Binecuvântat fi Tu, … Rege iertător și îngăduitor al păcatelor noastre și al păcatelor poporului Tău, casa lui Israel, și care face să piară păcatele noastre în fiecare an și an, Rege peste tot pământul Sfințitorul lui Israel și a zilei de Ispășanie. (din rugăciunea de Iom Kipur)

An de an venim la sinagogă, ne mărturisim păcatele, le regretăm, unii din noi chiar plâng. Când oficiantul intonează: ”De Roș Hașana se va scrie de Iom Kipur se va pecetlui câți vor trece și câți vor pieri, cine va trăi și cine va muri” ne trec fiorii. Când spunem Avinu Malkenu ne rugăm ca Tatăl nostru Regele nostru să se îndurede noi. Pentru a nu veni totuși cu mâna goală ne asumăm ca în anul ce vine vom fi cu certitudine mai buni.

Ce se întâmplă după ce a trecut ziua de Iom Kipur știm cu toții și nu ne face prea mare onoare.

Din tinerețe m-a frământat întrebarea: Dacă și așa revenim asupra păcatelor, ce rost are tot ce ne căim și ne rugăm în ziua de Iom Kipur?

Voi răspunde cu o pildă. Gospodina ”isteață” se întreabă: Ce rost are să șterg praful? Ori îl șterg ori nu-l șterg, mâine lucrurile vor fi din nou prăfuite. Gospodina harnică fără să-și pună prea multe întrebări șterge praful.

Țin minte din copilărie o vecină, gospodină ”isteață”. Zeci de ani nu ștersese praful. Acesta devenise un strat compact care nici măcar cu unghia nu mai putea fi îndepărtat. Așa ar fi arătat și păcatele noastre dacă nu am fi făcut cel puțin o dată pe an curățenie.

După ce am făcut curățenie praful nu se mai așează bine. Așa nu se așează nici păcatele după ce ne-am căit. Ele sunt acolo, dar fără a deveni parte din noi. Ca niște musafiri nechemați pe care nu știm cum să-i dăm afară.

*************

An de an facem sincere promisiuni că în anul ce vine vom fi mai buni. An de an dezamăgim. Totuși, HAȘEM nu-și pierde încrederea în noi și ne dă de fiecare dată încă o șansă.

O învățătură pentru fiecare din noi. Chiar dacă am fost în repetate rânduri dezamăgiți, să continuăm, în limitele posibilului, să acordăm încredere. Încredere celor din jur dar mai cu seamă nouă înșine.