Și a revenit Ițhak și a săpat fântânile care au fost săpate în timpul tatălui său Avraham și le-au umplut filistinii după moartea lui Avraham și le-a dat nume asemeni numelor pe care le dăduse Avraham tatăl său. (Bereșit/ Geneza 26:18) Patriarhul Avraham și-a lăsat mai mult decât orice alt muritor amprenta asupra omenirii. El nu a întemeiat niciun imperiu și nici măcar o cetate. El a deschis însă  popoarelor lumii calea credinței în D-zeul unic și a imprimat în conștiința lor prețuirea vieții și ospitalitatea. Patriarhul Ițhak a fost cum nu se poate mai diferit. A fost legat de tatăl său pentru a fi jertfit și apoi dezlegat. Eliezer, robul tatălui său i-a pețit-o pe Rivka de soție. Fiul său Iaakov i-a luat binecuvântările prin înșelăciune. Totul doar i s-a întâmplat. Ce a făcut totuși patriarhul Ițhak? Când a văzut că filistinii au astupat fântânile pe care le săpase … citește tot comentariul…

Și Avraham era bătrân și înaintat în zile și HAȘEM îl binecuvântase în toate. Și i-a spus Avraham robului său, mai marele casei sale, cel care chivernisea tot ce avea… (Bereșit/Geneza 24:1,2) Și a spus robul lui Avraham sunt. Și HAȘEM l-a binecuvântat pe stăpânul meu cu prisosință și s-a îmbogățit și i-a dat turme și cirezi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari (Bereșit/Geneza 24:34,35). Ajuns în casa lui Betuel pentru a o peți pe fiica lui, Rivka, Eliezer s-a prezentat în cuvinte puține: robul lui Avraham sunt. Ceea ce a spus era un adevăr, dar un adevăr înșelător. Avea într-adevăr statut de sclav, dar el era bătrânul casei, cel ce chivernisea tot avutul patriarhului Avraham. Numai în el a avut Avraham încredere pentru a-l trimite să-i caute mult așteptatului său fiu o soție. Când a venit însă vorba despre stăpânul său, acolo nu și-a precupețit cuvintele. … citește tot comentariul…

Hagar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus fiului său pe care îl născuse  Hagar  numele Ișmael. (Bereșit/ Geneza 16:15)  … și i-a născut Sara lui Avraham un fiu… Iar Avraham i-a pus fiului său care i se  născuse, pe care i-l născuse Sara numele Ițhak. (ibid. 21:2,3) Textul Torei, ținând cont cine este autorul, trebuie citit cu atenție la fiecare cuvânt și chiar la fiecare literă. Nu este cuvânt și nici chiar literă care să nu-și aibă rostul. Dacă găsim un cuvânt sau chiar o literă cărora nu le găsim rostul, ele desigur ascund ceva. Atât la Ișmael cât și la Ițhak referirea este: fiului său. Când se referă la Ițhak sunt adăugate cuvintele: care i se  născuse. Care ar putea fi rostul lor? Rabi Haiim ibn Atar tâlcuie că deși amândoi erau fii săi, doar prin Ițhak s-a împlinit dorința lui Avraham de a avea … citește tot comentariul…

Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din casa ta părintească spre țara pe care ți-o voi arăta. Și te voi face un popor mare … (Bereșit/ Geneza 12:1,2) La vârsta de 75 ani patriarhului Avraham încă nu avea copii. Atunci i-a poruncit HAȘEM să-și părăsească țara, tribul și familia spre un loc pe care nici măcar nu i l-a dezvăluit. Odată cu porunca a primit și promisiunea că seminția lui va deveni un popor mare. Ce seminție? Dacă în tihna țării natale, în sânul tribului și al familiei Sara nu a fost binecuvântată cu fructul pântecelui, la ce se mai putea aștepta în truda și zbuciumul pribegiei? A fost o pribegie plină de peripeții. Foametea, prima foamete din istoria omenirii, nu le-a lăsat altă cale decât să coboare în Egipt. Uimiți de frumusețea ei, egiptenii au luat-o pe Sara și adus-o faraonului. … citește tot comentariul…

