Despre memoria voluntară în pericopa Ki Tețe
… să nu-l urăști pe egiptean căci prbeag ai fost în țara lui. (Dvarim/Deuteronom 23:8) ”Robi am fost Faraonului în țara Egiptului” repetăm în fiecare an la masa de Seder. În ziua de Șabat până și dobitoacele noastre se odihnesc pentru a ne aminti cum munceau fără întrerupere strămoșii noștri în Egipt. Pe vremea când mai aveam sclavi, ei puteau fi puși doar la munci care ne erau necesare. A-i batjocori, așa cum au fost batjocoriți strămoșii noștri prin munci fără de rost, nu aveam voie. Ca neam am trecut vremuri de robie pentru a învăța să fim aproape de cel oropsit. Memoria robiei nu este însă lipsită de primejdii. În sufletele unora ea ar putea stârni ura împotriva celor care ne-au asuprit, ură care s-ar putea răsfrânge în ciuda oricărei rațiuni asupra urmașilor lor până în zilele noastre. În pericopa săptămânii Dvarim/Deuteronom 24:16 citim: … să nu omori copiii … citește tot comentariul…
Despre judecata dreaptă în pericopa Șoftim
Judecători și străji să-ți pui la toate porțile [cetăților] … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Dvarim/Deuteronom 16:18) În Tora nu găsim cuvinte fără rost. Dacă e judecată, e de înțeles că ea trebuie să fie dreaptă. Dacă ar fi strâmbă nu ar mai fi judecată. Nu e suficient ca judecătorul să fie nepărtinitor. Câteodată, din motive de procedură sau chiar de ambianță, una din părți s-ar putea simți stânjenită sau întimidată ceea ce i-ar pune piedici în susținerea cazului. Pentru a acorda șanse egale părților, înțelepții Israelului au reglementat cadrul în care se desfășoara judecata. În Șulhan Aruh (Codul Iudaic care reglementează prcticile religioase, restricțiile religioase și relațiile interumane) partea Hoșen Mișpat (referitoare la relațiile interumane) 17:1 citim: ”Ce este dreptatea în judecată? Ea este crearea unui cadru în care șansele părților să fie egale. Nu va lăsa pe unul să spună tot ce are de spus … citește tot comentariul…
Reeh 5777
Trăim azi într-o societate care are ca fundament legea, care reglementează o mare parte a relațiilor inter-umane. Iar ceea nu este reglementat prin lege este guvernat prin moralitatea umană. Însă, pentru a putea exista atât legea, cât și morala, este necesară existența liberului arbitru uman. În decursul evoluției civilizației dezvoltate de popoarele care au aderat la religiile abrahamitice: iudaismul, creștinismul și islamul, existența acestui liber arbitru a fost îndelung dezbătută și chiar contestată, în special pe baza argumentului că, în cazul în care presupunem că D-zeu este atoateştiutor şi cunoaşte viitorul la fel cum cunoaşte prezentul şi trecutul, cum ar putea să existe liberul arbitru al omului? Pe de altă parte, și argumentul contrar sunt cel puțin la fel de valide, căci, așa cum afirma Rambam (Maimonide): „Îngăduinţa este dată tuturor oamenilor: fie că ei vor să se aplece spre calea cea bună şi să fie drepţi – alegerea este … citește tot comentariul…
Despre jelire în pericopa Reeh
Fii ai lui HAȘEM sunteți; să nu vă crestați trupul și să nu vă radeți părul pentru mort. (Dvarim/Deuteronom 14:1) În mediul burgezo-intelectual manifestările de doliu sunt reținute. Mai de nevoie decât de voie se supun unii ritualului de sfâșiere al cămășii. Unii mai și întreabă dacă nu ar fi suficient să se taie doar o cravată, desigur ponosită. În mediile mai puțin ”elevate”, jalea doliului se manifestă spontan și nu odată vehement. În vechime unii chiar își smulgeau părul sau își crestau trupul pentru a-și face cunoscută durerea. Dacă nu ar fi existat astfel de practici, nu ar fi avut Tora de ce să le interzică. Tora ne numește, desigur metaforic, fii ai lui HAȘEM. Înalta noastră poziție cere o ținută corespunzătoare. Cel ce de bunăvoie se sluțește își încalcă această îndatorire. La prima vedere porunca pare a ne opri din a ne face cunoscută durerea. Am găsit trei … citește tot comentariul…
Despre răsplată în pericopa Ekev
Și va fi , dacă veți asculta cu adevărat de poruncile Mele pe care Eu vi le poruncesc astăzi vouă, de a-L iubi pe HAȘEM D-zeul vostru și de a-L sluji cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. [Atunci] voi da ploaie la timpul ei [ploaie] timpurie și [ploaie] târzie și vei strânge grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău. (Dvarim/Deuteronom 11:13,14) Maimonide consideră răsplata ca una din cele treisprezece Principii ale Credinței Iudaice. Totuși, ochii noștri văd altfel. Întrebarea nu este nouă. A ridicat-o deja profetul Yeremiahu/Ieremia (12:1): Drept ești, HAȘEM, ca să mă cert cu Tine, dar despre dreptate vreau să vorbesc cu Tine, De ce calea păcătoșilor e cu izbândă și în tihnă trăiesc toți cei ce Te trădează? Profeul Yeremiahu nu contestă. Convingerea că HAȘEM este drept îi rămâne neclintită. El vrea doar să să înțeleagă. HAȘEM îi lasă întrebarea fără răspuns. Teologii … citește tot comentariul…
Despre jertfe fără rost în pericopa Dvarim
Ce-Mi trebuie mulțimea jertfelor voastre a spus HAȘEM. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și seul vițeilor și sânge de tauri, oi și berbeci nu doresc (Yeșaayahu/Isaia 1:11) Șabatul care urmează se numește ”Șabat Hazon”. Numele lui provine de la Haftara (porțiunea din cărțile profeților citită în sinagogă) care începe cu cuvânul ”Hazon”. Cuvinte aspre de mustrare cărora din păcate neamul nu le-a dat ascultare, ceaa ce a adus până la urmă la distrugerea Primului Templu. Mustrarea pentru păcate e de înțeles. Ce sens are însă mustrarea pentru aducerea jertfelor? Doar în Tora este scrisă porunca de a aduce jertfe. Rabi David Kimhi (1160–1235) dă următoarea explicație ”Deși aduceau jertfe idolilor aduceau și jertfe în Templu la început de lună și în zile de sărbătoare. Ce-Mi trebuie mulțimea jertfelor căci nu v-am poruncit să le aduceți decât pentru ca să vă amintiți de Mine, să vi se îndrepte gândul spre … citește tot comentariul…
Despre bănuieli în pericopa Matot-Masaei
Iar noi vom ieși primii la luptă în fața lui Israel până îi vom aduce la locul lor … (Bamidbar/Numeri 32:17) Și le-a spus Moșe: dacă veți face aceasta, dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … și vă veți întoarce și veți fi fără prihană înaintea lui HAȘEM și înaintea lui Israel… (ibid. 32:20-22) Triburile Reuven și Gad aveau multe turme. După ce au cucerit fiii lui Israel malul stâng al Iordanului unde pășunile erau bune, au dorit fiii lui Reuven și fiii lui Gad să rămână acolo. Moșe i-a mustrat pentru intenția de a nu lua parte la luptele de cucerire a Israelului. Pentru a-și dovedi bunele intenții, i-au spus lui Moșe că ei vor fi primii care vor ieși la luptă. Moșe le răspunde: …dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … veți fi fără prihană înaintea … citește tot comentariul…
Pericopa Pinchas – Vremurile grele nasc conducători mari
Și a grăit HAȘEM către Moșe: Ia ți-l pe Yehoșua fiul lui Nun,om cu duh într-însul, și pune-ți mâna pe el. … Și dă-i din slava ta ca să-l asculte toată obștea fiilor lui Israel. (Bamidbar/Numeri 27:18-20) Rași, atent la fiecare cuvânt care pare de prisos, scrie: ”din slava ta” și nu toată slava ta. De aici învățăm că fața lui Moșe era precum soarele fața lui Yehoșua precum luna. Grăitoare pildă. Cel care primește lumina de la altul nu va avea niciodată strălucirea sursei. Trecerea puterii este un element central al pericopei. El se regăsește în Haftara. Citim acolo despre profetul Eliahu, descendentul lui Pinhas, în opinia cabaliștilor chiar reîncarnarea lui, care îl investește pe Elișa profet în locul său. Înainte de a urca în cer într-un car de foc tras de doi armăsari de foc îi cere profetul Elișa maestrului său: … să fie îndoit cât duhul tău … citește tot comentariul…
Un dialog surrealist în pericopa Balak
Și a venit HAȘEM la Bil’am și i-a spus: Cine sunt oamenii aceștia cu tine. Și i-a spus Bil’am: Balak fiul lui Țipor regele Moavului i-a trimis la mine. (Bamidbar/Numeri 22:9,10) În cadrul corecturilor pentru noua ediție a Luah-ului, o atentă colaboratoare mi-a atras atenția asupra unei greșeli care se repetă în traducerea binecuvântărilor. Ele încep cu formula ”Binecuvântat fi Tu” la persoana a doua, dar continuă cu formula ”cel care ne-a sfințit…” la persoana a treia. Am liniștit-o că nu este nicio greșeală. Aceasta formă gramaticală atipică a fost statornicită pentru a reflecta ambivalența atitudinii noastre în dialogul cu HAȘEM. Pe de o parte simțim că HAȘEM este aproape de noi, că Îi putem vorbi și El ne ascultă. Pe de altă parte suntem conștienți de măreția Lui, că El deja știe tot ce gândim și ce simțim înainte de a fi rostit primul cuvânt. Uimitor în dialogul dintre … citește tot comentariul…
Despre puritate în pericopa Hukat
Și aceasta este legea Torei: un om dacă va muri în cort toți cei care vin în cort și tot ce este în cort va fi impur șapte zile. (Bamidbar/Numeri 19:14) Un cod de legi se exprimă în termeni de ”permis”, ”interzis”, ”obligatoriu”, ”opțional” . Un cod moral se exprimă în termeni precum ”bine”, ”rău”, ”frumos”, ”urât”, ”cinstit”, ”necinstit”. Puritatea și impuritatea sunt doar stări. De ce trebuie Tora să le gestioneze? Un prim răspuns ar fi că în anumite cazuri ele au implicații care țin de tărâmul legii. Un Cohen nu are voie să se apropie de un mort sau de un mormânt astfel încât să devină impur. Un om care nu este pur nu are voie să intre în Templu și nu are voie să mănânce jertfe. Relațiile conjugale trebuie să aștepte până când femeia va deveni din nou pură după ce s-a scufundat în Mikve. Spălatul ritual … citește tot comentariul…
Despre setea de putere în pericopa Korah
Și s-a luat [la răscoală împotriva lui Moșe] Korah fiul lui Yițhar fiul lui Kehat fiul lui Levi și Dotan și Aviram și On ben Pelet din din seminția lui Reuven. (Bamidbar/Numeri 16:1) Avem un vechi obicei, atestat de aproape două milenii, ca în fiecare zi de Șabat și sărbătoare după citirea din Tora să citim câte un fragment din Profeți. În niciuna din aceste surse nu este specificat cine a statornicit obiceiul și în ce scop. Larg cunoscută este opinia că în vremuri de restriște, când citirea din Tora a fost interzisă prin decret, pentru a îi păstra cel puțin amintirea au început să citească din Profeți. Decretul a fost anulat, dar la obiceiul citirii din Profeți nu au renunțat. Porțiunea din Tora pe care o citim în fiecare săptămână se numește Parașa. În limba Română folosim termenul ”pericopă”. Porțiunea din Profeți se numește Haftara. O traducere românească până … citește tot comentariul…
Despre Diaspora în pericopa Șlah
Și și-a ridicat întreaga adunare glasul și au plâns în noaptea aceea. (Bamidbar/Numeri 14:1) Talmudul citează acest verset în tratatul Taanit fila 29a adăugând următoarea explicație: A spus Raba (Rabi Aba) a spus Rabi Iohanan: Acea noapte, noaptea de Tișa beAv era. Le-a spus Atotsfântul Binecuvântat fie El: Voi ați plâns un plânset gratuit, Eu vă voi statornici un plânset pentru generații care vor veni. Se ridică întrebarea: Ce are în comun plânsul gratuit din deșert cu distrugerea Templului? Răspunsuri am găsit multe. Ele nu se contrazic ci doar se completează. Multe filoane leagă plânsetul noaptea în deșert de plânsetul în noaptea distrugerii Templului. Unele au fost deja așternute pe hârtie, altele așteaptă încă ochiul iscoditor al cărturarului care le va dezvălui. Am ales unul din răspunsurile date de rabinul Loew din Praga cunoscut și sub numele de MaHaRaL (Morenu HaRav Levi), cel care conform legendei a creat celebrul Golem. … citește tot comentariul…
despre modestie în pericopa Behaalotha
