Stânca [ce] te-a născut ai uitat și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. (Dvarim/ Deuteronom 32:18) Maghidul (un fel de moralizator care se perinda prin sinagogi și comunități în urmă cu mai bine de două veacuri) din Dubna interpreta: Stânca te-a născut  uituc și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. În jurul acestei interpretări el a brodit o pildă pe care o voi relata în cuvintele mele: Ițic era dator la mai toți evreii din șteitl și pe sufletul lui nu avea nicio lețcaie. Scadențele trecuseră de mult și creditorii îl tot încolțeau. Cu inima amară a venit la tovarășul său Ștrul să-i ceară sfatul. Ștrul s-a gândit, s-a tot gândit până i-a venit ideea salvatoare. L-a sfătuit pe Ițic să se poarte ca și cum și-a pierdut mințile. De fiecare dată când va veni un creditor, să-l îmbrățișeze, să-i spună cât de drag îi este și să … citește tot comentariul…

Și să te bucuri cu tot binele care ți l-a dat HAȘEM D-zeul tău și casei tale tu și levitul și străinul din preajma ta. (Devarim/ Deuteronom 26:11) Cornilescu traduce: … să te bucuri, cu Levitul și cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe cari ți le-a dat … , ție și casei tale. Deși schimbă ordinea cuvintelor, Cornilescu redă fidel sensul versetului. Eu am tradus versetul păstrând cu strictețe ordinea cuvintelor. Deși traducerea mea este mult mai greoaie, ea are meritul de a păstra dificultățile pe care le ridică textul original: Versetul e alcătuit de o parte centrală Și să te bucuri cu tot binele care ți l-a dat HAȘEM D-zeul tău la care se adaugă parcă fără legătură și casei tale și tot aparent fără legătură se mai adaugă tu și levitul și străinul din preajma ta. Nu ar fi fost oare mai … citește tot comentariul…

Să nu înclini judecata și să nu recunoști fețele și să nu iei mită… (Dvarim/Deuteronom 16:19) Celebra statuie a justiției care ține într-o mână cartea și în cealaltă balanța este legată la ochi, ca un simbol că judecătorul trebuie să judece doar pricina. Chiar dacă unul din împricinați îi este prieten iar celălalt îi este dușman, judecătorul nu are voie să încline judecata în favoarea prietenului. Cu atât mai mult nu are voie să ia mită pentru a înclina judecata. Toate acestea sunt de fapt incluse în interdicția Să nu înclini judecata. Fie din prietenie, fie din dușmănie, fie pentru că a primit mită, fie din orice alt motiv judecătorul nu are voie să încline judecata. Deși toate acestea au fost deja implicit spuse, versetul continuă explicit: să nu recunoști fețele și să nu iei mită. Ce rost ar putea avea această explicitare? Doar este cunoscut că Tora în fiecare … citește tot comentariul…

Să le surpați altarele, să le sfărâmați stâlpii de jertfire, să le ardeți în foc copacii închinați idolilor, să le ciuntiți chipurile idolilor și să faceți să piară numele lor din acel loc. Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. (Dvarim/ Deuteronom 13:3,4) În viziunea omului modern distrugerea vestigiilor culturale ale unui popor cucerit este o crimă de război. În vechime aceasta era uzanța. În vremurile moderne ea a încetat. Idoli cnaaniți găsiți în săpăturile arheologice din Israel sunt expuși la loc de cinste în muzeele arheologice. Nu am găsit vreun temei scris, dar se pare că în acest caz bunul simț ne-a oprit de la acțiuni care nu mai sunt acceptate în lumea civilizată. De mirare este interdicția Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. La ce s-ar putea oare referi? Nu avem în religia noastră nici chipuri de idoli, nici copaci închinați idolilor și nici măcar … citește tot comentariul…