Și a luat aminte HAȘEM de Noah și de toate fiarele și de toate dobitoacele care erau cu el în arcă și a adus HAȘEM un vânt asupra pământului și s-au liniștit apele. (Bereșit/ Geneza 8:1) Uzuală este traducerea ”și-a adus aminte”, ca și cum la mijloc ar fi fost o perioadă de uitare. De aceea prefer să traduc ”a luat aminte” pentru a arăta că HAȘEM doar și-a îndepărtat privirea, dar niciodată nu l-a uitat pe Noah. Acesta este primul dintr-un șir de versete pe care le rostim în cadrul rugăciunii de Musaf de de Roș Hașana. Le rostim pentru a ne întări credința că oricât ne-am simți de părăsiți, HAȘEM a fost, este și va fi întotdeauna alături de fiecare din noi. Niciun pământean nu s-a simțit vreodată mai părăsit decât Noah. O lume întreagă, dezbinată și samavolnică, a pierit acoperită de apele potopului. Au rămas doar Noah, … citește tot comentariul…

… din toate toți pomii grădinii vei mânca. Și din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului nu vei mânca din el… (Bereșit/ Geneza 2:16,17) În limba ebraică ”adam” este un substantiv comun care înseamnă ”om”. Textul biblic, când se referă la omul creat în a șasea zi a creației, îl numește doar ”omul” sau ”om”. Ca singurul reprezentant al speciei nu avea încă nevoie de  nume. Scrierile ulterioare, în special cele cabaliste, îl numesc ”adam harișon” care se traduce ”primul om”. Adam ca nume este rar folosit în literatura sacră iudaică. Primului om totul i-a fost permis. O sigură restricție a avut: să nu guste din fructul Pomului Cunoașterii Binelui și Răului. În primele ore ale vieții sale el a încălcat această unică poruncă și ca pedeapsă a fost alungat din Grădina Edenului. Până astăzi noi toți suferim urmările acestei fapte. La vârsta grădiniței, când am auzit pentru prima oară povestea, … citește tot comentariul…

Și va fi în ziua în care veți trece Iordanul spre țara pe care HAȘEM ți-o dă să-ți ridici pietre mari și să le tencuiești cu var. Și să scrii pe ele toate cuvintele din Tora când vei trece, pentru a veni în țara pe care HAȘEM ți-o dă, o țară în care curge lapte și miere… (Dvarim/Deuteronom 27:2,3) Primul lucru pe care poporul Israel a trebuit să-l facă chiar în ziua în care a trecut Iordanul pentru a intra în Țara Făgăduită a fost să ridice pietre mari, să le tencuiască cu var și să copieze pe ele întreaga Tora. După ce au trecut Iordanul pe uscat, ei au ridicat din albie douăsprezece pietre ca amintire a miracolului, precum scrie în cartea lui Iehoșua/Iosua (4:1-24). Pe aceste pietre, menționează Rași, ei au scris Tora. Pietrele, deși lăsate în aer liber, au rezistat în timp ca o amintire a miracolului … citește tot comentariul…

Să nu ai în traistă piatră și piatră, mare și mică. Să nu ai în casă oca și oca, mare și mică. O piatră întreagă și dreaptă să ai, o oca întreagă și dreaptă să ai … (Dvarim / Deuteronom 25:13-15) Tora a fost dată într-o lume fără metru și Kilogram etalon. Fiecare negustor își făcea propriile lui măsuri și pietre de cântărit. Cu măsura cu care lua cu ea și dădea. Chiar dacă erau mici diferențe între măsuri, câteodată ele aduceau câștig, câteodată  pierdere. Povestea lui Cuza Vodă care, deghizat în țăran, l-a prins pe negustorul care lua cu ocaua mare și dădea cu ocaua mică și-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul național . Tora ne cere însă mai mult. A avea două ocale, una mare și una mică, chiar dacă de una din ele nu se folosește niciodată, tot este un păcat. Mai mult, piatra și … citește tot comentariul…