Și au rămas doi bărbați în tabără numele unuia Eldad și numele celuilalt Meidad… și au proorocit în tabără. Și a venit tânărul în fugă și a spus: Eldad și Meidad proorocesc în tabără. Și a dat glas Iehoșua bin Nun slujitorul lui Moșe … și a spus: Domnule Moșe arestează-i. Și i-a spus Moșe: Pentru mine ești gelos? O, de-ar fi tot neamul lui HAȘEM prooroci… (Devarim/Numeri 11:26-29) Moșe a fost cel mai mare profet al neamului nostru în toate vremurile. El nu a fost însă singurul. Chiar în zilele lui mai erau și alți profeți care își împărtășeau profețiile. De ce au stârnit Eldad și Meidad o reacție atât de puternică? Rași ne dă explicația. Ei spuneau că Moșe moare și Iehoșua bin Nun își conduce neamul în Țara Israel. Iehoșua, cu tot gândul la maestrul său, s-a supărat. Moșe, însă, cu tot gândul la neamul său, se … citește tot comentariul…
Despre îngrădiri în pericopa Naso
Să se ferească de vin nou și vechi, oțet din vin nou sau vechi să nu bea, nicio băutură în care s-au muiat struguri să nu bea , struguri proaspeți și uscați să nu mănânce. În timpul nazireatului nimic care se face din viță de la sâmburi până la pielița strugurelui să nu mănânce. (Bamidbar/Numeri 6:3,4) Cel ce dorește să devină nazireu își asumă să nu-și tundă părul, să nu bea vin și să nu se atingă de morți, nimic mai mult. În Tora scrie că el trebuie să se ferească deasemenea de oțet din vin, de orice băutură în care s-au muiat struguri, de struguri și stafide și chiar de sâmburii și pielițele lor. De ce îi impune Tora restricții pe care el nu și le-a asumat? Răspunsul este, nu e plăcut să recunoaștem, că mintea ne joacă deseori farse. Cel obișnuit cu oțetul, cu strugurii, stafidele sau chiar … citește tot comentariul…
despre 7*7=49 în pericopa Behar-Behukotai
Și îți vei număra șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și îți vor fi zilele celor șapte săptămâni de ani patruzecișinouă de ani. (Vaikra/Levitic 25:8) Până astăzi numărăm pe pământul Israelului anii. O dată la șapte ani avem Anul Sabatic. Pământul se odihnește. Țăranii se bucură și ei de un binemeritat repaos. După șapte ani sabatici urma Anul Jubiliar. Pământurile vândute se întorceau. Sclavii care după o muncă de șase ani nu au dorit să-și părăsească stăpânul erau și ei trimiși la vatră. Societatea avea șansa de a relua totul de la început cu speranța că greșelile trecutului nu vor fi repetate. Exilul celor zece triburi în Asiria a curmat practica Anului Jubiliar. Așteptăm ca cele zece triburi pierdute să revină pe pământul Israelului și atunci practica Anului Jubiliar va fi reluată. În pericopa Emor este amintită o poruncă asemănătoare, de a număra din ziua de după … citește tot comentariul…
Despre amintiri în pericopa Emor
Cel ce se va atinge de ele va fi necurat până seara, să nu mănânce din lucrurile sfinte până își va scălda trupul în apă. După asfințitul soarelui va mânca din lucrurile sfinte căci ele sunt pâinea sa. (Vaikra/Levitic 22:7,8) Un Cohen care se atinge de ceva necurat devine el însăși necurat și nu mai are voie să mănânce din lucrurile sfinte pe care le primește. Pentru a se purifica el întâi își scaldă trupul într-o Mikve (baie rituală) și apoi așteaptă până la asfințitul soarelui. Scăldatul într-o Mikve este clar o acțiune de purificare. Ce sens are însă așteptatul până la asfințitul soarelui? Înțelepții Israelului au tălmăcit că purificarea este realizată doar prin scăldatul în Mikve. Deși purificat, Cohen-ul mai trebuie să aștepte până la asfințitul soarelui pentru a se bucura de drepturile pe care starea de puritate i le conferă. Care este oare rostul acestei așteptări? Cum … citește tot comentariul…
Despre măsură în pericopa Aharei Mot – Kedoșim
Și a grăit HAȘEM lui Moșe și i-a spus. Vorbește întregii adunări a fiilor lui Israel și spune-le: fiți sfinți căci sfânt sunt Eu HAȘEM… (Vaikra/Leviticul 19:1,2) A fi sfânt nu este chiar la îndemâna oricui. Din cei care și-o doresc, nu sunt nici ei prea mulți, puțini izbutesc. Totuși porunca se adresează întregii adunări, unii mai evlavioși alții mai puțin. Cel care ne dezvăluie tâlcul acestei porunci este Rabi Moșe ben Nahman din Gerona (1194-1270) cunoscut sub numele de Nahamanide, ale cărui cuvinte cu câteva modificări le voi reda: Tora ne-a interzis unele alimente, dar ne permite carnea și vinul. Hulpavul ar putea să se îmbuibe, să se îmbete și să flecărească toată viața fără a încălca niciuna din poruncile Torei. De acea, după ce a menționat alimentele interzise, ne-a dat Tora o poruncă generală să evităm plăcerile care nu sunt necesare. Cel care mănâncă, bea și vorbește numai … citește tot comentariul…
Despre Lașon Hara în pericopa Tazria-Mețora
În cele două pericope citim despre legile de puritate și impuritate legate o boală numită Țaraat. Ce boală se ascunde în spatele acestui nume nu știm. Deoarece nu mai aplicăm aceste legi de aproape două milenii, identificarea bolii a căzut de mult pradă uitării. Știm doar, conform celor scrise în Talmud, că ea apare ca pedeapsă divină pentru păcatul trufiei, al lăcomiei, dar în special al vorbitului de rău. De aici vine și practica de a dedica acest Șabat învățăturilor legate de ”Lașon Hara”, vorbitul de rău. O activă membră a grupului de studiu, gazetară de excelență, m-a întrebat pe Facebook: În ce condiții avem voie să publicăm Lașon Hara. Am amânat răspunsul până când va fi legat de pericopa săptămânii, dar iată că a sosit și scadența. În textele iudaice clasice subiectul este tratat doar sporadic. Prima sa prezentare sistematică datează din anul 1873. Rabinul Israel Meir Hacohen din … citește tot comentariul…
Despre păsări în pericopa Șmini
Și acestea dintre păsări… sã nu mâncați: vulturul, zgripsorul și vulturul de mare; șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; corbul și toate soiurile lui; struțul, bufnița, pescãrelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; huhurezul, heretele și cocostârcul; lebãda, pelicanul și corbul de mare; barza, bâtlanul, și ce este din neamul lui, pupãza și liliacul. Vaikra/Leviticul 11:13-19) Toate păsările ale căror nume nu au fost menționate în Tora sunt permise. Dacă le-am cunoaște pe cele menționate, ne-am putea înfrupta cu conștiința împăcată din mai toate păsările de pe fața pământului. Apropiați de natură, strămoșii noștri le cunoșteau. Aduși fără voie pe meleaguri străine a apărut pericolul uitării. Dacă s-ar fi pierdut identificarea unei sigure specii, toate păsările necunoscute ar fi devenit interzise. În Mișna, prima sistematizare a Legii iudaice scrisă în secolul II E.C., când pericolul exilării ultimilor evrei rămași pe teritoriul Israelului era deja iminent … citește tot comentariul…
Despre pauze în pericopa Vaikra
Cei care au avut șansa să citească Tora în original au observat desigur literele פ și ס care apar în unele locuri între versete și câteodată chiar în mijlocul unui verset. Acestea nu fac parte din text ci sunt un fel de semne de punctuație. În sulul de Tora ele nu apar ci sunt reprezentate prin porțiuni de pergament pe care nu s-a scris. פ este prima literă a cuvântului פתוח (patuah) care înseamnă deschis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber până la sfârșitul rândului, asemănător aliniatelor pe care le cunoaștem. ס este prima literă a cuvântului סתום (satum) care înseamnă închis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber la mijlocul unui rând. Rași în pericopa săptămânii explică rostul acestor spații. Când HAȘEM a grăit către Moșe, El s-a oprit din când în când pentru a îi lăsa timp să-și aplece gândirea asupra celor auzite. Când Moșe a așternut … citește tot comentariul…
Despre oaze în pericopa Vaiakhel-Pekudei
Să nu aprindeți focul în toate așezămintele voastre în ziua de Șabat. … Luați de la voi daruri lui HAȘEM, toți cei care au tragere de inimă vor aduce daruri lui HAȘEM aur argint și aramă. (Șmot/Exodul 35:3,5) În Tora nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Fiecare cuvânt, literă și chiar spațiu au tâlcul lor. Până și ordinea în care sunt îmbinate fragmentele textului este o sursă de învățătură. Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Mișkanului, numit și Cortul Întâlnirii, Templul în care au adus strămoșii noștri jertfe din anii peregrinării în deșert până la clădirea Templului din Ierusalim. Din această învecinare au învățat înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să oprim toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Mișkanului. Mișkanul, susțin cabaliștii, este un univers în miniatură, puținul pe care îl putem crea noi. În ziua de … citește tot comentariul…
Despre dăruire în pericopa Truma
Vorbește fiilor lui Israel să-mi ia un dar de la orice om care-l va da cu tragere de inimă veți lua darul meu. (Șmot/Exodul 25:2) În pericopa săptămânii citim despre porunca de a clădi Tabernacolul numit și Cortul Întâlnirii, cel care le-a slujit strămoșilor noștri ca Templu în timpul peregrinărilor prin deșert și în perioada lui Yehoșua, a judecătorilor, și a regelui David până ce a clădit Regele Șlomo Templul de la Ierusalim. Știm cu toții că Primul și al Doilea Templu au fost distruse. Soarta Tabernacolului este mai puțin cunoscută. În Tosefta tratatul Sota 13:1 și Talmud tratatul Sota fila 9a citim că el nu a căzut în mâna vrăjmașilor. Regele Șlomo, după ce a clădit Templul le-a ascuns în cotloanele de sub Sfânta Sfintelor. Ce e mai vulnerabil, o fortăreață de piatră clădită pe o coamă de munte sau un cort cu stâlpi din lemn aurit? Parcă sfidând … citește tot comentariul…
Despre lege în pericopa Mișpatim
Dacă vei cumpăra un rob evreu șase ani va lucra și în al șaptelea va ieși în libertate fără să plătească despăgubire. Dacă singur a venit, singur va ieși; dacă era însurat va ieși soția cu el (Șmot/ Exodul 21:2,3) Iudaismul este privit de mulți ca o religie aspră, dură, colțoasă, o religie a legii. Deși găsim porunca de îl iubi pe HAȘEM și porunca de a ne iubi aproapele ca pe noi înșine, cele mai multe din poruncile Torei sunt totuși legi. Mai mult chiar, ceea ce urmează în textul Torei imediat după revelația de pe muntele Sinai sunt legile din pericopa Mișpatim. Primele legi pe care le citim sunt cele care reglementează sclavia. Așa e și firesc. În acele vremuri sclavia era, cel puțin în ochii marxiștilor, structura de bază a societății. Dacă sclavii nu și-ar fi respectat îndatoririle întreaga societate s-ar fi întors în haos. Era nevoie … citește tot comentariul…
Despre părinți și copii în pericopa Itro
(Itro) despre copii și părinți – PDF Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta … (Șmot/Exodul 20:11) Pe muntele Sinai am primit alături de Tora Scrisă (cele cinci cărți ale lui Moșe) și Tora Orală. Tora Orală, astăzi s-ar fi folosit termenul ”normele de aplicare”, a trecut prin viu grai de la maestru la discipol timp de cincisprezece veacuri. Un veac după distrugerea celui de-al doilea Templu, când vremurile erau deja foarte tulburi și pericolul uitării iminent, a început codificarea Torei Orală. Ea a fost în cea mai mare parte terminată trei sute de ani mai târziu odată cu încheierea Talmudului. Lucrările de bază scrise în această perioadă sunt Mișna, Talmudul de la Ierusalim și Talmudul Babilonian în care normele de aplicare ale Legii Scrise au fost oarecum sistematizate. Alături de ele au fost scrise colecții de învățături în ordinea versetelor pe care le edifică sau de care sunt … citește tot comentariul…
Despre mană în pericopa Beșalah
Și i-a spus Moșe lui Aharon: Ia un vas și pune acolo un omer (o măsură) de mană și așează îl înaintea lui HAȘEM să fie păstrat pentru urmașii voștri. (Șmot/Exodul 16:33) Până la distrugerea primului Templu a fost păstrat vasul cu mană în Lada Sfântă alături de Tablele Legii și sfărmăturile primelor Table. Tablele legii, atât cele întregi cât și cele sfărâmate erau o evocare vie a celui mai de seamă moment din istoria neamului nostru, primirea Torei. Vasul cu mană era și el memoria vie a unui miracol. Se ridică totuși întrebarea: Prin ce a fost deosebită mana de toate celelalte miracole de i-a fost păstrată amintirea alături de Tablele Legii? O singură referire la vasul cu mană găsim în cărțile profeților, și ea voalată. Profetul Yeremiahu/Ieremia își mustra neamul (2:31): Voi, generație, priviți cuvântul lui HAȘEM… Cum poate cuvântul lui HAȘEM fi privit? Rași, bazat pe o … citește tot comentariul…
Despre banalizare în pericopa Bo