Și va fi ca urmare că veți asculta aceste porunci și le veți păzi și le veți îndeplini și îți va păzi HAȘEM legământul și îndurarea care S-a jurat părinților tăi. Și te va iubi și te va binecuvânta și te va înmulți și va binecuvânta rodul pântecului tău și roadele pământului tău… (Deuteronom/ Devarim 7:12, 13) De binecuvântările pe care le citim în aceste versete ne vom bucura doar dacă vom asculta aceste porunci. Care sunt poruncile a căror ascultare ne aduce binecuvântările? Textul pare a nu da niciun indiciu. Cuvântul ekev – ca urmare pare aici nepotrivit. Mai potrivit ar fi fost cuvântul im – dacă. Ce tâlc ascunde oare cest cuvânt care este și numele pericopei? Rădăcina Ain-Kof-Bet înseamnă a urma. Din ea se trage și numele Patriarhului Iaakov care s-ar putea traduce ”va ajunge din urmă”. Ekev înseamnă ”ca urmare”, iar călcâiul se numește akev penru … citește tot comentariul…

Și să iubești pe HAȘEM D-zeul tău cu toată inima ta cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Devarim/ Deuteronom 6:5) Ce este iubirea? Nu voi încerca nici măcar să dau un răspuns. Consider că este unul din acele cuvinte care înțelegem foarte limpede la ce se referă dar nu le găsim nicio definiție. Putem însă întreba: Prin ce se manifestă iubirea? Manifestările sunt multe. Mă voi restrânge la două: Dorința de a fi pe plac și actele de tandrețe. Știm ce înseamnă a iubim o ființă carne și oase. Dar cum putem oare iubi pe HAȘEM care nu are trup, nu I se pot atribui însușirile trupului și este mai presus de orice putem înțelege? Nu ne rămâne decât să ne manifestăm față de El, Binecuvântat Fie Numele Lui, cu iubire. Dorința de a-I fi pe plac e lesne de înțeles. Este împlinirea poruncilor Torei cu bucurie … citește tot comentariul…

Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea stăpânului său, [dar] Israel nu [Mă] cunoaște, poporul Meu nu ia aminte. (Ieșaaiahu/Isaia 1:3) Ultimul Șabat înaintea postului de Tișa beAv are un nume special: Șabat Hazon. Numele i se trage de la Haftara, porțiunea din Profeți care se citește de Șabat după citirea Torei, care începe cu cuvintele Hazon Ieșaaiahu ben Amoț care se traduce Profeția de urgie a lui Ieșaaiahu fiul lui Amoț. Profetul Ieșaaiahu, deși a trăit cu mai mult de o sută de ani mai devreme, a semnalat păcatele care până la urmă au dus la distrugerea primului Templu și la Exilul Babilonian. Mai mult de o sută de ani au avut strămoșii noștri pentru a da ascultare mustrărilor, dar nu le-au ascultat până ce a venit asupra lor urgia. Profetul se adresa unei generații profund credincioase. Jertfele erau pentru ei un element esențial al vieții, doar că le … citește tot comentariul…

Iată călătoriile fiilor lui Israel care au ieșit din Țara Egiptului … (Bamidbar/ Numeri 33:1,2)   Ce rost avea ca toate aceste călătorii și popasuri să fie menționate? Locurile în care s-au întâmplat lucruri importante au fost deja scrise. Cele în care nu s-a întâmplat nimic de seamă, de ce trebuiau consemnate? Să nu uităm, Tora este o carte carte care ne învață cum să trăim. Deși e un neprețuit izvor istoric, ea nu este o carte de istorie. Care este așadar rostul acestei lungi liste de călătorii și popasuri, ce avem de învățat din ea? Textul își ascunde tâlcul. Rași citează două surse pentru a arunca puțină lumină. ******** În numele lui Rabi Moșe Hadarșan, un învățat din generația care i-a precedat, face următoarea socoteală: În total au fost 42 de călătorii. În primul an, până ce au trimis iscoadele sunt menționate 14. În ultimul an au fost 8. … citește tot comentariul…