Și aceasta este legea ucigașului care se va refugia acolo și va trăi dacă fără voie și-a lovit semenul și nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. Ca nu cumva să-l urmărească răzbunătorul pe ucigaș și la mânie când îl va ajunge din urmă … să-l lovească de moarte, iar el nu e vinovat de moarte căci nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. (Dvarim/ Deuteronom 19:4,5) Tora a fost dată într-o lume în care domnea violența. Cel ce curma cu sau fără voie o viață trebuia răzbunat de rudele victimei. În unele societăți această nefastă datină s-a păstrat până în zilele noastre. Cu riscul de a petrece restul vieții în spatele gratiilor, unii oamenii continuă să-și răzbune sângele rudelor. În neamul evreiesc practica a încetat de mult. Ultimele cazuri documentate s-au petrecut în timpul domniei regelui David în urmă cu mai mult de două milenii și jumătate. Tora nu … citește tot comentariul…

Iată, pun înaintea voastră binecuvântare și blestem. Binecuvântarea pentru că veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM … Blestemul dacă nu veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM… (Dvarim/ Deuteronom 11:26-28). Nimeni din întreaga creație nu este mai neajutorat decât copilul nou-născut. Cei care am avut parte, ne aducem cu drag aminte de zilele pe care le-am dedicat îngrijirii copiilor noștri în primele lor luni de viață. Zile pe cât de obositoare pe atât de pline de bucurie. Frustrarea începe în clipa în care pentru prima oară copilul ne spune ”nu”. Noi îi dorim doar binele, iar el se încăpățânează să-și facă rău cu propriile sale mâini. Sperăm ca atunci când va crește va înțelege că spre bine său este să ne asculte. În unele cazuri reușim să-l aducem pe făgaș, în altele devine tot mai răzvrătit. Ce n-am da să-i vină copilului mintea la cap și să urmeze calea pe care … citește tot comentariul…

Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi … și să vorbești de ele … la culcare și la deșteptare. (Dvarim/ Deuteronom 6:6,7) Și să puneți aceste cuvinte pe care vi le poruncesc vouă astăzi la inima voastră și la sufletul vostru … și să vorbiți de ele … la culcare și la deșteptare (Dvarim/ Deuteronom 11:18,19) Aceste două perechi de versete, prima din pericopa săptămânii trecute și a doua din pericopa săptămânii au ceva deosebit: textul se referă la el însuși. De aici au dedus Înțelepții Israelului porunca de a citi cele două paragrafe în fiecare seară și în fiecare dimineață. În aceste două paragrafe se găsesc temeliile crezului iudaic: Unicitatea lui HAȘEM, porunca de a-L iubi și promisiunea răsplății după faptă. Poruncile menționate în aceste două paragrafe sunt și ele strâns legate de credință: Tfilin de mână și pe cap, Mezuza, transmiterea învățăturii către generația viitoare, studiul … citește tot comentariul…

… să nu-l urăști pe egiptean căci prbeag ai fost în țara lui. (Dvarim/Deuteronom 23:8) ”Robi am fost Faraonului în țara Egiptului” repetăm în fiecare an la masa de Seder. În ziua de Șabat până și dobitoacele noastre se odihnesc pentru a ne aminti cum munceau fără întrerupere strămoșii noștri în Egipt. Pe vremea când mai aveam sclavi, ei puteau fi puși doar la munci care ne erau necesare. A-i batjocori, așa cum au fost batjocoriți strămoșii noștri prin munci fără de rost, nu aveam voie. Ca neam am trecut vremuri de robie pentru a învăța să fim aproape de cel oropsit. Memoria robiei nu este însă lipsită de primejdii. În sufletele unora ea ar putea stârni ura împotriva celor care ne-au asuprit, ură care s-ar putea răsfrânge în ciuda oricărei rațiuni asupra urmașilor lor până în zilele noastre. În pericopa săptămânii Dvarim/Deuteronom 24:16 citim: … să nu omori copiii … citește tot comentariul…

Judecători și străji să-ți pui la toate porțile [cetăților] … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Dvarim/Deuteronom 16:18) În Tora nu găsim cuvinte fără rost. Dacă e judecată, e de înțeles că ea trebuie să fie dreaptă. Dacă ar fi strâmbă nu ar mai fi judecată. Nu e suficient ca judecătorul să fie nepărtinitor. Câteodată, din motive de procedură sau chiar de ambianță, una din părți s-ar putea simți stânjenită sau întimidată ceea ce i-ar pune piedici în susținerea cazului. Pentru a acorda șanse egale părților, înțelepții Israelului au reglementat cadrul în care se desfășoara judecata. În Șulhan Aruh (Codul Iudaic care reglementează prcticile religioase, restricțiile religioase și relațiile interumane) partea Hoșen Mișpat (referitoare la relațiile interumane) 17:1 citim: ”Ce este dreptatea în judecată? Ea este crearea unui cadru în care șansele părților să fie egale. Nu va lăsa pe unul să spună tot ce are de spus … citește tot comentariul…