Despre banalizare în pericopa Bo – PDF Luna aceasta (când o veți vedea în cer așa cum o vedeți acum, va fi) pentru voi (semnul de) început al lunilor (din calendar)… (Șmot/Exodul 12:2) În urmă cu doi ani am scris despre acest verset: ” Dar cum scăpăm de frica lunii [și ea temută zeitate în ochii egiptenilor]? Luna n-o putem nici măcar atinge, darmite pune la proțap [așa cum am pus mielul, care era și el mare zeu în Egipt]. Chiar dacă, prin absurd, am avea puterea, HAȘEM nu ne cere să-I distrugem creațiile doar pentru că se găsesc proști care le venerează. Prima poruncă primită de strămoșii noștri în Egipt a fost cea de a stabili lunile calendaristice după apariția în cer a lunii noi. Dintr-o temută și venerată zeitate, luna a devenit… un biet ceasornic.” Multe din poruncile Torei sunt menite a ne elibera de frica zeilor. În … citește tot comentariul…
Între crez și compasiune în pericopa Vaera
…și era sânge în toată țara Egiptului. Și au făcut așa și magii Egipteni cu vrăjile lor… (Șmot/Exodul 7:21,22) În vechiul Egipt, puterea se dovedea prin vrăji. Ca dovadă că sunt trimișii lui HAȘEM au fost nevoiți Moșe și Aharon să facă în fața Faraonului miracole mai puternice decât vrăjile pe care știau să le facă magii. Prima plagă pe care au adus-o Moșe și Aharon asupra Egiptului a fost sângele. Toată apa egiptenilor s-a transformat în sânge. Numai fii lui Israel aveau apă. Când egiptenii aveau nevoie de apă nu aveau altă cale decât să o cumpere de la fii lui Israel. Când au fost chemați magii Egiptului să-și arate puterea, m-aș fi așteptat ca ei să prefacă sângele în apă. Nici vorbă de așa ceva. Magii au fost chemați să prefacă și ei puțina apă pe care o mai aveau în sânge. Faraonul căuta doar să-și arate puterea. … citește tot comentariul…
Vaera 5777
Subiectul pericopei (Exod 6:2 – 9:35) acestei săptămâni este, cred, unul din cele mai cunoscute episoade biblice. Este vorba despre primele din plăgile Egiptului. Subiect care, deși pare atât de simplu în aparență, a născut mereu întrebări. Și una dintre cele care revine mereu și mereu este: „De ce plăgile au venit una câte una?”. De ce au sosit gradat, primele fiind relativ inofensive, și de ce nu au fost trimise doar ultimele, cele mai cumplite? De ce nu au fost trimise toate deodată? O posibilă explicație este aceea că plăgile au fost necesare tocmai pentru ca egiptenii să își primească pedeapsa pentru modul cum îi oprimaseră pe fii lui Israel. O alta este că, astfel, D-zeu îi dă o șansă faraonului să realizeze cât de mult a greșit, o șansă să se căiască. După primele plăgi, faraonul pare dispus să negocieze. Moșe îi cere să permită evreilor să meargă … citește tot comentariul…
Despre robie asumată în pericopa Șmot
Și i-au silit egiptenii pe fii lui Israel la muncă grea. Și le-au făcut viața amară cu muncă grea la lut și la cărămizi … și alte feluri de munci la care îi sileau cu strășnicie. (Șmot/Exodul 1:13,14) O discuție talmudică asupra unui subiect care nu prezintă astăzi prea mare interes pentru omul de rând (În cazul în care stăpânul unui sclav a înmânat actul de eliberare al sclavului său unui terț și apoi s-a răzgândit, dacă mai poate reveni asupra deciziei sale sau nu mai poate reveni) este decisă prin argumentul: (Gitin 13a) ”Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu.” În Talmud expresia este folosită într-un context juridic clar definit, dar înțelepții din generațiile care au urmat au interpretat-o ca o afirmație general valabilă: Cel privat de libertate, neavând nicio răspundere nu are niciun motiv să-și înfrâneze dorințele. El se complace în mizeria sa până-ntr-atât că stăpânul care îl … citește tot comentariul…
Despre viitor în pericopa Vaiehi
Și i-a chemat Iaakov pe fiii săi și le-a spus: Adunați-vă și vă voi spune ce vi se va întâmpla în zilele de apoi. Adunați-vă fii ai lui Iaakov și ascultați-l pe tatăl vostru Israel. (Bereșit/Geneza 49 1,2) De două ori și-a chemat Patriarhul Iaakov fii să-l asculte. În prima chemare le promitea că le va destăinui viitorul. În a doua, promisiunea nu mai este amintită. De ce oare a renunțat Patriarhul Iaakov la destăinuirea viitorului? Rași, bazat pe o sursă din Talmud, scrie că l-a părăsit שכינה Șehina (Prezența Divină) și nu a mai văzut nici el viitorul. Rabinul Lord Jonathan Sacks, unul din eminenții cugetători ai vremurile noastre scrie pe această temă un excelent eseu. Îl puteți găsi, într-o engleză aleasă, la adresa http://www.aish.com/tp/i/sacks/363067441.html În interpretarea sa, Patriarhul Iaakov nu a putut prezice viitorul din simplul motiv că, citez: ”Noi făurim viitorul prin alegerile noastre. Scenariul încă nu … citește tot comentariul…
Despre iertare în pericopa Vaigaș
Iar acum nu vă întristați și să nu vă pară rău că m-ați vândut încoace…Și m-a trimis HAȘEM înaintea voastră … să vă găsesc mijloc de trai… (Bereșit/Geneza 45:5,7) Citim în Pirkei Avot (3:15): Totul e știut dinainte și avem libertatea de a alege. Cele două premize, esențiale oricărui credincios dar care par de neîmpăcat, au fost scrise împreună. Ca și cum înțelepții ne-ar fi spus: Nu tăgăduim că nu știm să împăcăm, dar ambele sunt adevărate. O încercare de a rezolva cel puțin parțial problema se găsește în literatura medievală. În Sefer Haikarim de Rabi Iosef Albo, dacă nu mă înșeală memoria, scrie că nu chiar toate sunt știute dinainte. Doar evenimente majore sunt predestinate. Calea pe care se va ajunge la ele a fost voit lăsată de HAȘEM deschisă. Prin liberul nostru arbitru putem decide pe care din căi se va ajunge la ceea ce ne-a fost hărăzit. … citește tot comentariul…
Despre orbire în pericopa Mikeț
Și au spus unul către altul ”Cu adevărat suntem vinovați față de fratele nostru al cărui necaz l-am văzut când se ruga de noi și nu l-am ascultat. Pentru aceasta vine pe noi necazul acesta.” (Bereșit/Geneza 42:21) Frații lui Iosef erau profund credincioși. Când cădea pe capul lor o pacoste ei nu-și blestemau norocul. Ei își asumau răspunderea printr-un atent de conștiință. Cel mai grav păcat pe care l-au găsit și pe care l-au asumat a fost … că nu le-a fost milă de fratele lor. Cu condamnarea lui Iosef la moarte conștiința le era încă împăcată! Iosef își cunoștea frații. El se temea și pe bună dreptate că ei încă nu și-au înțeles greșeala. Dacă s-ar fi dezvăluit, ura pe care i-o purtau pentru visele sale de măreție doar s-ar fi întețit văzându-le miraculoasa împlinire. Pentru a îi face să-și înțeleagă greșeala el nu a găsit altă cale decât … citește tot comentariul…
Despre încercări și credință în pericopa Vaieșev
… și nu era nici unul din oamenii casei acolo în casă. Și l-a apucat de haină spunând ”Culcă-te cu mine” și și-a lăsat haina în mâna ei, a dat înapoi și a ieșit afară. Bereșit/Geneza (39:11,12) În folclorul evreiesc Iosef și-a dobândit ”titlul” de ”HAȚADIK”. Cuvântul nu are o paralelă în limba Română. Un ȚADIK este un om cucernic a cărui cucernicie se manifestă nu neapărat prin smerenie și pioșenie ci mai degrabă prin puterea de a-și păstra demnitatea umană în fața celor mai grele încercări. În ultimele veacuri numai puțini aleși și-au dobândit acest ”titlu”. ȚADIKul din Ștefănești a fost unul din ei. Din toate personajele din Tanah (Tora, Profeți, Scrieri), Iosef a fost singurul care și l-a dobândit. Iosef a fost vândut de frații săi unei caravane care se îndrepta spre Egipt. Acolo a fost cumpărat de Potifar, unul din demnitarii de la curtea Faraonului. Soția lui … citește tot comentariul…
Despre modestie în pericopa Vaișlah
Și am bou, asin, oaie, rob și roabă și am trimis [acest dar] să vestesc domnului meu pentru a găsi bunăvoință înaintea ta. (Bereșit/Geneza 32:6) Patriarhul Iaakov, după șase ani de muncă binecuvântată în casa lui Lavan a ieșit cu turme și cirezi mari. Când el trimete soli, după altă opinie chiar îngeri, către fratele său Esav pentru a îl îmbuna, ei sunt instruiți să-i descrie avuția folosind singularul. Era clar că acest singular avea sens de plural, dar cuvântul ales are și el puterea sa de sugestie. Ca și cum ar fi spus: Pentru puținul pe care îl am nici măcar nu merită folosit pluralul. ”A nu bate la ochi” a fost un motto pentru Patriarhul Iaakov. Când a început foametea și toți coborau în Egipt pentru a aduce hrană, deși ei încă nu duceau lipsă, Iaakov și-a trimis și el fiii în Egipt. Nu dorea să arate că … citește tot comentariul…
Despre iubire și ură în percopa Vaiețe
… și a iubit-o și pe Rahel mai mult decât pe Lea și a mai lucrat la el încă șapte ani. Și a văzut HAȘEM că Lea este urâtă și i-a deschis pântecele… (Bereșit/Geneza 29:30,31) În primul verset o găsim pe Lea iubită, în următorul ea e deja urâtă. Cum a degenerat atât de repede și aparent fără niciun motiv iubirea în ură? E de mirare cum Patriarhul Iaakov, cel care a reușit să-și păstreze integritatea morală în condiții din cele mai vitrege, a ajuns să-și urască propria soție. Tora trebuie citită atent. În primul verset scrie că Iaakov a iubit-o pe Lea. În al doilea nu scrie că Iaakov ar fi urât-o. Scrie doar, la modul pasiv, că Lea a fost urâtă. Aceasta a fost, cel puțin pentru ea, o ură cât se poate de reală. HAȘEM a intervenit în creația Sa, cu alte cuvine a făcut un miracol, … citește tot comentariul…
Despre educație (Toldot)
Și au crescut copii și a ajuns Esav om iscusit la vânătoare om al câmpului, iar Iaakov era om liniști care stătea printre corturi. Și l-a iubit Ițhak pe Esav…, iar Rivka îl iubșete pe Iaakov. (Bereșit/Geneza 25:27,28) La prima vedere doi frați, unul aventurier și unul liniștit din fire. Tatăl îl iubește pe fiul aventurier iar mama pe cel liniștit. O familie ca foarte multe altele. Rași, bazat pe surse din Midraș nuanțează imaginea. Corturile printre care stătea Iaakov erau corturile școlii. Deși a crescut, a rămas legat de învățătură Poate naiv, dar nu și-a pierdut integritatea. Esav, în schimb, când a crescut a părăsit școala și și-a ales calea câmpului. Acolo a învățat vânătoarea și odată cu ea furtul și înșelătoria. Dar de ce nu a rămas Esav un vânător cinstit? Doar a crescut într-o familie bună. De ca s-a apucat de tâlhărie și înșelătorie? Rabi Samson Raphael … citește tot comentariul…
Despre frumusețe (Haiei Sara)
Și a fost viața Sarei o sută de ani și douăzeci de ani și șapte ani anii vieții Sarei (Bereșit/Geneza 23:1) Avem o tradiție că Tora se exprimă în cea mai scurtă formă posibilă. E și firesc. Fiind o creație divină, ne așteptăm ca ea să fie perfectă. În cazurile în care se găsesc totuși cuvinte care par a nu avea niciun rost, exegeții le caută un tâlc ascuns. De ce o sută de ani și din nou douăzeci de ani și din nou șapte ani și din nou anii vieții? Era suficient să fi fost scris o sută douăzeci și șapte ani, precum apare în unele traduceri. Rași, bazat pe o sursă din Midraș scrie că Tora sugerează că Sara la o sută de ani era frumoasă și fără păcat ca la douăzeci de ani, iar la douăzeci de ani frumoasă și fără păcat ca la șapte ani. Care … citește tot comentariul…
(Vaiera) Cine este Patriarhul Avraham
Departe de Tine să faci așa ceva să pierzi pe cel drept împreună cu cel păcătos, să aibă aceeași soartă cel drept și cel păcătos, departe de Tine, cel ce judecă tot pământul să nu facă dreptate? (Bereșit/Geneza 18:25) Și i-a spus: Ia îl, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubești, pe Ițhak și du-te spre țara Moria și ridică-l ca jertfă pe unul din munți unde îți voi spune. Și s-a sculat Avraham dis de dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el cele două slugi și pe Ițhak fiul său și a spart lemne pentru jertfă și s-a ridicat și a plecat spre acel loc. (Bereșit 22:2,3) Vechii greci au creat personajul static, care oricât s-ar zbate nu va reuși niciodată să scape de ceea ce i-a fost hărăzit. Shakespare ne-a dat zbuciumul lui Hamlet, sfâșiat între două forțe … citește tot comentariul…
Ce este credința (Leh Leha)