Tatăl nostru a murit în pustie … și n-a avut fiii. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui pentru că n-a avut fiii? Dă-ne nouă moșie printre frații tatălui nostru. (Bamidbar/ Numeri 27:3,4) Țlofhad a murit în deșert și nu avea fii, doar cinci fiice. Acestea au venit la Moșe și au cerut să moștenească moșia tatălui lor. Despre ce moșie putea fi vorba? Ei nici măcar nu intraseră în Țara Făgăduită, darămite s-o fi cucerit. Parcă se certau pentru moștenirea blănii ursului din pădure. Talmudul în tratatul Baba Batra fila 117a cercetează cui a fost împărțită Țara Făgăduită. Rabi Ioșia susține: celor care au ieșit din Egipt. Rabi Ionatan susține: celor care au cucerit țara. Rabi Șimon ben Elazar susține: și acestora și acestora. Rabi Ioșia a înțeles că dreptul la moșie se cuvine celor care au ieșit din Egipt pentru că lor le-a … citește tot comentariul…

Și a răspuns Bilam și a spus slujitorilor lui Balak: [Chiar] dacă mi-ar da Balak casa sa plină de argint și aur [tot] n-aș putea să încalc porunca lui HAȘEM D-zeul meu să fac [niciun lucru] mic sau mare. (Bamidbar/ Numeri 22:18) Credința ține de tărâmul gândirii, cucernicia de tărâmul faptelor. Ne așteptăm de la cel care își mărturisește credința la un comportament corect, de la cel care își câștigă traiul din propovăduirea credinței la un comportament cucernic. Când se întâmplă ca unul din aceștia să fie suspectat de vreo faptă necinstită, refuzăm să credem că el într-adevăr ar fi săvârșit-o. ”Nu se poate ca un propovăduitor al credinței să facă așa ceva” gândim. În cazurile în care suntem nevoiți să acceptăm dovezile, ne refugiem în a le atribui o credință de fațadă în spatele căreia nu se ascunde nimic. În acest fel ne satisfacem nevoia de a pune credința … citește tot comentariul…

Cât de bune sunt corturile tale, Iaacov, sălașurile tale, Israel. (Bamidbar/ Numeri 24:5) ”corturile” este o aluzie la Cortul Întâlnirii, lăcașul sacru al neamului nostru până la clădirea Templului din Ierusalim; ”sălașurile” la Primul și Cel de-al Doilea Templu din Ierusalim. Prin extensie ea se referă și la sinagogi, lăcașurile din care neamul nostru își trage seva până în ziua de astăzi. De aceea au statornicit Înțelepții Israelului să rostim acest verset în fiecare dimineață când intrăm în sinagogă. Bilam s-a referit însă în primul rând la corturile în care sălășuia neamul evreiesc în deșert. Prin ce erau ele atât de bune? Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că deschiderile corturilor nu erau față în față pentru a opri, pe cât se putea, ca priviri din afară să nu intre în intimitatea cortului. Pentru a înțelege situația taberei din deșert avem nevoie de câteva cifre. Tabăra din deșert … citește tot comentariul…

  Și s-au adunat lângă Moșe și Aharon și le-au spus: Prea mult(ă autoritate v-ați arogat, unul din voi conducător, celălalt Cohen Gadol) vouă, căci întreaga adunare sunt sfinți și HAȘEM este în mijlocul lor și de ce vă ridicați mai presus decât adunarea lui HAȘEM? (Bamidbar/ Numeri 16:3) Korah, mai mult decât toți cârcotașii, a devenit un simbol. Avem chiar o poruncă … și să nu fie pecum Korah și adunarea sa … (ibid. 17:5). Numele Korah a devenit un titlu de rușine atribuit, câteodată pe drept câteodată pe nedrept, tuturor celor care contestă ordinea publică. Korah nu a contestat autoritatea lui Moșe. Conducător politic trebuie să fie unul singur pentru a ține poporul în frâu, și cine era mai potrivit decât Moșe, cel care a scos poporul din Egipt? Korah a contestat doar autoritatea lui Aharon. De ce să fie Aharon singurul Cohen Gadol (Mare Preot) care aduce … citește tot comentariul…