Fii ai lui HAȘEM sunteți; să nu vă crestați trupul și să nu vă radeți părul pentru mort. (Dvarim/Deuteronom 14:1) În mediul burgezo-intelectual manifestările de doliu sunt reținute. Mai de nevoie decât de voie se supun unii ritualului de sfâșiere al cămășii. Unii mai și întreabă dacă nu ar fi suficient să se taie doar o cravată, desigur ponosită. În mediile mai puțin ”elevate”, jalea doliului se manifestă spontan și nu odată vehement. În vechime unii chiar își smulgeau părul sau își crestau trupul pentru a-și face cunoscută durerea. Dacă nu ar fi existat astfel de practici, nu ar fi avut Tora de ce să le interzică. Tora ne numește, desigur metaforic, fii ai lui HAȘEM. Înalta noastră poziție cere o ținută corespunzătoare. Cel ce de bunăvoie se sluțește își încalcă această îndatorire. La prima vedere porunca pare a ne opri din a ne face cunoscută durerea. Am găsit trei … citește tot comentariul…

Și va fi , dacă veți asculta cu adevărat de poruncile Mele pe care Eu vi le poruncesc astăzi vouă, de a-L iubi pe HAȘEM D-zeul vostru și de a-L sluji cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. [Atunci] voi da ploaie la timpul ei [ploaie] timpurie și [ploaie] târzie și vei strânge grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău. (Dvarim/Deuteronom 11:13,14) Maimonide consideră răsplata ca una din cele treisprezece Principii ale Credinței Iudaice. Totuși, ochii noștri văd altfel. Întrebarea nu este nouă. A ridicat-o deja profetul Yeremiahu/Ieremia (12:1): Drept ești, HAȘEM, ca să mă cert cu Tine, dar despre dreptate vreau să vorbesc cu Tine, De ce calea păcătoșilor e cu izbândă și în tihnă trăiesc toți cei ce Te trădează? Profeul Yeremiahu nu contestă. Convingerea că HAȘEM este drept îi rămâne neclintită. El vrea doar să să înțeleagă. HAȘEM îi lasă întrebarea fără răspuns. Teologii … citește tot comentariul…

Iar noi vom ieși primii la luptă în fața lui Israel până îi vom aduce la locul lor … (Bamidbar/Numeri 32:17) Și le-a spus Moșe: dacă veți face aceasta, dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … și vă veți întoarce și veți fi fără prihană înaintea lui HAȘEM și înaintea lui Israel… (ibid. 32:20-22) Triburile Reuven și Gad aveau multe turme. După ce au cucerit fiii lui Israel malul stâng al Iordanului unde pășunile erau bune, au dorit fiii lui Reuven și fiii lui Gad să rămână acolo. Moșe i-a mustrat pentru intenția de a nu lua parte la luptele de cucerire a Israelului. Pentru a-și dovedi bunele intenții, i-au spus lui Moșe că ei vor fi primii care vor ieși la luptă. Moșe le răspunde: …dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … veți fi fără prihană înaintea … citește tot comentariul…

Și a venit HAȘEM la Bil’am și i-a spus: Cine sunt oamenii aceștia cu tine. Și i-a spus Bil’am: Balak fiul lui Țipor regele Moavului i-a trimis la mine. (Bamidbar/Numeri 22:9,10) În cadrul corecturilor pentru noua ediție a Luah-ului, o atentă colaboratoare mi-a atras atenția asupra unei greșeli care se repetă în traducerea binecuvântărilor. Ele încep cu formula ”Binecuvântat fi Tu” la persoana a doua, dar continuă cu formula ”cel care ne-a sfințit…” la persoana a treia. Am liniștit-o că nu este nicio greșeală. Aceasta formă gramaticală atipică a fost statornicită pentru a reflecta ambivalența atitudinii noastre în dialogul cu HAȘEM. Pe de o parte simțim că HAȘEM este aproape de noi, că Îi putem vorbi și El ne ascultă. Pe de altă parte suntem conștienți de măreția Lui, că El deja știe tot ce gândim și ce simțim înainte de a fi rostit primul cuvânt. Uimitor în dialogul dintre … citește tot comentariul…

