sacru, iar impuritatea, lipsa acestei deschideri. Când ne lipsește deschiderea către sacru, fapte bune precum ajutorarea săracilor sau rugăciunea își pierd din luciu, păstrându-și totuși esența. Intrarea în Templu, în schimb, riscă să se prefacă într-o experiența … Citește mai departe…

Moise le-a spus copiilor lui Israel: „Priviți, Domnul l-a chemat pe Bețalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul Iuda. L-a umplut cu un duh dumnezeiesc în înțelepciune, în pricepere, în cunoștință și în toate meșteșugurile… (Șmot/Exodul 35:30,31) Și abilitatea de a învăța pe alții a pus-o în inima lui și în a lui Oholiav fiul lui Ahisamah din tribul lui Dan (ibid. 35:35) Mișkanul era un cort lung 30 de coți, lat  10 coți și înalt 10 coți, din lemn de cedru poleit cu aur, sprijinit pe socluri din argint masiv, cu elemente mobile din aur masiv, acoperit cu țesături fine și piei rare. Mișkanul era un giuvaer în formă de cort încărcat cu simboluri tainice, menit să stârnească trăiri de profundă evlavie. Cei însărcinați să-l ridice erau un popor de păstori care s-a așezat în Egipt, unde au devenit meșteri cărămidari. De unde aveau ei priceperea necesară? … Citește mai departe…

Să faci haine sfinte pentru fratele tău pentru slavă și pentru splendoare. (Șmot/Exodul 28:2) Secolul douăzeci a fost secolul ideologiilor de scurtă durată. Născute în cafenele, promovate cu entuziasm de la tribune, prin pamfletele sau pe „undele eterului”, ele au cucerit sufletul maselor. Cucerirea a fost însă de scurtă durată. Foarte repede au ajuns la coșul de gunoi al istoriei. Cultele religioase, în schimb, au supraviețui sute, unele chiar mii de ani. Care este oare taina longevității lor? Cultele, spre deosebire de ideologii, au ritualuri care traversează secole fără aproape nicio schimbare. Acestea sunt oficiate de membrii unei elite care poartă veșminte pe măsura funcției. Veșmintele, melodiile, textele și chiar mirosurile neschimbate se întipăresc adânc în mințile și în inimile participanților. Tora a fost dată pe măsura firii noastre. Pentru ca mesajul ei să rămână întipărit în minți și inimi, era nevoie să fie transmis prin oameni deosebiți care purtau … Citește mai departe…