… nu ne vom putea ridica împotriva acelui popor căci este mai puternic decât noi. Și au ponegrit în fața fiilor lui Israel țara pe care au cutreierat-o … (Bamidbar/ Numeri 13:31,32) Ciucurii aceștia să fie ca uitându-vă la ei să vă aduceți aminte de toate poruncile lui HAȘEM și să le împliniți și să nu umblați după inima voastră și după ochii voștri … (ibid. 15:39) Cartea Bereșit/ Geneza conține numai istorisiri, Vaiklra/ Levitic numai legi. În Șmot/ Exod și Dvarim/ Deuteronom avem capitole dedicate istorisirilor și capitole dedicate legilor. Specificul cărții Bamidbar/ Numeri este amestecul dintre istorisiri și legi. În repetate rânduri Rași arată legătura dintre istorisire și legea care îi urmează. Voi încerca să pășesc și eu pe această cale. Care este păcatul iscoadelor pentru care ei și tot poporul au fost atât de aspru pedepsiți? A ponegrii Țara Făgăduită desigur nu este o faptă bună, dar … citește tot comentariul…

Și a cârtit poporul rău în auzul lui HAȘEM și a auzit HAȘEM și s-a mâniat … (Bamidbar/ Numeri 11:1) În cartea Bamidbar/ Numeri sunt amintite în repetate rânduri cârtelile poporului Israel în deșert. Comentatorii încearcă, fiecare în felul lui, să explice rostul acestor cârteli. Anul acesta voi încerca să privesc problema dintr-un unghi nou: De ce apar aceste cârteli aparent nejustificate doar în cartea Bamidbar/ Numeri, iar în cartea Șmot/ Exodul ele lipsesc. Dacă ar fi fost strămoșii noștri un neam de cârcotași, de ce s-au abținut pe tot parcursul cărții Șmot/ Exodul? Răspunsul se ascunde chiar în primul verset al cărții: Și a grăit HAȘEM către Moșe … în prima zi a lunii a doua în anul al doilea de la ieșirea lor din Egipt. (Bamidbar/ Numeri 1:1) Primul an în deșert a fost plin de evenimente: ieșrea din Egipt, după șapte săptămâni primirea Decalogului pe Muntele Sinai, … citește tot comentariul…

Și a grăit HAȘEM către Moșe spunând. Înălțați capetele fiilor lui Gherșon după neamurile lor după familiile lor. (Bamidbar/ Numeri 4:21,22) Din context înțelegem că ”Înălțați capetele” a fost porunca de a număra oamenii. Nu ar fi fost oare mai scurt și mai pe înțeles dacă s-ar fi scris ”numărați”? Cuvintele Torei sunt cu multă cumpătare alese. A număra înseamnă a reduce o realitate la un număr. A număra oameni înseamnă a reduce suflete vii la banalitatea statisticii. Recensământul pe care i l-a poruncit HAȘEM lui Moșe a fost diferit. Moșe a primit porunca de a acorda atenție fiecărui om în parte. Prin atenția pe care le-a acordat, Moșe a înălțat pe fiecare din ei. ****** Nu au trecut două săptămâni de la inaugurarea monumentului holocaustului din orașul Bistrița. Un monument deosebit. Gravate pe el au fost toate numele evreilor luați din Bistrița la Auschwitz, precum au fost găsite în … citește tot comentariul…