Și aceasta este legea Torei: un om dacă va muri în cort toți cei care vin în cort și tot ce este în cort va fi impur șapte zile. (Bamidbar/Numeri 19:14) Un cod de legi se exprimă în termeni de ”permis”, ”interzis”, ”obligatoriu”, ”opțional” . Un cod moral se exprimă în termeni precum ”bine”, ”rău”, ”frumos”, ”urât”, ”cinstit”, ”necinstit”. Puritatea și impuritatea sunt doar stări. De ce trebuie Tora să le gestioneze? Un prim răspuns ar fi că în anumite cazuri ele au implicații care țin de tărâmul legii. Un Cohen nu are voie să se apropie de un mort sau de un mormânt astfel încât să devină impur. Un om care nu este pur nu are voie să intre în Templu și nu are voie să mănânce jertfe. Relațiile conjugale trebuie să aștepte până când femeia va deveni din nou pură după ce s-a scufundat în Mikve. Spălatul ritual … citește tot comentariul…

Și s-a luat [la răscoală împotriva lui Moșe] Korah fiul lui Yițhar fiul lui Kehat fiul lui Levi și Dotan și Aviram și On ben Pelet din din seminția lui Reuven. (Bamidbar/Numeri 16:1) Avem un vechi obicei, atestat de aproape două milenii, ca în fiecare zi de Șabat și sărbătoare după citirea din Tora să citim câte un fragment din Profeți. În niciuna din aceste surse nu este specificat cine a statornicit obiceiul și în ce scop. Larg cunoscută este opinia că în vremuri de restriște, când citirea din Tora a fost interzisă prin decret, pentru a îi păstra cel puțin amintirea au început să citească din Profeți. Decretul a fost anulat, dar la obiceiul citirii din Profeți nu au renunțat. Porțiunea din Tora pe care o citim în fiecare săptămână se numește Parașa. În limba Română folosim termenul ”pericopă”. Porțiunea din Profeți se numește Haftara. O traducere românească până … citește tot comentariul…

Și și-a ridicat întreaga adunare glasul și au plâns în noaptea aceea. (Bamidbar/Numeri 14:1) Talmudul citează acest verset în tratatul Taanit fila 29a adăugând următoarea explicație: A spus Raba (Rabi Aba) a spus Rabi Iohanan: Acea noapte, noaptea de Tișa beAv era.  Le-a spus Atotsfântul Binecuvântat fie El: Voi ați plâns un plânset gratuit, Eu vă voi statornici un plânset pentru generații care vor veni. Se ridică întrebarea: Ce are în comun plânsul gratuit din deșert cu distrugerea  Templului? Răspunsuri am găsit multe. Ele nu se contrazic ci doar se completează. Multe filoane leagă plânsetul noaptea în deșert de plânsetul în noaptea distrugerii Templului. Unele au fost deja așternute pe hârtie, altele așteaptă încă ochiul iscoditor al cărturarului care le va dezvălui. Am ales unul din răspunsurile date de rabinul Loew din Praga cunoscut și sub numele de MaHaRaL (Morenu HaRav Levi), cel care conform legendei a creat celebrul Golem. … citește tot comentariul…

Și au rămas doi bărbați în tabără numele unuia Eldad și numele celuilalt Meidad… și au proorocit în tabără. Și a venit tânărul în fugă și a spus: Eldad și Meidad proorocesc în tabără. Și a dat glas Iehoșua bin Nun slujitorul lui Moșe … și a spus: Domnule Moșe arestează-i. Și i-a spus Moșe: Pentru mine ești gelos? O, de-ar fi tot neamul lui HAȘEM prooroci… (Devarim/Numeri 11:26-29) Moșe a fost cel mai mare profet al neamului nostru în toate vremurile. El nu a fost însă singurul. Chiar în zilele lui mai erau și alți profeți care își împărtășeau profețiile. De ce au stârnit Eldad și Meidad o reacție atât de puternică? Rași ne dă explicația. Ei spuneau că Moșe moare și Iehoșua bin Nun își conduce neamul  în Țara Israel. Iehoșua, cu tot gândul la maestrul său, s-a supărat. Moșe, însă, cu tot gândul la neamul său, se … citește tot comentariul…

