Și să-ți fie ca semn pe mâna ta și ca aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Să fie semn pe mâna ta și filacterii între ochii tăi, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (ibid 13:16) Ce „semn” avem de pus pe mână și ce „aducere-aminte” sau „filacterii” între ochi?  Înțelepții Israelului au dedus că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și o aducere-aminte sau filacterii între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Textul scris nu ne dă nici cel mai vag indiciu. În acest caz ne bazăm pe învățătura primită de Moise pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă, tot prin viu grai, din … Citește mai departe…

Și i-au înrobit egiptenii pe copiii lui Israel cu asprime zdrobitoare. Și le-au amărât viața,… (Șmot/Exodul 1:13,14) În Talmud, tratatul Ghitin, se discută dacă un stăpân care dorește să-și elibereze sclavul are nevoie de acceptul acestuia. Sâmburele problemei este dacă s-ar putea ca eliberarea să nu fie spre binele sclavului. Discuția a fost decisă prin argumentul: „Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu”[1]. Deși e nevoit să se supună bunului plac al stăpânului, condiția de sclav nu e chiar lipsită de avantajele. Scutit de orice răspundere, el face, în limitele pe care i le permite stăpânul, orice își dorește. El nu e pus în situația de a-și înfrâna dorința de astăzi pentru a obține ceva mai valoros mâine. Cuvântul „mâine” e în afara orizontului său de gândire. Pentru el, libertatea, care aduce cu ea răspunderea și nevoia de a-și înfrâna dorița de azi pentru a obține ceva în viitor, devine … Citește mai departe…

Acela dintre slujitorii tăi la care se va găsi [cupa] să moară! Și noi înșine să fim  sclavii stăpânului meu. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și cupa s-a găsit cupa în ranița lui Beniamin. (ibid. 44:12) … omul în mâna căruia s-a găsit cupa, el va fi sclavul meu, iar voi urcați în pace la ta tatăl vostru. (ibid. 44:17) Cât timp era sclav în casa lui Potifar și apoi întemnițat, Iosef nu a putut relua legătura cu familia sa. Când a devenit vicerege al Egiptului, de ce oare a continuat să se ascundă? De ce nu s-a îndurat de suferința tatălui său, care desigur îi ducea dorul? Din acțiunile sale ulterioare putem deduce că Iosef avea un plan. Știa că vor urma șapte ani de foamete și vrând nevrând frații vor coborî în Egipt să cumpere grâne. Atunci va avea ocazia să însceneze un furt de care îl va învinovăți … Citește mai departe…

… și s-a culcat în acel loc. Și a visat… (Bereșit/Geneza 28:11-12) A înnoptat acolo în acea noapte… (ibid. 32:14) Despre Avraham scrie în repetate rânduri cum a primit oaspeți. Despre Isaac scrie în repetate rânduri cum s-a rugat. Despre Iacov scrie în repetate rânduri … când a dormit. Tora nu-și irosește cuvintele. De la Avraham învățăm ospitalitate, de la Isaac rugăciune. Ce avem oare de învățat din  somnul lui Iacov? Acea noapte nu era o noapte oarecare. A doua zi urma să se întâlnească cu Esav, fratele său mai mare, care într-un moment de slăbiciune i-a vândut dreptul de întâ născut și căruia i-a luat prin vicleșug binecuvântarea paternă; un frate plin de ură de a cărui frică se ascundea de douăzeci de ani. Deși D-zeu îi promisese  că va fi alături de el și îl va păzi, frica i-a rămas. Cine dintre noi ar fi reușit să ațipească … Citește mai departe…

Iacov a fiert o tocană și Esav a venit de pe câmp și era epuizat. Esav i-a spus lui Iacov: Dă-mi să înghit din [mâncarea] aia roșie căci sunt epuizat … . Și  Iacov a spus: „Vinde-mi, precum ziua de azi, dreptul tău de întâi-născut”. Esav a spus: „Iată, eu sunt pe cale să mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?” (ibid. 25:29-32) Era oare Esav pe cale să moară? Se pare că nu. Unui muribund nu prea îi mai stă gândul la mâncare. Esav era doar sleit și lihnit. Când i-a cerut lui Iacov să-i dea să înghită „din aia roșie”, el nici măcar nu a pretins să fi fost pe moarte. Moartea a amintit-o doar după ce a încheiat tranzacția, ca un fel de justificare. La ce s-a referit atunci Esav când a spus: „eu sunt pe cale să mor”? Ibn Ezra ne dă următoarea explicație: Toți … Citește mai departe…