În Tora sunt scrise doar o parte din peripețiile prin care a trecut patriarhul Avraham. Cele care nu au fost menționate în Tora au trecut pe cale orală din generație în generație și doar când s-a ivit pericolul de a fi date uitării, în anii de restriște de după distrugerea celui de-al doilea Templu, au fost așternute pe hârtie. O astfel de colecție de istorisiri este cunoscută sub mumele de ”Midraș”. În Midraș scrie că Terah, tatăl patriarhului Avraham, era negustor de idoli. Avraham, care avea atunci doar trei ani, a înțeles singur că idolii nu au nicio putere și că închinare în fața lor nu are niciun rost. Când a rămas singur acasă, a sfărâmat toți idolii. Numai pe cel mai mare l-a lăsat întreg și i-a pus o bâtă în mână. Când s-a întors Terah acasă și și-a văzut tot stocul făcut praf, i-a cerut lui Avraham explicații. … citește tot comentariul…
Noah 5777
În după amiaza aceasta am stat și am recitit pericopa acestei săptămâni de câteva ori. Și după fiecare lectură exclamam în sinea mea „Desigur, despre asta este cel mai potrivit să vorbesc astă-seară în sinagogă!”. Apoi reluam textul, pentru a îmi confirma alegerea, și găseam alte elemente care ar merita să fie comentate. Pentru că într-adevăr este o pericopă extrem de generoasă în acest sens! Mai mult decât atât, deși ea ne vorbește despre începuturile umanității, este totodată una dintre cele mai ancorate în perioada contemporană, în realitățile sec. 20 și 21. Dar pasajul care mi-a atras atenția în mod deosebit prin cumplita sa actualitate este cel care se referă la Turnul Babel. „În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți…. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și a zis Domnul: “Iată, toți sunt … citește tot comentariul…
Niciodată nu suntem singuri (Noah)
Și a luat aminte HAȘEM de Noah și de toate animalele și de toate dobitoacele care erau cu el în arcă… (Bereșit/Geneza 8:1) Când ajung la acest verset în rugăciunea de Musaf de Roș Hașana sunt de fiecare dată emoționat. De când lumea nu a fost om mai singur decât Noah. Din toți cei pe care i-a cunoscut a rămas doar el, soția sa, cei trei fii și soțiile lor. Toți ceilalți au pierit. Cine mai era să-și aducă aminte de el? HAȘEM însă nu l-a uitat. A luat aminte de truda lui de zi și noapte îngrijind animalele care i-au fost încredințate și a schimbat verdictul omenirii spre bine. Legăturile cu semenii noștri au limitele lor firești. Numai cel care reușește să stabilească legătura cu HAȘEM nu va rămâne niciodată singur. Se povestește că în timpul Holocaustului, într-un lagăr de exterminare, s-a adunat un tribunal rabinic. Îndurerați, ei l-au … citește tot comentariul…
Creație sau Evoluție (Bereșit)
La început a creat HAȘEM cerul și pământul. (Bereșit/Geneza 1:1) Cum ne raportăm în zilele noastre la credință? După anii comunismului în care a fost ascunsă într-un con de umbră, ea își redobândește locul de onoare pe scena publică. Mulți chiar încearcă să o împace cu vechea ei vrăjmașă, știința. Din păcate, multe din aceste încercări nu prea sunt convingătoare. Știința în stadiul ei actual, sau mai degrabă bruma de știință pe care o cunosc eu, aduce provocări atât teoriei creaționiste cât și teoriei evoluționiste. Fosilele unor specii dispărute care arată ca și cum ar fi fost faze de trecere între specii cunoscute astăzi, mai ales între maimuță și om. Estimate bine fondate asupra vârstei universului ridică și ele mari semne de întrebare. Mai puțin cunoscut este faptul că cel mai apropiat genetic omului nu este maimuța ci, nu e plăcut să recunoaștem, chiar porcul. Cea mai mare provocare, din … citește tot comentariul…
Pericopa Ki Tețe 5776
Dacă vei ieși la război… (Dvarim/Deuteronom 21:1) Din rădăcina Alef Lamed Mem se trage atât cuvântul ALiM care se traduce prin „violent” cât și cuvântul (A)iLeM care se traduce prin „mut”. Aceasta nu este o simplă coincidență, ci ascunde un tâlc. Violența este limbajul mutului, singurul prin care știe să își exprime zbuciumul. Tora ne învață să folosim cuvinte. Textul ei ajunge la culmi de măiestrie a exprimării la care cel mai bun dintre scriitori nu poate nici măcar aspira. Ea ne învață să ocolim minciuna, defăimarea, clevetirea și chiar vorbele fără rost. Ea se referă la cuvânt ca fiind sacru. Cel care nu se ține de cuvântul dat, îl pângărește. Înțelepții din Mișna și Talmud și-au adăugat aportul învățându-ne să chibzuim fiecare cuvânt rostit pentru ca nu cumva, nici măcar printre rânduri, să se înțeleagă ceva ce rănește sau dăunează. Rugăciunea, cea care se folosește de propriile ei cuvinte … citește tot comentariul…
Pericopa Șoftim 5776
Să-ți pui judecători și dregători la toate porțile pe care ți le dă HAȘEM … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Devarim/Deuteronom 16:18) Cetatea este o pildă a omului și omul o pildă a cetății. Pentru a ține piept primejdiei, locuitorii cetății trebuie să fie uniți ca și cum ar fi un singur trup. Pe de altă parte, omul e plin de dorințe care nu odată se ciocnesc între ele, de parcă ar fi o întreagă cetate. Cel ce nu bagă în seamă aceste voci e în primejdia de a-și pierde creativitatea și chiar bucuria de viață. Cel ce nu știe să aducă pacea între ele nu mai e sănătos la minte. La cine se referă primul verset al pericopei? Desigur la cetate, căci numai ea are porți la care stau judecători și dregători. Dar de ce vorbește versetul la singular în loc de a folosi pluralul? El … citește tot comentariul…
Pericopa Ekev 5776
Și vei mânca și te vei sătura și îl vei binecuvânta pe HAȘEM pentru țara cea bună care ți-a dat. (Devarim/Deu 8:10) Din acest verset învățăm obligația de a binecuvânta după ce am mâncat pe săturate o masă cu pâine. Textul pe care îl recităm de fiecare dată, ceea ce numim Birkat Hamazon, a fost statornicit bucată cu bucată de-a lungul generațiilor. Mai târziu înțelepții Israelului au statornicit ca oricine mănâncă pâine cât o măslină să recite și el Birkat Hamazon. Prima binecuvântare începe: Binecuvântat … care hrănești lumea toată, cu bunătea Sa, cu blândețe cu har… Ea a fost statornicită de Moșe Rabeinu și recitată de strămoșii noștri în deșert după ce mâncau mană pe săturate. A doua a fost statornicită de Iehoșua bin Nun după ce a cucerit țara făgăduită. Îți mulțumim … pentru că ai dat părinților noștri ca moștenire o țară plăcută, bună și întinsă… poate … citește tot comentariul…
Șabat Nahamu
[Adresându-se profeților] Mângâiați mângâiați neamul Meu a spus HAȘEM… (Yeșaayahu/Isaia 40:1) După ce a pus în gura profeților cuvinte aspre de mustrare de care era nevoie pentru a aduce neamul înapoi pe calea cea bună, HAȘEM le cere profeților să le spună cuvinte multe de mângâiere, de alinare a durerii. Această profeție care începe cu cuvântul נחמו Nahamu care se traduce “mângâiați” se citește în sinagogă în fiecare an în primul Șabat de după postul de Tișa beAv. Acest Șabat își trage și el numele din Haftara și se numește Șabat Nahamu. “Mângâiați” este doar o traducere palidă a cuvântului Nahamu. Oricât ar căuta traducătorul, în tezaurul multor limbi europene nu se găsește cuvântul potrivit. Cel ce mângâie omul îndurerat doar îi alină durerea. O domolește, o potolește, o face mai ușor de suportat, dar ea rămâne. Rădăcina ebraică Nhm înseamnă cu totul altceva. Sensul ei este a regreta, a … citește tot comentariul…
Pericopa Pinhas 5776
Și să le spui: Aceasta este jertfa mistuită de foc pe care o veți aduce lui D-zeu: miei în primul lor an fără cusur doi în fiecare zi ca ardere–de-tot necontenită. (Num 28:3) Și în ziua de Șabat doi miei în primul lor an fără cusur… (Num 28:9) În ziua de Șabat încetează toate activitățile. Chiar și clădirea Templului se oprește. Nici jertfe de dar, de mulțumire și de ispășire nu se aduc. Permise sunt doar jertfa de doi miei specifică zilei de Șabat și jertfa zilnică de doi miei. Se spune despre noi că ne place să despicăm firul în patru. Noi nu privim asta ca un simplu joc intelectual ci ca o încercare de a pătrunde esența. În acest sens Talmudul ridică adesea discuții asupra unor situații cu șanse foarte mici de a se materializa vreodată. Rolul lor este de a elucida principiile care se ascund în spatele … citește tot comentariul…
Balak 5776
„Cât sunt de frumoase corturile tale, Iaacov, locuințele tale, Israel. Se desfășoară ca niște văi, ca niște grădini pe lângă râuri, ca niște cedri pe lângă ape, ca niște corturi pe care le-a înfipt Domnul!” (Numeri 24:5,6). Dacă rostim în gând aceste cuvinte, cu ochii închiși, ne putem imagina cum se derulează înaintea ochilor noștri unul din acele materiale de prezentare ale Israelului care se difuzează în avioanele EL-AL atunci când se apropie momentul în care începe aterizarea. Dar oare cine este cel care spune aceste vorbe în pericopa aceste săptămâni (Balak, Numeri 22:2-25:9)? Este oare Moșe care, simțind că i se apropie sfârșitul, își binecuvântează poporul? Sau este unul din marii profeți ai Israelului care vede, cu ochii minții, cum ar putea fi țara făgăduită cândva, într-un viitor mai îndepărtat de el decât sunt depărtați în trecutul său Patriarhii? Ei bine… da… și nu! Este un profet, dar nu … citește tot comentariul…
Hukat 5776
În Kohelet este scris „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ce s-a întâmplat, aceea se va mai petrece” (Ecleziastul 1:9). Pericopa acestei săptămâni, Hukat (Numeri 19:1-22:1) Numeri se află situată spre finalul celor 40 de ani din deșert. Spre finalul unui ciclu – ciclul vieții celor care au ieșit din Egipt. Printre aceștia și Aaron, fratele lui Moșe, dar mai ales sora acestuia, Miriam. Simultan cu moartea ei, poporul constată că nu are apă. Iar reacția este cea cu care deja ne-am obișnuit. Începe să cârtească, să blesteme, să îl blameze pe Moșe. Și, printre altele, ne descrie un moment care „a mai fost”. Căci la începutul pelegrinării prin deșert, la Refidim : „Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise și zicea: Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii noștri și turmele noastre?” (Exodul … citește tot comentariul…
Pericopa Hukat 5776
… și cel care stropește apa curățitoare să-și spele hainele și cel care se atinge de apa curățitoare va fi necurat până seara (Num 19:21) Ne place să împărțim în categorii. Bun și rău. Prieten și dușman. Poluant și purificator. Cum încadrăm oare apa în care s-a pus cenușa vacii roșii? Pe de o parte este cel mai puternic purificator, singurul leac al celui ce s-a atins de un mort. Pe de altă parte, cel care își stropește aproapele pentru a îl purifica devine impur și chiar hainele pe care le poartă devin impure. Mai mult, oricine se atinge de această apă purificatoare devine impur. Nici măcar regele Șlomo, conform tradiției noastre cel mai înțelept dintre muritori, nu i-a înțeles tâlcul. La ea se referea când a spus (Ecc 7:23) Am spus voi fi înțelept, dar ea e departe de mine. Care este așadar rostul unei porunci căreia nimeni nu … citește tot comentariul…
Pericopa Korah 5776
Și s-au adunat (Korah, Dotan, Aviram, On ben Pelet și 250 căpetenii ale neamului) împotriva lui Moșe și Aharon și le-au spus: Destul vouă, căci toată adunarea toți sunt sfinți și între ei sălăşuieşte HAȘEM și de ce vă ridicați mai presus de adunarea lui HAȘEM? (Num 16:3) Păcatul vițelului de aur a fost idolatrie clară. Iscoadele și neamul care le-a dat ascultare au fost pedepsiți pentru lipsa de credință care s-a manifestat prin teama de a intra în țara făgăduită. Care a fost însă păcatul pentru care a fost pedepsit Korah? El doar grăia adevărul. Întregul neam a fost la poalele muntelui Sinai și a auzit din gura lui Hașem primele două porunci. Întregul neam a fost sfințit. Dar cum poate fi Moșe învinuit de a se ridica mai presus de semenii săi? Doar am citit (Num 12:3) Și omul Moșe era mai umil decât toți oamenii de … citește tot comentariul…
Pericopa Șlah 5776
Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Până când mă va nesocoti neamul acesta și până când nu vor crede în Mine cu toate minunile pe care le-am făcut în rândul lor. (Num 14:11) Lăcașul credinţei este adânc în sufletele noastre. Atât de adânc încât mulți dintre noi nici măcar nu o cunoaștem. Nu au lipsit practicanți care abia la bătrânețe au înțeles că tot ce au propovăduit o viață a fost numai vorbe. Nu au lipsit nici cei surprinși să-și descopere credința care din umbră le-a ghidat viața. Testul credinței este încrederea, ceea ce se numește în ebraică ביטחון (bitahon). Dacă am face un clasament al termenilor eronat înțeleși, el ar fi printre primii. Mulți îl înțeleg ca certitudinea că va fi bine. Aceasta e chiar o atitudine copilăroasă. Doar am întâlnit în decursul vieții deznodăminte care nu au fost de loc fericite. Mai corect ar fi să avem încredere … citește tot comentariul…
Pericopa Behaalotha 5776
Și au vorbit Miriam și Aharon despre Moșe despre soția negresă care și-a luat … (Num 12:1) … și iată Miriam leproasă ca zăpada. (Num 12:10) Adu-ți aminte ce i-a făcut HAȘEM lui Miriam în deșert… (Deu 24:9) Când eram mai tineri și copii noștri încă în scutece trăim cu convingerea fermă că educația pe care le-o vom da va fi nu mai puțin perfectă. Doar când au devenit mai mărișori și ne-am lovim de primul lor NU, am început să ne trezim la realitate. Treptat am înțeles cât de greu este să transmiți valori. Pe calea cea grea am învățat că nu are niciun rost să mai aspirăm la perfecțiune. Tot ce putem face este să alegem căror valori dorim să acordăm prioritate și să asupra transmiterii lor să ne concentrăm efortul. Se povestește, nu știu dacă e o realitate sau doar o pildă, despre un tânăr care din … citește tot comentariul…
Naso 5776
Pericopa acestei săptămâni (Numeri 4:21-7:89) are câteva particularități care o fac mai mult decât unică, o fac chiar stranie. În primul rând, este cea mai lungă pericopă. Apoi, ni se vorbește despre un concept care este extrem de rar în iudaism, ba chiar contrar majorității principiilor de viață iudaice: acela de nazir, care este o persoană care a făcut un jurământ de a se abține de la vin, relații sexuale şi viața comunitară pentru a se „dedica” lui Dumnezeu. În cele din urmă, în ultima parte ni se povestește despre ofrandele aduse de fiecare trib, prin intermediul căpeteniilor, dedicate inaugurării Mișkan-ului. Un dar care seamănă cu un alt dar, dintr-o altă pericopă, anume Ki Tisa, atunci când evreilor li se cere să aducă câte o jumătate de șekel pentru ”răscumpărarea sufletului”, și destinați tot Mișkanului, atunci în faza de începere a construcției. Iarăși o măsură egalizatoare. O sumă care să … citește tot comentariul…
Bamidbar 5776
Pericopa aceste săptămâni (Numeri 1:1-4:20) începe prin a ne descrie cum Dumnezeu i-a vorbit lui Moșe în pustiul Sinai, în Cortul Întâlnirii, în cea dintâi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţară Egiptului, spunându-i: „Numărați fiecare membru al adunării copiilor lui Israel, după famila sa, după casa părinţilor săi”. (Numeri 1:1-2) Acesta este începutul celei de-a patra cărți a Torei. Este începutul propriu-zis al pelegrinărilor prin deșert, după primirea Legii. Și întrucât este și începutul transformării copiilor lui Israel într-un adevărat popor, este perfect normal să se înceapă cu un fel de recensământ. Am spus „un fel de” pentru că, deși aparent este vorba de o simplă contabilizare a oamenilor, este totodată și mult mai mult decât atât. Pentru că un recensământ este o numărătoare și atât. Și atunci când mă gândesc la oameni ca cifre, nu pot să nu îmi reamintesc de … citește tot comentariul…
Pericopa Behukotai 5776
Dacă [pe calea] legilor mele veți merge și poruncile mele le veți păstra și le veți îndeplini… Și voi da pace în țară… și oștiri nu vor trece prin țara voastră (Lev 26:3,6) Dacă va fi pace, de ce mai trebuie spus că oștiri nu vor trece prin țară? Talmudul interpretează că nici măcar oștiri pașnice nu vor trece prin țară spre a se lupta pe alte meleaguri. Această interpretare a versetului este legată de tragedia regelui Yoșiahu (2Re 22:1-23:30), unul din ultimii regi ai Iudeei din perioada Primului Templu. Bunicul său, regele Menașe și tatăl său, regele Amon au fost dintre cei mai răi, idolatri, vărsători de sânge și perverși regi ai Iudeei. Sub domnia lor Templul din Ierusalim a fost lăsat în paragină și umplut cu idoli. Regele Yoșiahu a decis să consolideze și să curețe Templul. În Templu s-a găsit un sul de Tora deschis la pericopa … citește tot comentariul…
pericopa Behar 5776
Dacă… îi va da mâna și va găsi cât trebuie pentru răscumpărare. Și va număra anii cât a fost vândută și va da înapoi cumpărătorului restul și se va întoarce la moșia sa. (Lev 25:26,27) În Talmud, tratatul Baba Meția fila 30b găsim următorul text: A spus Rabi Iohanan: Nu a fost distrus Ierusalimul decât pentru că au judecat după legile Torei. [Întreabă Talmudul:] După legile tâlharilor [ar fi trebuit] să judece? [Răspunde Talmudul:] Pentru că insistau pe litera legii și nu renunțau la ceea ce li se cuvenea. Legea, deși absolut necesară, nu este suficientă pentru a asigura pe termen lung stabilitatea societății. Fără a o încălca în mod vădit bogații pot continua să se îmbogățească lăsându-i pe cei săraci tot mai săraci. O asemenea societate nu va mai avea vigoarea pentru a ține piept amenințărilor din afară sau chiar revoltelor din sânul ei. Grija pentru cei nevoiași nu … citește tot comentariul…
Behar 5776
Din fragmentul din Tora care se citește în acest Șabat (Levitc 25:1-26:2) aflăm cum Dumnezeu le-a dat evreilor porunca referitoare la anul de Șmita (anul șabatic) și cel de Iovel (jubileul), în care sclavii devin oameni liberi, iar pământurile se reîntorc în posesia proprietarilor inițiali, precum și diferitele situații particulare posibile, sau chiar excepții de la regulă. Asta pe scurt. Pentru că în detaliu pericopa de față, deși una dintre cele mai scurte din întreaga Toră, ne spune mult mai multe. Ne spune cum trebuie să muncim, dar și să ne odihnim, atât noi, cât și natura. Ne spune cum trebuie să gospodărim mediul din jurul nostru, în așa fel încât atât noi, cât și natura, să avem timp să ne regenerăm. Ne spune că nu suntem stăpânii naturii, că nu o putem folosi după pofta inimii, ci că trebuie să fim mereu conștienți că suntem tineri și efemeri în … citește tot comentariul…
Pericopa Emor 5776
Și să vă numărați din ziua care urmează după sărbătoare din ziua în care veți aduce snopul legănat șapte săptămâni… (Lev 23:15) Firesc ar fi fost să fie scris: “să numărați”. Așa găsim și în traducerile în limba Română. Care este rolul acestui “vă”? Ce sens are răsfrângerea numărătorii asupra persoanei care numără. Au fost emise câteva păreri. Cea mai larg acceptată spune că nu este suficient ca unul să țină socoteala pentru toți. Fiecare trebuie să numere pentru el însuși. Aceasta este și practica în sinagogă. La lăsatul nopții, adică la începutul zilei conform calendarului evreiesc, după ce s-a încheiat rugăciunea de seară oficiantul rostește binecuvântarea și numără ziua. Enoriașii nu se mulțumesc cu ceea ce au auzit ci rostesc și ei binecuvântarea și numără și ei cu voce tare ziua. Celor care locuiesc în vecinătatea sinagogii nu le este prea greu să se adune la lăsatul nopții. Astăzi, … citește tot comentariul…
Emor 5776
În pericopa acestei săptămâni ni se spune: „Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: „Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți proclama ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele” (Levitic 23:2) Sărbătorile, în iudaism, sunt una dintre legăturile cele mai profunde între om și D-zeu. Sunt acele momente în care suntem obligați să ne aducem aminte de el, să ne aducem aminte de ce suntem evrei, de ce strămoșii noștri au ales să fie evrei, și de ce și noi, azi, alegem să rămânem evrei. Dar pentru ca omul să poată să celebreze aceste sărbători are nevoie de un calendar, iar existența calendarului implică unul din cele mai importante elemente, poate chiar conceptul fundamental în înțelegerea Iudaismului – Acela de TIMP. Dacă ne întoarcem la începutul Torei, aflăm că: Bereșit bara Așem Et Hașamaim ve’et haareț – „La început, D-zeu a creat cerurile și pământul.” (Geneza 1:1) De ce Bereșit și nu … citește tot comentariul…
Pericopa Kedoșim 5776
Nu purta vorba și nu te da la o parte când viața aproapelui tău este în primejdie Eu sunt HAȘEM (Lev 19:16) Bârfa și purtarea vorbei, deși nu le privim ca cele mai demne și virtuoase acțiuni, suntem departe de a le considera păcate. În timp ce calomnia, mai ales cea falsă, a fost recunoscută ca infracțiune, răspândirea zvonurilor aparent inofensive este privită cu prea multă îngăduință. În Tora bârfa este clar interzisă. Pentru a nu îi subestima gravitatea, ea este menționată în același verset cu interdicția de a te da la o parte când viața aproapelui este în pericol și ai posibilitatea să îl salvezi. Tora ne sugerează: Fiți atenți, o vorbă aruncată fără chibzuință poate să se rostogolească și să pună în pericol chiar viața aproapelui. Maimonide (Hilhot Deot 7:2) scrie: Care este purtătorul vorbei? Cel ce face afirmații și se duce de la unul la altul și … citește tot comentariul…
Pericopa Aharei Mot 5776
Cu acestea va veni Aharon în Sfânta Sfintelor … Cu o cămașă de cânepă sfințită se va îmbrăca și pantaloni de cânepă vor fi pe el și cu un brâu de cânepă își va lega mijlocul și cu un acoperământ de cânepă își va acoperi capul… (Lev 16:3-4) În pericopa Tețave am citit despre hainele sacre pe care le purtau Cohenii când slujeau în Tabernacol sau în Templul din Ierusalim. Cohenii de rând purtau patru haine: cămașă, pantaloni, brâu și acoperitoare de cap, toate din pânză simplă de cânepă. Cohen Gadol, marele preot mai purta încă patru haine, două din ele cu aur masiv, iar două cu fireturi de aur și împodobite cu nestemate. Tot anul Cohen Gadol slujea îmbrăcat cu tot fastul. O singură dată pe an, în cel mai solemn moment din ziua de Iom Kipur, când intra în Kodeș Hakodașim – Sfânta Sfintelor, el era îmbrăcat ca … citește tot comentariul…
Pericopa Tazria 5776
În Mișna, la începutul penultimului capitol din tratatul Sanhedrin citim un text puțin surprinzător: Toți fiii lui Israel au parte de viața de veci în afară de trei regi și patru oameni din popor. Unul din acești patru este Ghehazi pe care îl întâlnim în Haftara care se citește de obicei alături de pericopa noastră. Anul acesta fiind atât Roș Hodeș cât și ultimul Șabat din luna Adar citim o Haftara legată de evenimentul curent. Ghehazi era discipol-slujitor al profetului Elișa (Elisei). Învățătura maestrului o primeau toți discipolii. Numai cei aleși aveau privilegiul de a fi aproape de maestru, de a îi putea urmări comportamentul în viața de zi de zi. Mai presus de toți era discipolul slujitor care era tot timpul în preajma maestrului, îi cunoștea faptele în cele mai mici detalii. Pentru a fi ales discipol slujitor era nevoie mai mult decât orice, de evlavie. În Haftara citim despre … citește tot comentariul…
Șemini 5776
Pericopa acestei săptămâni este așezată sub semnul misterului, mai întâi prin moartea subită a celor doi fii a lui Aaron, chiar în mijlocul bucuriei de a inaugura Templul portabil, iar ulterior prin ultra-detaliata catalogare a animalelor curate și necurate, proprii și improprii consumului. Ambele fragmente reprezintă o piatră de încercare pentru noțiunea de religie rațională, pentru conceptul că Dumnezeu este rezonabil, pentru ideea că modul în care ne putem trăi viețile venerându-l și ascultându-i poruncile este bazat pe premise raționale. În spirtul acestor provocări, interpretarea pericopei de față ne arată cum evreii caută mereu raționalul. Rași ne citează numeroase comentarii rabinice care caută să identifice păcatul real al fiilor lui Aaron, precum faptul că înainte de a intra în Mișkan băuseră vin; ori pentru că focul pe care l-au adus nu era luat de pe altar, ci dintr-un foc obişnuit, aprins în tabără; sau pentru că au adus un sacrificiu … citește tot comentariul…
Pericopele Vaikra-Țav 5776
