Apoi Iosef l-a dus pe tatăl său Iacov și l-a înfățișat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat pe Faraon. Și Faraon i-a spus lui Iacov: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?”. Și Iacov i-a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor  pribegiei mele o sută și treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele…”. (Bereșit/ Geneza 47:7-9) Iosef l-a adus pe bătrânul său tată, cel mai înalt reprezentat al înțelepciunii, înaintea lui Faraon, cel mai înalt reprezentant al puterii. Ar fi fost de așteptat ca între ei să aibă loc un subtil duel de idei, dar lucrurile par să fi decurs altfel. Tot ce a avut Faraon să-l întrebe pe Iacov a fost: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?”. Iacov i-a răspuns:  „Zilele anilor  pribegiei mele o sută și treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele…” La prima vedere, un schimb de vorbe … Citește mai departe…

Și Faraon i-a spus lui Iosef: „Am visat un vis și nu este nimeni care să-l tălmăcească. Și am auzit spunându-se despre tine că tu înțelegi un vis ca să-l tălmăcești.” Dar Iosef i-a răspuns lui Faraon: „[Asta] este dincolo de mine! [Dar] Dumnezeu va răspunde de bunăstarea lui Faraon.” (Bereșit/ Geneza 41:15-16) Iosef se afla în fața șansei vieții sale. Scos în grabă din temniță, bărbierit și îmbrăcat, el a fost prezentat Faraonului spre a-i tălmăci visele ce îl tulburau. Pentru a intra în vorbă, Faraonul i-a spus că a aflat de el că știe să tălmăcească vise. Aceasta nici măcar nu era o întrebare. Iosef putea să tacă și să treacă mai departe. Iosef însă nu a tăcut. El chiar l-a contrazis pe Faraon, spunând că nu el deslușește visele ci de la Dumnezeu vine răspunsul. Noi, cei care citim Tora, știm că aceste cuvinte nu i-au adus … Citește mai departe…

… și Lavan a alergat la om afară la izvor. Și a fost, când când a văzut inelul pentru nas și brățările pe mâinile surorii sale… Și i-a spus: Vino binecuvântatul Domnului… (Bereșit/ Geneza 24:29-31) Iar când Lavan a auzit veștile despre Iacov, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a luat în casa lui; și el i-a povestit lui Lavan toate aceste lucruri. (ibid 29:13). Lavan a alergat în întâmpinarea lui Eliezer, pețitorul trimis de Avraham și a alergat în întâmpinare lui Iacov. Pe Eliezer, care a venit în fruntea unei caravane de zece cămile încărcate cu daruri, l-a poftit în casă. Pe Iacov, care venea singur pe jos, l-a îmbrățișat și l-a sărutat. De ce oare l-a îmbrățișat și l-a sărutat Lavan pe Iacov? Rași scrie că, după ce a văzut darurile aduse de pețitorul tatălui său, nu-i venea să creadă că fiul … Citește mai departe…

Și a ieșit Ițhak să poarte o conversație pe câmp la lăsatul serii și-a ridicat ochii și a văzut și iată vin cămile. Și și-a ridicat Rivka ochii și l-a văzut pe Ițhak.… (Bereșit/ Geneza 24:63, tradus conform notei D) Cine a statornicit rugăciunea de Minha? În Talmud, pe aceeași filă[1] găsim două răspunsuri care să se contrazic: Al doilea răspuns: „Rabi Iehoșua ben Levi spunea: Rugăciunile în locul jertfelor au fost statornicite… Rugăciunea de Minha până seara deoarece jertfa zilnică de dupăamiaza poate fi jertfită până seara.” e lesne de înțeles. Membrii Marii Adunări (Knneset Hagdola – O adunare de 120 de înțelepți care s-a întrunit la clădirea Celui de-al Doilea Templu și au stabilit multe din canoanele iudaismului) știau că Templul urma să fie distrus și nu se vor mai putea aduce jertfe. În locul lor ei au statornicit rugăciunile pe care le rostim până astăzi. Primul răspuns … Citește mai departe…

Și a făcut HAȘEM cei doi luminători mari, luminătorul mare pentru cârmuirea  zilei și luminătorul mic pentru cârmuirea  nopții și stelele. ( Bereșit/ Geneza 1:16).   Prima și a doua parte a versetului par a spune povești diferite. În prima sunt amintiți „doi luminători mari”, în a doua, ei sunt numiți „luminătorul mare” și „luminătorul mic”. Pe lângă ei apar „stelele” care nu au fost amintite în prima parte. Faptul că soarele luminează ziua iar luna noaptea este numit în mod figurat „cârmuire”. Rași, bazat pe o sursă din Talmud tratatul Roș Hașana fila 23b, interpretează versetul printr-o pildă: „A spus luna: „HAȘEM, se poate ca doi regi să cârmuiască sub o singură coroană?”. I-a spus HAȘEM: „Du-te micșorează-te.” Apoi, ca să-i aline suferința, i-a dăruit stelele.”  În interpretarea lui Rași prima parte a versetului descrie Creația așa cum a făcut-o HAȘEM, iar a doua, lumea pe care o cunoaștem … Citește mai departe…