Dacă veți umbla după legile Mele, veți respecta poruncile Mele și le veți îndeplini. Vă voi da ploile la timp, pământul își va da recolta și pomii roadele. (Vaikra/ Levitic 26:3,4) Voi da pace în țară și somnul nu vă va fi tulburat, voi goni fiarele sălbatice și nici o sabie nu va trece prin țara voastră. (ibid. 26:6) Cel ce citește Cartea Judecătorilor și Cartea Regilor va fi uimit să vadă în ce mare măsură s-au împlinit aceste profeții. Perioadele în care judecători sau regi buni țineau neamul în frâu să nu păcătuiască erau perioade de prosperitate, de victorii care se apropiau de miraculos, urmate de lungi perioade de liniște. Când neamul era însă lăsat în voia lui sau chiar îndemnat spre rău de către regi păcătoși, urmările nu întârziau să vină. Înfrângeri umilitoare, jaf și chiar subjugare. Ioșiahu/ Iosia (2Regi 22:1 – 23:30) a fost unul din ultimii … citește tot comentariul…

În anul de Iovel să se întoarcă fiecare la moșia lui. Și dacă vei vinde semenului tău sau vei cumpăra din mâna semenului tău, să nu vă înșelați fratele. După socoteala anilor trecuți de la Iovel vei cumpăra de la semenul tău, după numărul anilor de recoltă îți va vinde. (Vaikra/ Levitic 25:13-15) Faptul că o dată la cincizeci de ani, în anul de Iovel, orice moșie vândută revine vânzătorului schimbă radical piața terenurilor agricole. Cel care cumpără un teren imediat după Iovel știe că va fi proprietar pe o perioadă de 49 de ani, iar cel care îl cumpără cu un an înainte de Iovel știe că plătește pentru ca pământul să fi al lui un singur an. Tot ce se poate cumpăra este numărul de recolte până la Iovel. Privind lucrurile de pe fotoliu, aceasta arată ca o violare a dreptului de proprietate. Dacă moșia îmi aparține, am … citește tot comentariul…

Și când veți secera roadele țării voastre să nu termini marginea pământului tău când vei secera și ceea ce rămâne pe urma secerătorilor să nu aduni, săracului și străinului să le lași … (Vaikra/ Levitic 23:22) În pericopa săptămânii citim despre poruncile specifice Cohenilor, descendenții lui Aharon. Deși au un statut într-o oarecare măsură favorizat, ei au mai multe restricții decât alții. Ei nu au voie nici să se atingă sau să se apropie de un mort nici să se căsătorească cu o femeie divorțată, ceea ce este permis celorlalți fii ai neamului. La sfârșitul pericopei citim despre ciclul sărbătorilor. Cu această ocazie sunt menționate îndatoririle Cohenilor, jertfele specifice fiecărei sărbători. După paragraful legat de Șavuot, când sărbătorim începutul secerișului, citim despre darurile pe care trebuie să le lase toți fii lui Israel săracilor cu ocazia secerișului. Când secerăm, nu avem voie să luăm pentru noi tot lanul. La capăt … citește tot comentariul…

 Oricare din fiii lui Israel care va înjunghia [ca jertfă] un bou sau o oaie sau o capră … Și nu o va aduce la poarta Cortului Întâlnirii pentru a o aduce jertfă lui HAȘEM înaintea Tabernacolului lui HAȘEM, îi va fi socotit ca și cum sânge [de om] ar fi vărsat și stârpit va fi omul acela din poporul său. Vaikra/ Levitic 17:3,4 Omul modern confruntat cu urgia încearcă să-i înțeleagă mecanismul în speranța că astfel va reuși s-o stăpânească, s-o îmblânzească sau cel puțin s-o prevadă. În vechime oamenii aveau o viziune cu totul diferită. În ochii lor cauza oricărei urgii era supărarea sau nemulțumirea zeilor. Aceștia trebuiau îmbunați, hrăniți sau chiar mituiți cu jertfe. Jertfele erau în ochii lor sigura pavăză în fața urgiilor. Cei care ”apărau” obștea prin jertfe se bucurau de cea mai înaltă prețuire. Tora nu interzice jertfele. O astfel de interdicție ar fi … citește tot comentariul…