Despre jertfele din Templu știm foarte mult dar totuși foarte puțin. Detaliile tehnice sunt consemnate în câteva tratate din Talmudul Babilonian. Tâlcul lor, scrie deja în cărți vechi de opt veacuri, s-a pierdut. Explicațiile pe care le găsim în unele cărți sunt doar ipoteze propuse de fiecare învățat după felul lui de a gândi. Informații de încredere transmise din generație în generație nu avem. Se pare că fiind clar tuturor, nimeni nu a simțit nevoia de a îl cosemna și astfel a fost dat uitării. Cuvântul ebraic pentru jertfă este KoRBan al cărui radical este K-R-V (B și V sunt una și aceeași literă a cărei pronunțare se schimbă după context). Sensul jertfei este de aduce apropiere. Forma ei de bază este darul. Nu există cale mai bună de a te apropia decât prin a dărui. Sunt menționate și jertfe care se aduc în urma unor păcate. Ele nu răscumpără … citește tot comentariul…
O lecție de conduită politică din cartea Ester – Purim 5776
Căci Mordehai iudeul era al doilea după regele Ahașveroș, de vază între evrei și apreciat de mulți din fraților săi, căuta binele poporului său și vorbea împăciuitor întregii sale seminții (Est 10,3) Cartea Ester se desfășoară într-o lume în care bunul plac al celui puternic era singura lege. Regina Vaști, moștenitoarea tronului, și-a pierdut viața pentru că nu a dat ascultare poruncii regelui Ahașveroș care beat turtă a chemat-o spre a se făli cu frumusețea ei în fața mesenilor. Fecioare și femei fără număr, printre care și Ester, au fost răpite din casele lor de forțele ordinii și aduse în haremul regelui. Haman la rândul lui a fost spânzurat numai pentru că a făcut o spânzurătoare pentru a îl spânzura pe Mordehai care conform legii strâmbe a vremii chiar își merita pedeapsa. Ultimul verset al cărții este dedicat modului în care își exercita Mordehai autoritatea, strălucit în sine, cu atât … citește tot comentariul…
Pekudei 5776
În acest Șabat ne găsim ajunși la finalul cărții Șmot – Exodul, care se încheie cu pericopa Pekudei (Exod 38:21 –40:38) în care este vorba despre „punerea în folosință” a templului portabil, care i-a însoțit pe evrei și a constituit centrul religios al Poporului lui Israel în pribegia lor prin pustiu, în așezarea în Țara Făgăduinței, până la construirea Templului lui Șlomo (Solomon), și, ulterior, al Celui de-al Doilea Templu. Este începutul perioadei pe parcursul căreia ritualul credinței iudaice s-a axat pe sacrificiu, pe preoți, pe acel punct de confluență între oameni și Dumnezeu – Templul în care era găduit cel mai sacru obiect pe care l-au avut vreodată evreii – Chivotul Legământului. O perioadă care a durat în jur de 1400 de ani, cu o mică sincopă între distrugerea Primului Templu și începutul reconstrucției celui de-Al Doilea Templu. Dar la începutul erei actuale, în perioada de tranziție între iudaismul … citește tot comentariul…
Pericopa Pekudei 5776
Săptămâna aceasta terminăm să citim a doua carte din Tora, cartea Exodului. Cartea Exodului? Primele trei pericope și puțin din a patra povestesc într-adevăr despre exod. În restul de opt pericope citim despre peregrinarea prin deșert, primirea Torei, păcatul vițelului de aur, legi, clădirea Tabernacolului și hainele Cohenilor. Titlul, deși potrivit pentru primele pericope pare că nu reușește să cuprindă întreaga carte. Ce titlu s-ar potrivi? Se pare că nici unul. Citim doar o serie de relatări fără a vedea firul care le unește. A spune că în tradiția iudaică numele cărții este, după primul ei cuvânt, ȘMOT ceea ce se traduce Numele, iar Exodul este un nume dat de străini nu este o soluție. Găsim chiar în tradiția iudaică, în comentariul lui Nahamanide, că o numește Cartea Robiei și a Eliberării. Paradoxurile au fost deseori surse de inspirație pentru a redefini termeni pe care credeam că îi cunoaștem. Eliberarea … citește tot comentariul…
Pericopa Vaiakhel (Șekalim) – 5776
Trăim într-o lume a cuvintelor. Marile noastre sărbători sunt Iom Kipur și Roș Hașana. Murmurl tăcut al căinței și strigătul fără cuvinte al Șofarului. Strămoșii noștri trăiau într-o lume a acțiunii. Centrul vieții lor spirituale era Templul, unicul Templu din Ierusalim. Marea lor sărbătoare era Pesah. Se adunau împreună câteva familii, pe masă puneau mața și ierburi amare și povesteau despre ieșirea din Egipt. Afikomanul cu care încheiem noi masa da Seder este o doar palidă amintire a unei bucăți cât o măslină din jertfa de Pesah de care se bucura fiecare. Templul, ca orice instituție, avea cheltuielile lui. Jertfele publice trebuiau cumpărate. Administrația curentă avea și ea nevoie de fonduri. Toate acestea erau finanțate dintr-o taxă de jumătate de siclu mahațit hașekel. Indiferent cât era omul de bogat sau de sărac atât plătea, nu mai mult nu mai puțin. Taxa se percepea în decursul lunii Adar pentru ca toți … citește tot comentariul…
Pericopa Ki Tisa 5776
În pericopa Ki Tisa citim despre un moment crucial din istoria neamului nostru, păcatul vițelului de aur. Moșe a urcat în cer pentru patruzeci de zile pentru a aduce Tora. La timpul la care se așteptau în urma unei nefericite greșeli de calcul că Moșe să revină, el nu a revenit. Neamul cuprins de panică și-a căutat un nou conducător, pe care și l-au găsit într-un idol de aur cu chipul unui vițel făcut de nevoie de Aharon, fratele lui Moșe, căruia s-au închinat și i-au adus jertfe. Ea este încadrată între două pericope legate de Tabernacol. În urmă cu două săptămâni am citit în pericopa Truma porunca de a clădi Tabernacolul, iar pericopa săptămânii viitoare, Vaiakhel povestește cum acesta a fost construit. Există și o legătură în timp. Conform tradiției orale clădirea Tabernacolului a început în primul an al peregrinării în deșert imediat după Iom Kipur, ziua în care … citește tot comentariul…
Tețave 5776
Pericopa acestei săptămâni (Exod 27:2 – 30:10) este unul dintre acele fragmente din Tora care, la o primă privire, pot părea plictisitoare. Ba chiar mai mult, complet inutile pentru zilele noastre, căci ea este dedicată mai întâi confecționării veșmintelor pentru cohanimi (preoți), apoi consacrării lui Aharon și a celor patru fii ai săi ca preoți, dedicați îndeplinirii ritualului din Mișkan (Templul portabil), precum și numeroase instrucțiuni referitoare la acest ritual. Cum spuneam, lucruri care nu mai sunt de actualitate de aproape 2000 de ani. Și totuși, așa cum am mai spus-o, Tora este o Tora a vieții. Ea este eternă, nu numai prin faptul că există din totdeauna, dar și pentru că ea nu devine perimată, de fapt, niciodată. Pentru că, dincolo de sensul aparent al cuvintelor, dincolo de povestea imediată, ea ne vorbește despre nenumărate alte lucruri. Cum spuneam, ni se vorbește despre confecționarea hainelor preoțești. Mai mult, primele … citește tot comentariul…
Itro 5776
Fiecare capitol, fiecare verset, fiecare cuvânt, ba chiar fiecare literă din Tora este importantă. Există însă câteva momente-cheie, definitorii. Iar dintre aceste momente, pericopa Itro (Exodul 18:1-20:23) este punctul nodal al întregii Tore. Tot ceea ce o precede conduce spre acest moment, și tot ce urmează derivă din el. Este vorba, desigur, despre Cele 10 Porunci. Cu toții cunoaștem deja consacrata imagine aflată în toate sinagogile din lume, de-asupra Aron Kodeș-ului, pe care se află, în formă prescurtată, desigur, cele 10 ”afirmații”, sau ”spuse”… Eu sunt Domnul… Nu vei avea alți Dumnezei…. etc”. Această reprezentare grafică este extrem de veche, și se pare că provine dintr-un midraș: „Cum au fost date Legile? Rabinul Hanina ben Gamliel ne spune: 5 pe o tabla și 5 pe cealaltă, în așa fel încât Eu sunt Domnul să fie în dreptul lui Nu vei comite crimă. Dar alți înțelepți ne spun că au fost … citește tot comentariul…
Beșalah 5776
Tora este Tora a vieții (Torat haim). Ea conține legi și reguli referitoare la aspectele religioase ale iudaismului, dar, totodată, este plină de exemple, de modele de comportament (pe care generațiile succesive le-au comentat și adaptat actualității) referitoare la viața de zi cu zi. Și în pericopa acestei săptămâni (Exodul 13:17-17:16) avem chiar două astfel de exemple. Unul povestit într-un midraș, și celălalt chiar în textul Torei. Moșe însă a zis către popor: “Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi. Atunci a zis Domnul către Moșe: “Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească, Iar tu ridică-n toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o desparte şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat. (Exodul 14:13-16). Cu ce seamănă acest lucru? Cu acel evreu care, în mijlocul unei inundații, se urcase pe … citește tot comentariul…
Bo 5776
E greu să rezumi pericopele atât de dense care formează cartea Șemot – Exodul. Pe scurt, fragmentul acestei săptămâni (Exodul 10:1 – 13:16) ne vorbește despre finalul sclaviei. După șapte plăgi cumplite, Faraonul, speriat, decide să îi lase pe evrei să plece. Însă nu oricum. Le cere să lase în urmă copii – adică speranța generațiilor viitoare, și vitele, adică mijloacele de existență. Și este necesară ultima, cea mai cumplită dintre toate plăgile – uciderea întâilor născuți, pentru a-l face să cedeze. Și așa și-au petrecut evreii prima noapte de libertate, cum și-au petrecut multe alte nopți în decursul istoriei, fugind de amenințarea anihilării fizice și spirituale, pribegi pe drum, cu ce și-au putut lua din gospodării, bărbați, femei, bătrâni și copii. A fost noaptea în care și-au primit nu numai libertatea, dar și unele dintre cele mai importante legi, câteva dintre ele atât de legate de însăși substanța identității … citește tot comentariul…
Pericopa Vaera 5776
Au făcut și magii vrăjile lor să scoată păduchii dar n-au reușit … Și au spus magii Faraonului degetul lui HAȘEM este acesta și și-a întărit Faraonul inima și nu le-a dat ascultare … (Exo 8:18,19) Un drag și erudit prieten, Părintele Profesor Dr. Alexandru I Stan mi-a dăruit o carte tradusă de dânsul din limba rusă. O colecție de povești din Egiptul antic scrisă în hieroglife și tradusă tradusă în limba rusă de un egiptolog evreu. Un deosebit interes mi-a stârnit povestea unei confruntări între Montu fiul negresei și magii Egiptului . Fiecare parte făcea vrăji și cealaltă parte le desfăcea. În pericopa săptămânii găsim un alt fel de confruntare. Moșe transformă apa în sânge. Magii egipteni nici măcar nu au încercat să transforme sângele din nou în apă. Tot ce au făcut magii a fost … să transforme și ei puțina apă rămasă în sânge. Așa s-a întâmplat și … citește tot comentariul…
Pericopa Șmot 5776
Și au fost toate sufletele ieșite din coapsele lui Iaakov șaptezeci de suflete și Iosef a fost în Egipt. (Exo 1:5) Cititorul care a uitat deja cele povestite în cartea Bereșit (Geneza) ar putea înțelege că Iosef s-ar fi născut în Egipt. Pentru a evita această ambiguitate, în traducerile în limba Română s-au folosite formulele “Iosif era de mai înainte în Egipt” și” Iosif era atunci în Egipt”. Dar care este oare rostul ambiguității din textul original? Rași, bazat pe o sursă din Midraș are ce învăța din text așa cum este el scris: că atunci când a fost în Țara Egiptului el a fost și a rămas Iosef. Putea oare să fie altfel? Da. Faraonul l-a onorat cu numele egiptean Țofnat Paaneah, ceea ce înseamnă Deslușitorul Tainelor. Doar o singură dată este amintit acest nume în Tora. Iosef și-a sfidat patronul și a rămas Iosef. Ce înseamnă diaspora? Ea … citește tot comentariul…
Pericopa Veiehi 5776
Și a trăit Iaakov șaptesprezece ani în țara Egiptului și au fost zilele lui Iaakov anii vieții sale șapte ani și patruzeci și o sută de ani. (Gen 47:28) Pericopele nu au nume. Pentru a ne referi la o pericopă folosim primul ei cuvânt semnificativ. În multe cazuri acesta chiar reușește să îi cuprindă esența. Pericopa noastră pare o excepție de la această regulă. VIEHI se traduce “a trăit”, iar conținutul sunt faptele patriarhului Iaakov din momentul în care a simțit că i se apropie sfârșitul. El folosește aceste ultime zile pentru a își binecuvânta nepoții Efraim și Menașe și apoi pe cei doisprezece fii. Binecuvântarea fiilor a devenit pentru ei și chiar pentru urmașii lor emblemă. Leul pentru Yehuda, lupul pentru Biniamin și șarpele pentru Dan. Ea se regăsește pe stindardele triburilor în deșert. Ea le-a marcat și viitorul. Șimșon din tribul lui Dan și-a nimicit vrăjmașii asemeni șarpelui. … citește tot comentariul…
