Iom Kipur
Yom Kipur este cea mai sfântă zi a anului. Deşi Dumnezeu este întotdeauna receptiv la rugăciunile poporului său, se spune că în această zi Dumnezeu face un efort deosebit să le asculte şi să facă un pas mai aproape de poporul Lui. Această zi a fost marcată în mod deosebit pentru căinţă, când se închide cartea care reprezintă judecată pentru trecutul nostru, cu consecinţe pozitive sau negative pentru viitor. Aproape întreaga zi se petrece în sinagogă, unde se recită rugăciuni care amintesc de mila lui Dumnezeu, de dragostea lui pentru poporul evreu şi care oferă cuvinte prin care ne confesăm păcatele lui Dumnezeu. Ziua este dedicată spiritului, și se petrece în abstinentă de la tot ce este material.
Yom Kipur este singură zi de post la care ne obligă Tora. Evreilor le este interzis să bea, să facă baie, să întreţină relaţii sexuale sau să poarte pantofi de piele (ceea ce creează o imagine destul de ciudată – oameni îmbrăcaţi în hainele lor cele mai bune, dar cu adidaşi în picioare). O persoană care mănâncă de Yom Kipur este considerată a se fi distanţat de legătură sa cu poporul evreu. Copiii trebuie să fie învăţaţi despre post şi chiar să petreacă seara fără să bea sau să mănânce şi poate chiar şi o parte din zi, de la caz la caz. Fetele de peste 12 ani şi băieţii peste 13 ani sunt responsabili de îndeplinirea poruncilor şi sunt în consecinţă obligaţi să postească. Oamenii a căror sănătate ar putea fi pusă în pericol dacă postesc sunt scutiţi de post, inclusive femeile care au născut de curând. Scopul acestor restricţii nu este să ne întristeze ci să ne înalţe. Ne îndepărtăm de tot materialismul din lume şi devenim asemeni îngerilor, spiritualizați.
Ultima masă înainte de sărbătoare se numeşte “Seudah Hamafseket” (lit. masa de încheiere), la care se servesc mâncăruri uşoare. Această masă are o asemenea importanţă încât Talmudul spune că cel care ia parte la această masă este considerat a fi postit două zile. Există multe motive pentru acest lucru. Mai întâi, pentru că Yom Kipur este o sărbătoare şi sărbătorile sunt de obicei însoţite de mese festive. Deoarece nu putem avea o asemenea masă de Yom Kipur, o ţinem în ziua dinainte. Un alt motiv este poate acela de a ne pregăti cum trebuie pentru post.
De Yom Kipur se sta în sinagogă mai mul decât în orice altă zi, pentru că această zi este petrecută în rugăciune pentru iertare către Dumnezeu. Mulţi oameni obişnuiesc să poarte alb sau o mantie albă peste haine pentru a apărea cât mai nepătaţi şi puri. Una dintre cele mai solemne şi mai importante rugăciunile de Yom Kipur se recita în seara de Yom Kipur (la apusul soarelui pe 9 Tișrei). Numită Kol Nidreii, această rugăciune îl roagă pe Dumnezeu să ne elibereze de jurămintele pe care le-am făcut către El. Una dintre rugăciunile recurente este Al Het (pentru păcatele pe care le-am comis), o rugăciune în care mărturisim o multitudine de păcate comise în timpul anului, majoritatea dintre ele morale, cum ar fi bârfitul, folosirea unor cuvinte urâte, furtul, minciună şi multe altele. Se încheie cu o hotărâre în faţa lui Dumnezeu de a ne căi şi cu o cerere către Dumnezeu de a ne ajuta să ne ţinem de promisunea făcută.
„Una din temele centrale ale sărbătorii de Iom Kipur este ideea cunoscută în ebraică sub numele de teşuva. De obicei, traducem această idee prin “pocăinţă”. Însă pentru a încerca să înţelegem ziua de astăzi, trebuie să vedem ce înseamnă cu adevărat teşuva.
Pentru unii, teşuva înseamnă într-adevăr pocăinţă. A reveni într-o situaţie absolut identică uneia din trecut şi a nu repeta greşelile înseamnă teşuva. De Iom Kipur, conform părerii lui Maimonide, sărbătorim această pocăinţă, celebrăm şansa pe care Dumnezeu ne-o acordă, iar şi iar, de a începe un an nou cu un cazier curat.
Pentru alţii, Iom Kipur este ziua în care facem teşuva prin revenirea la toate lucrurile bune de care suntem în stare. Un alt comentator biblic, Sfat Emet, explică faptul că ideea acestei zile este aceea de a celebra tot binele de care suntem capabili, chiar dacă până în prezent nu l-am realizat încă.
O celebră poveste hasidică vorbeşte despre Reb Zusha, aflat pe patul de moarte şi plângând în hohote. „De ce plângi?”, l-au întrebat discipolii săi. „În
curând, voi pleca din această lume”, le-a răspuns el. ״ Voi pleca şi voi merge în faţa Atotputernicului şi El mă va privi în faţă. Şi dacă Dumnezeu mă va întreba de ce nu am fost asemenea lui Moşe sau Maimonide, Îi voi spune că nu am fost binecuvântat cu destulă înţelepciune. Însă oare ce Îi voi putea răspunde dacă mă va întreba de ce nu am fost asemenea lui Reb Zusha, de ce nu am devenit ceea ce puteam eu să devin, de ce nu am făcut tot ceea ce putem eu să fac? Dacă mă va întreba asta, ştiu că nu Îi voi putea răspunde. Şi de aceea plâng.”
Iom Kipur este şi o zi a dialogului. În ebraică, termenul de teşuva înseamnă şi „răspuns”, de obicei la o întrebare (pe care o numim şeela). De Iom Kipur, ceea ce căutăm sunt răspunsuri la întrebări care ne frământă, şi pe noi, şi pe Dumnezeu. Iom Kipur este un dialog, o zi a conversaţiei cu Divinitatea, o zi în care, în kitel alb, puri şi simpli, aşa cum suntem în realitate, venim să Îi explicăm unui Dumnezeu milos şi ascultător că avem nevoie de El, că trebuie, chiar dacă am greşit, să ne primească înapoi.
Şi, în final, Iom Kipur este o zi a reîntoarcerii acasă. Unul din marii rabini ai timpurilor moderne, fostul Şef Rabin al Israelului Avraham Iţhak haKohen Kook vedea înfiinţarea Statului Israel prin prisma ideii de teşuva. Pentru el, acest concept atât de intrinsec zilei de Iom Kipur era realizat, nu numai pe plan individual ci şi la nivel de popor, prin revenirea în Ţara Sfântă, prin existenţa acolo ca evrei în ţara evreilor.
Pocăinţă, căutarea binelui, dialog şi revenire acasă. Patru idei pe care ziua de astăzi le pune înaintea noastră. Fie voia lui Dumnezeu şi fie şi voia noastră să găsim astăzi, fiecare din noi în parte, o cale pentru a celebra ziua de Iom Kipur aşa cum se cuvine.” (Rabin Shlomo Sorin Rosen)
GMAR HATIMA TOVA!
Multumim pentru toata grija si dedicatia cu care va ocupati de membrii Comunitatii si prietenii ei, de apropae si de departe
Va uram sa va ocupati mai departe cu sanatate si multumire sufleteasca de greaua misiune pe care v-ati asumat-o cu atata siguranta ca binele introdeauna va triumfa
Exemplul este dat, mai ramane sa il si urmam.
Alexander si Irena Esther Leibovici