Să se ferească de vin nou și vechi, oțet din vin nou sau vechi să nu bea, nicio băutură în care s-au muiat struguri să nu bea , struguri proaspeți și uscați să nu mănânce. În timpul nazireatului nimic care se face din viță de la sâmburi până la pielița strugurelui să nu mănânce. (Bamidbar/Numeri 6:3,4) Cel ce dorește să devină nazireu își asumă să nu-și tundă părul, să nu bea vin și să nu se atingă de morți, nimic mai mult. În Tora scrie că el trebuie să se ferească deasemenea de oțet din vin, de orice băutură în care s-au muiat struguri, de struguri și stafide și chiar de sâmburii și pielițele lor. De ce îi impune Tora restricții pe care el nu și le-a asumat? Răspunsul este, nu e plăcut să recunoaștem, că mintea ne joacă deseori farse. Cel obișnuit cu oțetul, cu strugurii, stafidele sau chiar … citește tot comentariul…

Și îți vei număra șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și îți vor fi zilele celor șapte săptămâni de ani patruzecișinouă de ani. (Vaikra/Levitic 25:8)   Până astăzi numărăm pe pământul Israelului anii. O dată la șapte ani avem Anul Sabatic.  Pământul se odihnește. Țăranii se bucură și ei de un binemeritat repaos. După șapte ani sabatici urma Anul Jubiliar. Pământurile vândute se întorceau. Sclavii care după o muncă de șase ani nu au dorit să-și părăsească stăpânul erau și ei trimiși la vatră. Societatea avea șansa de a relua totul de la început cu speranța că greșelile trecutului nu vor fi repetate. Exilul celor zece triburi în Asiria a curmat practica Anului Jubiliar. Așteptăm ca cele zece triburi pierdute să revină pe pământul Israelului și atunci practica Anului Jubiliar va fi reluată. În pericopa Emor este amintită o poruncă asemănătoare, de a număra din ziua de după … citește tot comentariul…

  Cel ce se va atinge de ele va fi necurat până seara, să nu mănânce din lucrurile sfinte până își va scălda trupul în apă. După asfințitul soarelui va mânca din lucrurile sfinte căci ele sunt pâinea sa. (Vaikra/Levitic 22:7,8) Un Cohen care se atinge de ceva necurat devine el însăși necurat și nu mai are voie să mănânce din lucrurile sfinte pe care le primește. Pentru a se purifica el întâi își scaldă trupul într-o Mikve (baie rituală) și apoi așteaptă până la asfințitul soarelui. Scăldatul într-o Mikve este clar o acțiune de purificare. Ce sens are însă așteptatul până la asfințitul soarelui? Înțelepții Israelului au tălmăcit că purificarea este realizată doar prin scăldatul în Mikve. Deși purificat, Cohen-ul mai trebuie să aștepte până la asfințitul soarelui pentru a se bucura de drepturile pe care starea de puritate i le conferă. Care este oare rostul acestei așteptări? Cum … citește tot comentariul…

Și a grăit HAȘEM lui Moșe și i-a spus. Vorbește întregii adunări a fiilor lui Israel și spune-le: fiți sfinți căci sfânt sunt Eu HAȘEM… (Vaikra/Leviticul 19:1,2) A fi sfânt nu este chiar la îndemâna oricui. Din cei care și-o doresc, nu sunt nici ei prea mulți, puțini izbutesc. Totuși porunca se adresează întregii adunări, unii mai evlavioși alții mai puțin. Cel care ne dezvăluie tâlcul acestei porunci este Rabi Moșe ben Nahman din Gerona (1194-1270) cunoscut sub numele de Nahamanide, ale cărui cuvinte cu câteva modificări le voi reda: Tora ne-a interzis unele alimente, dar ne permite carnea și vinul. Hulpavul ar putea să se îmbuibe, să se îmbete și să flecărească toată viața fără a încălca niciuna din poruncile Torei. De acea, după ce a menționat alimentele interzise, ne-a dat Tora o poruncă generală să evităm plăcerile care nu sunt necesare. Cel care mănâncă, bea și vorbește numai … citește tot comentariul…