Pericopa Vaigaș 5776
Pe vremuri circula legenda unei femei miloase care venea la sinagogă în fiecare Șabat și asculta cu evlavie citirea Torei. În fiecare an, când se ajungea la momentul în care Iaakov îl trimetea pe Iosef să vadă ce fac frații săi, ea îl avertiza pe Iosef cu țipete: „Nu te du mă la ei! Vor să te vândă!”. Iosef însă nu îi dădea ascultare și în fiecare an era din nou vândut de frații săi. Noi cunoaștem deja deznodământul. Actorii nu îl cunoșteau. Stranii lucruri li s-au întâmplat celor zece fii ai lui Iaakov care au coborât în Egipt în timpul foametei pentru a cumpăra grâne. Era acolo un demnitar în fața căruia trebuiau să treacă toți străinii. Toți treceau. Doar pe ei i-a oprit și i-a acuzat cum că ar fi spioni. Au încercat ei să-i explice că nu sunt spioni ci doar zece frați și că au un … citește tot comentariul…
Vaișlah 5776
Pericopa Vaișlah (Gen 32:4- 36:43) pe scurt…. Iaakov se întoarce spre Canaan şi trimite robi să aducă daruri şi un mesaj de pace fratelui său Esav pe care urmează să-l întâlnească. Iaakov se roagă la Dumnezeu pentru a-l ajuta şi a-i proteja familia la întâlnirea cu fratele său. Îşi trece familia Iordanul şi el rămâne pe malul estic, în afară Canaanului. Iaakov se lupta cu îngerul, îl biruieşte şi îl forţează pe acesta să-l binecuvânteze. Îngerul îl loveşte la coapsă şi îi schimba numele în Israel (Cel care lupta cu Dumnezeu). Iaakov îşi cere iertare şi se împacă cu Esav. Iaakov rămâne în Șhem. Dina este violată de către Hamor Hititul, conducătorul ţării Șhem. Fraţii ei îi păcălesc pe locuitorii din Șhem să se circumcidă şi apoi se răzbuna pentru necinstirea sorei lor. Iaakov înalţa un altar pentru Dumnezeu în Beit-El. Dumnezeu îi făgăduieşte încă o dată tara Canaanului. Moare … citește tot comentariul…
Pericopa Vaiețe 5776
…și a iubit-o [Iaacov] și pe Rahel mai mult decât pe Lea și a lucrat cu el [Lavan] încă alți șapte ani. Și a văzut HAȘEM că Lea era urâtă și i-a deschis pântecele și Rahel era stearpă (Gen 29:30,31) Să încercăm pentru o clipă să ne punem în pielea Patriarhului Iaacov. Șapte ani a lucrat zi și noapte în arșiță și în ger păzind turmele lui Lavan pentru a o primi pe aleasa sufletului său, Rahel, de nevastă. Dimineața se trezește și în patul nupțial o găsește … pe Lea. Asupra să-și verse năduful? Lavan s-a eschivat sub pretextul că așa e cutuma locală că nu poți să dai fiica cea mică înaintea celei mari. Iaacov ar fi avut multe de răspuns. De ce nu a amintit Lavan cutuma când au încheiat înțelegerea? Nu are oare acordul explicit întâietate asupra cutumei? Iaacov a înțeles că nu are cu cine … citește tot comentariul…
Pericopa Toldot 5776
Și a săpat Ițhak din nou fântânile de apă care au fost săpate în zilele lui Avraham tatăl său și le-au astupat filistinii după moartea lui Avraham și le-a numit cu același nume cu care le-a numit tatăl său. (Gen 26:18) Patriarhul Ițhak nu este de loc ușor de înțeles. Ne-am obișnuit să privim oamenii prin prisma acțiunilor pe care le iau. Ițhak însă este omul căruia totul i se întâmplă. E ridicat de tatăl său pe altar și apoi dat jos, mai marele casei îi aduce o soție, în timpul foametei nu coboară în Egipt, iar când simte că se apropie de sfârșitul zilelor și dorește să transmită binecuvântarea fiului său Esav, este înșelat de fiul său Iaakov. Când în sfârșit avem impresia că face și el ceva, că sapă niște fântâni, nimic nou. El doar desfundă fântâni săpate în zilele tatălui său și astupate de filistini după moartea … citește tot comentariul…
Pericopa Haiei Sara 5776
…. tânăra căreia îi voi spune pleacă-ți te rog ulciorul și voi bea și ea va spune bea dar și cămile ți le voi adăpa, pe ea ai rânduit-o robului tău Ițhak… (Gen 24:14) Pețitor. Ne trec fiorii când auzim acest cuvânt. Dramaturgi schițează caractere de șarlatani, complici ai unor părinți ticăloși care în speranța unui câștig derizoriu își forțează odraslele spre căsnicii în care dragostea nu va putea niciodată sălășui. Eliezer era alt gen de pețitor. Avuția pe care o aduce mireasa nu conta pentru el de loc. Eliezer căuta bunătatea care se revarsă. Cea care i-ar fi răspuns: “Poftim, trage-ți apă din fântâna noastră” sau chiar “Iată ulciorul, bea cât vrei” nu ar fi fost aleasă. Nici măcar cea care ar fi ridicat ulciorul și i-ar fi dat să bea nu ar fi fost vrednică de a fi mireasa lui Ițhak. Numai cea care îi va adăpa și … citește tot comentariul…
Pericopa Vaiera 5776
Care a fost sensul încercării supreme căreia fost supus Patriarhului Avraham? De a își sacrifica fiul, am spune. Așa pare firesc și așa reiese din text. Firesc e doar în ochii noștri, cei care am învățat deja să prețuim viața omului. În ochii contemporanilor săi și chiar a multor generații care au urmat, jertfa fiilor, deși rară era totuși o practică acceptată. În 2Regi (3:27) citim despre Meișa regele Moavului care fiind asediat de armatele lui Yehoșafat regele Iudeei și Yoram fiul lui Ahav regele Israelului și-a adus fiul jertfă pe zidul cetății. Culmea a fost că jertfa chiar l-a ajutat și armatele care țineau asediul s-au retras fără nici un motiv aparent. În tratatul Sanhedrin fila 96a citim despre Nevuhadnețar (cunoscut ca Nabucodonosor), care a jurat idolului său Nisroh că îi va aduce pe cei doi fii ai săi Adarmeleh și Sarețer jertfă. Planul nu și l-a îndeplinit căci … citește tot comentariul…
Leh Leha 5776
De multe ori, privind buletinele de știri la televizor aflăm lucruri unice în lumea în care trăim. Aflăm cum Israelul eliberează zeci, ba chiar sute de teroriști pentru a primi înapoi unul sau doi soldați capturați. Ba chiar mai mult, pentru a primi înapoi doar osemintele unor tineri căzuți în luptă, sau răpiți și mai apoi uciși. Pare cel puțin ciudat, mai ales când știm că acei teroriști eliberați nu se vor liniști, ci, dimpotrivă, își vor reîncepe acțiunile criminale. Dar dacă citim pericopa acestei săptămâni vom găsi explicația. Pentru că în Leh Leha, în afară de mesajul de credință, de promisiunea făcută de Dumnezeu pentru prima dată ca Israelul să fie pentru totdeauna căminul lui Avraham și a descendenților săi, mai avem un episod. Acela în care aflăm cum în acele timpuri țara Canaan-ului era un teatru de luptă. Și mai aflăm că, după o cumplită bătălie, nepotul lui … citește tot comentariul…
Pericopa Leh Leha 5776
Patriarhul Avraham este numit și stâlpul credinței. Ce înseamnă credință? În DEX am găsit câteva explicații, dar ele se restrâng la unele roluri literare pe care le are acest cuvânt. Care este însă esența? Nu scrie. În căutarea unei definiții cu care să fiu mulțumit am pornit de la două explicații din DEX care de fapt se contrazic. 1. Tranz. A fi încredințat sau convins de un fapt 3. Tranz… A considera… altfel decât este în realitate. Același cuvânt pentru un adevăr și pentru un fals? Chiar din această contradicţie s-a născut definiția: A crede este atitudinea de a considera un fapt ca fiind adevărat pe baza unei evidențe insuficiente sau contrazise. Că astăzi este joi 22 octombrie nu doar cred. Știu. M-am uitat în calendar, iar toate calendarele pe care le-am văzut sau de care știu sunt coordonate între ele. Pe de altă parte, cel ce se consideră cum că ar fi … citește tot comentariul…
Pericopa Noah 5776
În pericopa săptămânii citim despre două pedepse majore la care a fost supusă umanitatea. Prima a fost potopul. Cauza a fost precum scrie (Gen 6:11): Și s-a stricat pământul în fața lui HAȘEM și s-a umplut pământul de silnicie. Jaf. Viol. Anarhie. O astfel de societate și-a pierdut dreptul de a mai exista. Potopul a șters-o de pe fața pământului. A supraviețuit numai Noah și familia sa pentru că au rămas cinstiți. A doua a fost la Turnul Babel. Aici, dimpotrivă, a domnit o armonie perfectă. Toți și-au unit forțele pentru a atinge țelul comun, un turn care să ajungă până în cer. Ca pedeapsă HAȘEM le-a amestecat limbile pentru a îi împiedica să mai comunice între ei. Rabinul Jonathan Sacks atrage atenția asupra contradicției. Potopul a venit ca pedeapsă a dezbinării. Lecția a fost învățată și s-a creat o societate armonioasă. Acesta a fost la rândul lui motiv pentru … citește tot comentariul…
Pericopa Bereșit 5776
Și a făcut HAȘEM cei doi mari luminători, luminătorul cel mare pentru cârmuirea zilei și luminătorul cel mic pentru cârmuirea nopții și stelele. (Gen 1:16). Cum putem înțelege acest verset? HAȘEM a făcut doi luminători mari cum scrie la început sau unul mare și unul mic cum scrie la sfârșit? Stelele de unde apar și ele? Doar la începutul versetului scrie doar de doi luminători, nimic mai mult! Unele traduceri rezolvă parte din problemă referindu-se la soare ca luminătorul cel mare dintre cei mari iar la lună ca cel mic dintre luminătorii mari, luminători mici rămânând doar stelele. Dar ne putem oare referi la stelele ca luminători? Le vedem, ne putem orienta după ele, dar la lumina lor tot în beznă rămânem. Talmudul în tratatul Hulin fila 60b explică versetul prin următorul dialog: ”A spus luna Atotputernicului Binecuvântat fie El: Se poate ca doi regi să se folosească de o … citește tot comentariul…
Ki Tavo 5775
Să te ridice HAȘEM Lui ca popor sfânt precum ți-a jurat dacă vei păzi poruncile lui HAȘEM și vei umbla pe căile Lui. (Deu 28:9) Rangul de “popor ales” l-am primit în dar. El este meritul strămoșilor noștri Avraham Ițhak și Iaakov ale căror fapte au fost plăcute în fața lui HAȘEM, iar dragostea pe care le-o poartă și-a revărsat-o asupra noastră, urmașii lor de drept. Dacă vom dobândi și rangul de “popor sfânt” depinde deja de noi. Condiţiile sunt două: să Îi respectăm poruncile și să umblăm pe căile lui. Ce înseamnă “a umbla pe căile Lui”? Pe ce căi umblă HAȘEM? La ce ne referim când spunem că HAȘEM umblă pe o cale? Maimonide în Cartea Poruncilor scrie: “HAȘEM este numit “Milos”. Fi și tu milos! HAȘEM este numit “Bun”. Fi și tu bun! “. Pentru unii, mai miloși din fire, asta nu cere chiar nici un efort. … citește tot comentariul…
Ki Tețe 5775
Dacă va fi printre voi cineva impur … și va ieși în afara taberei și nu va intra în tabără. Spre seară se va scălda în apă și după asfințitul soarelui va intra în tabără (Deu 23:11,12). Talmudul în tratatul Pesahim discută detaliile acestei porunci și ajunge la concluzia că cei impuri trebuie să părăsească doar tabăra Leviților, ceea ce este în zilele noastre Muntele Templului. Astăzi porunca nu ne îngrădește cu nimic căci avem o tradiție de secole de a nu intra în incinta Templului nici măcar dacă suntem puri. Purificarea se face prin scufundare în Mikve. Cel care s-a scufundat în Mikve e deja pur. Ce rost mai are aștepte până la apusul soarelui pentru a putea intra în tabăra Leviților? Explicația larg acceptată se bazează pe principiul că omul se află acolo unde se află gândurile sale. Deși pur, amintirea stării de impuritate îi este încă vie. … citește tot comentariul…
Șoftim 5775
Pericopa Șoftim (Deut. 16.18 – 21.9) pe scurt… Se reia porunca de a numi judecători şi ofițeri în oraşele evreieşti, oameni care să vegheze la respectarea legilor divine. Sunt date de asemenea legi împotriva mitei, a corupţiei sau favoritismelor la judecată. Sunt date legi referitoare la modul în care trebuie pedepsită idolatria, la modul în care poate fi acuzat, judecat şi condamnat un om, precum şi legi pe care un rege este dator să le respecte. Sunt stabilite darurile către koheni şi leviţi. Este indicat modul în care trebuie pedepsită vrăjitoria şi descântecul, împreună cu cei care le practică. Se vorbeşte despre profeţii adevăraţi şi cei mincinoşi. Este reluată legea referitoare la cetăţile de refugiu şi este dată pedeapsa pentru mărturia mincinoasă. Sunt indicate de asemenea legi pentru război. Este dată legea referitoare la procedura de urmat în cazul unui omor cu autor necunoscut. (Rabin Shlomo Sorin Rosen) Avem pericope … citește tot comentariul…
Șoftim 5775
După spusele a doi martori sau trei martori va fi osândit la moarte…, nu va fi osândit după spusele unui singur martor. Mâna martorilor va fi prima asupra lui să-l pedepsească… (Deu 17:6,7) Sunt mândru să trăiesc în vremurile în care, cel puțin în ceea ce numim ”lumea civilizată”, pedeapsa capitală a căzut în dizgrație, în multe țări abolită, în altele folosită cu extremă restrângere. O lume care a devenit conștientă atât de unicitatea vieții umane cât și de failibilitatea sistemului juridic. Schimbarea, deși binevenită, a ridicat întrebarea: Cum putem explica faptul că Tora, recunoscuta sursă a moralității umane, acceptă pedeapsa capitală? Am trecut oare la un nivel de moralitate care a depășit Tora? Nu au întârziat nici răspunsurile. Au fost puse în evidență legile care restrângeau la maxim aplicabilitatea pedepsei capitale: nevoia de a avea un tribunal de cel puțin 23 de judecători care aveau datoria de apăra inculpatul, … citește tot comentariul…
Reeh 5775
Să iei zeciuiala din tot ce îți va da sămânța… Să mănânci în fața lui HAȘEM în locul pe care îl va alege pentru ca numele Lui să sălășuiască acolo zeciuiala din grânele tale, din mustul tău, din untdelemnul tău … pentru ca să înveți să te temi de HAȘEM toate zilele tale. (Deu 14:22,23) Toate dările, taxele, impozitele și accizele pe care le cunoaștem sunt percepute de la cobtribuabili pentru a fi administrate și folosite de alte persoane. Zeciuiala amintită în pericopa săptămânii, numită “a doua zeciuială” este o notabilă excepție. Ea rămâne proprietatea contribuabilului, doar cu restricția de a fi consumată aproape de Templu, adică între zidurile Ierusalimului. Taxele pe care le plătim nu ne afectează prea mult viața. Nouă ne rămâne într-adevăr mai puțin, dar alții au grija ca acești bani să fie folosiți pentru binele obștesc. A doua zeciuială însă rămânea în casa oamenilor fără a … citește tot comentariul…
Ekev 5775
Pericopa Ekev (Deut. 7:12-11:25) pe scurt… Moșe isi continua îndemnurile adresate poporului evreu la intrarea în Canaan. Sunt invocate evenimente istorice importante petrecute în cei 40 de ani de pribegie prin pustiu. Moșe avertizează că poporul evreu trebuie sa Îl recunoasca pe Dumnezeu, să nu uite ca El i-a salvat din Egipt și i-a călăuzit pe drumul spre Țara Făgăduinței. Sunt reiterate porunci precum distrugerea idolilor și smerenia. Moșe rememorează evenimentele în care evreii au păcătuit, răzvratindu-se împotriva lui Dumnezeu și îi îndeamna la dragoste și supunere fata de El. (Rabin Shlomo Sorin Rosen) În timp ce celelate patru cărți ale Torei își derulează acțiunea pe parcursul a câtorva ani, sau chiar generații, Dvarim – Deuteronomul își desfășoară acțiunea pe doar câteva zile. Poporul evreu se află în sfârșit pe pragul de a intra în Țara făgăduită, iar Moșe, care știe că va muri, le adresează, asemeni unui tată grijuliu … citește tot comentariul…
Vaethanan 5775
Și să-I păzești legile și poruncile pe care ți le poruncesc astăzi pentru ca să-ți fie bine ție și fiilor tăi după tine și pentru a-ți lungi zilele pe pământul pe care HAȘEM ți l-a dat pe vecie. (Deu 4:1) În Bereshit Raba, un tratat de învățături rabinice bazat pe cartea Bereshit (Geneza) găsim o afirmație oarecum asemănătoare “Nu au fost date poruncile decât pentru a îndruma creațiile pe calea de a se perfecționa. Ce îi pasă lui HAȘEM dacă sacrificăm vita de la gât sau de la ceafă, așadar nu au fost date poruncile decât să îndrume creațiile pe calea de a se pefecționa.”. Textul din Tora vorbește la nivelul faptelor: respectarea poruncilor aduce binele pe lumea aceasta. Textul din Midraș explică: respectarea poruncilor ne face pe noi înșine mai buni. Fiind mai buni, vom fi vrednici ca mai mult bine să se reverse asupra noastră. În pericopa noastră … citește tot comentariul…
Devarim 5775
Și ați cârtit în corturile voastre și ați spus: din ura lui HAȘEM ne-a scos din Țara Egiptului să ne dea pe mâna Emoriților ca să ne nimicească. (Deu 1:27) Ce temei aveau toate aceste cârcoteli? După ce au fost eliberați din robia Egiptului, salvați în repetate rânduri din situații care păreau fără ieșire, după ce își primeau hrana și apa printr-un constant miracol, de unde certitudinea că Emoriții îi vor nimici? Mai mult, dacă scopul ar fi fost nimicirea lor, nu ar fi fost mai simplu ca aceasta să se întâmple deja în Egipt? Ce rost au avut așadar toate miracolele de până atunci? Mai mult, cum au putut cei care au primit de la HASHEM cel mai de preț dar – Tora, să spună că HASHEM îi urăște? Rași, fără a pune întrebarea, răspunde: “El vă iubea, dar voi îl urați, precum spune pilda: ce e în inima … citește tot comentariul…
Matot-Masei 5775
… șase orașe de scăpare să aveți. Trei orașe să le dați dincolo de Iordan și trei orașe să le dați în Țara Canaanului, orașe de scăpare să vă fie. (Num 35:13-14) Tora a fost dată pe timpurile pe care răzbunarea sângelui era lege. Rudele victimei aveau datoria “sacră” de a lua viața presupusului ucigaș. Puțin le păsa dacă fapta a fost fără premeditare sau chiar neintenționată. Viața celui care a adus, chiar printr-un accident, pierderea unei vieți, trebuia luată. Tora nu interzice răzbunarea sângelui ci doar o limitează. Suspecților ucigași li se creează spații protejate, numite orașe de scăpare, în care sunt apărați de mânia rudelor victimei. Aici ei au dreptul de a fi judecați în fața unui tribunal. Dacă sunt găsiți vinovați, îi așteaptă pedeapsa capitală. Dacă, însă, tribunalul decide că fapta a fost făcută fără intenție, ei se bucură mai departe de protecție în incinta orașului de … citește tot comentariul…
Pinhas 5775
Și a grăit Moșe către HASHEM și a spus. Să numească HASHEM … un om peste neam. … și să nu fie neamul lui HASHEM ca turma care nu are păstor. Și a grăit HASHEM către Moșe: Ia îl pe Iehoșua fiul lui Nun, bărbat care are har în el și pune-ți mâna pe el. (Num 27:15-18) Cuvintele lui Moșe pot fi înțelese numai în contextul în care au fost spuse. Ele vin după ce fratele său, Aharon, înainte de a muri și-a văzut fiul Elazar investit ca Marele Preot – Cohen Gadol. Ele vin imediat după ce a fost soluționată problema moștenirii lui Țlofhad care nu a avut fii ci doar fiice. Ca și cum s-ar fi rugat fără cuvinte să-și vadă și el fiul moștenindu-i poziția de conducător al neamului. Moșe și-a văzut dorința doar pe jumătate împlinită. Și-a numit succesorul prin actul simbolic de a-și sprijini mâna … citește tot comentariul…
Balak 5775
Și a răspuns Bil’am și a spus solilor lui Balak: Chiar de mi-ar da Balak casa sa plină de argint și aur nu voi putea să încalc prunca D-lui D-zeul meu să fac după placul meu ceva mic sau mare. (Num 22:18) Credința, oricât ar părea de straniu, se supune și ea unor măsurători. Unii sunt dispuși să își încalce credința pentru sume derizorii, alții numai pentru sume substanțiale. Credincioși pot fi numiți numai cei care, indiferent de suma oferită, nu se lasă cumpărați. Cu cât suma oferită dar refuzată a fost mai mare, cu atât știm că omul are o credință puternică. Conform acestei abordări am putea trage concluzia că notoriul ticălos Bil’am era de fapt un om cu o deosebită tărie a credinței. Nici măcar pentru o casă plină cu argint sau chiar aur nu s-ar fi lăsat cumpărat, sau cel puțin așa dorea să se prezinte. Acest … citește tot comentariul…
Hukat 5775
Pericopa Hukat (Num 19:1-22:1) pe scurt… În pericopa acestei săptămâni Dumnezeu le dă evreilor legile referitoare la vaca roşie şi la modul în care aceasta poate fi folosită pentru purificare. Miriam, sora lui Moșe şi Aharon, moare. Poporul cere apă. Moșe şi Aharon nu respecta întocmai porunca lui Dumnezeu şi sunt pedepsiţi cu interdicţia de a intra în Israel. Poporul evreu se retrage din fata edomitilor, după ce solicitaseră dreptul de a trece liber prin ţară acestora. Aharon moare şi Eleazar, fiul lui, îi ia locul în funcţia de Kohen Gadol. Poporul evreu se lupta cu canaanitii, după ce aceştia le refuza trecerea prin ţara şi porneşte război împotriva lor. Poporul se revoltă din nou şi Dumnezeu îi pedepseşte cu şerpi de foc. (Rabin Shlomo Sorin Rosen) Atunci a zis Domnul către Moise şi Aharon: “Pentru că nu M-aţi crezut, ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, … citește tot comentariul…
Hukat 5775
Și aceasta este legea Torei: un om dacă va muri în cort toți cei care vin în cort și tot ce este în cort va fi impur șapte zile. (Num 19:14) Codurile de legi se exprimă în termini de “obligatoriu”, “premis” și “interzis”. Este obligatoriu să ne trimitem copii la școală, este permis să trecem strada când semaforul indică verde și este interzis să trecem când el indică roșu. Codurile morale sunt ceva mai nuanțate. Ele folosesc și termeni precum “e bine” ”nu e bine”. Legea și morala gestionează fapte. “Pur” și ”impur” nu se referă la fapte ci la stări. De ce ar fi oare menirea legii să le reglementeze? Răspunsul este la prima vedere simplu. Deși în cele mai multe cazuri nu este interzis să devii impur, starea de impuritate impune anumite restricții: un om impur nu are voie să intre în Templu sau să mănânce o jertfă, … citește tot comentariul…
Korah 5775
Și dacă va crea HASHEM o creație și își va deschide pământul gura și îi va înghiți cu tot avutul lor și vor coborî vii în Șeol și veți ști că l-au hulit acești oameni pe HASHEM. (Num 16:30) Ca cititori, nu odată devenim familiari cu personajele cărților pe care le citim. Ele reușesc câteodată să ne surprindă cum scapă de primejdii sau cum deslușesc enigma, dar în mare știm cam la ce ne putem aștepta de la fiecare personaj. Cel care citește Tora și a ajuns până la pericopa Korah îl cunoaște pe Moșe ca pe un lider care a găsit ca nimeni altul căile de a își scăpa neamul de pedepse care li se cuveneau. Al lui a fost meritul de a-și scăpa neamul de la nimicire după păcatul vițelului de aur și după păcatul iscoadelor. Un lider pe care a știut să simtă durerea celui care îl … citește tot comentariul…
Behaalotha 5775
Ne aducem aminte de peștii pe care îi mâncam în Egipt fără să plătim, de castraveți, de pepeni, de praji, de cepe și de usturoi. Și acum ne e uscat sufletul, nu este [aici] nimic, doar mană ne vă ochii. (Num 11 5-6) Revoltător! Până unde poate ajunge rescierea istoriei recente! Paie pentru cărămizi nu primeau în Egipt, și scurt timp au ajuns să pretindă cum că pești primeau fără plată! Și despre ce se plângeau? Despre mană pe care o primeau fără trudă și care își scimba gustul în orice doreai, doar nu în pește, castravete, pepene, praz, ceapă și usturoi! „Nu-ți judeca aproapele până nu ai ajuns în locul lui” spun înțelepții Israelului. Printre cei care au mâncat mană în deșert nu am ajuns, dar am trecut printr-o experiență puțin asemănătoare din care am avut mult de învățat despre mine însumi. În toamna anului 1972, când am făcut … citește tot comentariul…
Behaalotha 5775
Pericopa Behaalotha (Num. 8:1-12:16) pe scurt… În pericopa acestei săptămâniDumnezeu îi indică lui Moșe modul în care trebuie aşezate şi aprinse lumânările Menorei. Leviţii sunt din nou consacraţi ritualului Templului şi sunt date legi referitoare la durata serviciului acestora. Evreii sărbătoresc Pesah-ul în deșert. Evreii pleacă din Sinai. Evreii cer carne de mâncare şi se plâng, considerând că viaţa din Egipt era mai bună, motiv pentru care sunt pedepsiţi prin foc divin şi molimă. Dumnezeu le da de mâncare prepeliţe. Miriam, sora lui Moșe este pedepsită de către Dumnezeu pentru că şi-a vorbit fratele de rău. (Rabin Shlomo Sorin Rosen) … Iată, poporul evreu se află la începutul celui de-al doilea an de când au fost scoși din robia egipteană. Anul care a trecut este anul în care au primit libertatea, anul în care au văzut puterea lui Dumnezeu despărțind apele, iar apoi nimicind armata egipteană. Anul în care au … citește tot comentariul…