În cele două pericope citim despre legile de puritate și impuritate legate o boală numită Țaraat.  Ce boală se ascunde în spatele acestui nume nu știm. Deoarece nu mai aplicăm aceste legi de aproape două milenii, identificarea bolii a căzut  de mult pradă uitării. Știm doar, conform celor scrise în Talmud, că ea apare ca pedeapsă divină pentru păcatul trufiei, al lăcomiei, dar în special al vorbitului de rău. De aici vine și practica de a dedica acest Șabat învățăturilor legate de ”Lașon Hara”, vorbitul de rău. O activă membră a grupului de studiu, gazetară de excelență, m-a întrebat pe Facebook: În ce condiții avem voie să publicăm Lașon Hara. Am amânat răspunsul până când va fi legat de pericopa săptămânii, dar iată că a sosit și scadența. În textele iudaice clasice subiectul este tratat doar sporadic. Prima sa prezentare sistematică datează din anul 1873. Rabinul Israel Meir Hacohen din … citește tot comentariul…

Cei care au avut șansa să citească Tora în original au observat desigur literele פ și ס care apar în unele locuri între versete și câteodată chiar în mijlocul unui verset. Acestea nu fac parte din text ci sunt un fel de semne de punctuație. În sulul de Tora ele nu apar ci sunt reprezentate prin porțiuni de pergament pe care nu s-a scris. פ este prima literă a cuvântului פתוח (patuah) care înseamnă deschis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber până la sfârșitul rândului, asemănător aliniatelor pe care le cunoaștem. ס este prima literă a cuvântului סתום (satum) care înseamnă închis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber la mijlocul unui rând. Rași în pericopa săptămânii explică rostul acestor spații. Când HAȘEM a grăit către Moșe, El s-a oprit din când în când pentru a îi lăsa timp să-și aplece gândirea asupra celor auzite. Când Moșe a așternut … citește tot comentariul…

Să nu aprindeți focul în toate așezămintele voastre în ziua de Șabat. … Luați de la voi daruri lui HAȘEM, toți cei care au tragere de inimă vor aduce daruri lui HAȘEM aur argint și aramă. (Șmot/Exodul 35:3,5) În Tora nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Fiecare cuvânt, literă și chiar spațiu au tâlcul lor. Până și ordinea în care sunt îmbinate fragmentele textului este o sursă de învățătură. Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Mișkanului, numit și Cortul Întâlnirii, Templul în care au adus strămoșii noștri jertfe din anii peregrinării în deșert până la clădirea Templului din Ierusalim. Din această învecinare au învățat înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să oprim toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Mișkanului. Mișkanul, susțin cabaliștii, este un univers în miniatură, puținul pe care îl putem crea noi. În ziua de … citește tot comentariul…

Vorbește fiilor lui Israel să-mi ia un dar de la orice om care-l va da cu tragere de inimă veți lua darul meu. (Șmot/Exodul 25:2) În pericopa săptămânii citim despre porunca de a clădi Tabernacolul numit și Cortul Întâlnirii, cel care le-a slujit strămoșilor noștri ca Templu în timpul peregrinărilor prin deșert și în perioada lui Yehoșua, a judecătorilor, și a regelui David până ce a clădit Regele Șlomo Templul de la Ierusalim. Știm cu toții că Primul și al Doilea Templu au fost distruse. Soarta Tabernacolului este mai puțin cunoscută. În Tosefta tratatul Sota 13:1 și Talmud tratatul Sota fila 9a citim că el nu a căzut în mâna vrăjmașilor. Regele Șlomo, după ce a clădit Templul le-a ascuns în cotloanele de sub Sfânta Sfintelor. Ce e mai vulnerabil, o fortăreață de piatră clădită pe o coamă de munte sau un cort cu stâlpi din lemn aurit? Parcă sfidând … citește tot comentariul…