Și va veni cel care casa este a lui și va spune Cohenului: Ceva ca o rană am văzut în casă. Și va porunci Cohenul să se deșerte casa înainte de veni Cohenul să vadă rana și nu va deveni necurat tot ce este în casă și după aceea va veni Cohenul și va cerceta rana.(Vaikra/ Levitic 14:35,36) Pericopa Mețora este continuarea pericopei Tazria. În cei mai mulți ani ele sunt legate. Doar în anii bisecți le separăm. În ambele pericope citim despre Țaraat, o afecțiune gravă a pielii. În sine ea este doar o boală. Doar după ce a fost diagnosticată de un Cohen, purtătorul ei devine impur și este nevoit să părăsească tabăra. De la distrugerea Templului Cohenii nu se mai pronunță asupra acestor afecțiuni.      În Pericopa Tazria am citit despre afecțiunile asupra cărora, dacă un Cohen se pronunță, purtătorul devine impur. În pericopa noastră citim despre procedura … citește tot comentariul…

… dacă … va naște un copil de parte bărbătească … În a opta zi [copilul] să fie tăiat împrejur (Vaikra/ Levitic 12:2,3) În Midraș Tanhuma citim: L-a întrebat Tornosrufus cel rău pe Rabi Akiva: ”Ale cui creații sunt mai bune, ale lui HAȘEM sau ale omului carne și oase?”. I-a răspuns: ”Ale omului sunt mai bune.”. … L-a întrebat [Tornosrufus] ”De ce vă circumcideți?”. I-a răspuns: ”Știam că asta vei întreba, de aceea ți-am spus că creațiile omului  sunt mai bune” I-a adus Rabi Akiva spice și pâini și i-a spus: ”Acestea sunt creațiile lui HAȘEM și acestea sunt creațiile omului. Nu sunt oare acestea mai bune?”. … I-a spus Tornosrufus: ”Dacă HAȘEM dorește să fim circumciși, de ce nu ne naștem circumciși?” I-a spus Rabi Akiva: ”Și de ce iese cordonul ombilical împreună cu copilul și mama îl taie?”. Tornosrufus era un demnitar roman care credea în idoli. … citește tot comentariul…

Și pe acestea să le priviți ca pe o urăciune dintre păsări, să nu le mâncați căci urâcioase sunt vulturul,  zgripțorul … (Vaikra/ Levitic 11:13)  Și barza și bâtlanul cu tot neamul lui și pupăza și liliacul. (ibid. 11:19) Unora, ideea că nu tot ce zboară se mănâncă (de data aceasta la propriu), nu le este ușor de acceptat. De ce să renunțăm la toate aceste resurse prețioase de proteine doar din motive de tradiție? De fapt, nici locuitorii extremului orient nu prea înțeleg de ce renunță europenii la deliciul cărnii de șarpe,de câine și de pisică. Nu e păcat oare de atâtea bunătăți irosite? Nu este vorba de o tradiție strămoșească ale cărei începuturi s-au pierdut în negurile vremii. Aceasta sunt legi ale Torei, partea noastră din legământul cu HASHEM.  HASHEM și-a respectat cuvântul și noi mai trăim astăzi ca neam după mai bine de trei milenii. Suntem datori … citește tot comentariul…

  Grăiește către fiii lui Israel și spune-le: Un om din voi dacă va aduce o jertfă lui HAȘEM … (Vaikra/ Levitic 1:2) Pentru ”om” Tora folosește de obicei cuvântul ”iș”. În primele capitole din Bereșit/ Geneza este folosit cuvântul ”adam”. De aici au tras unii traducători concluzia eronată că numele lui ar fi fost Adam. Ca unic reprezentat al speciei, el nu avea încă nevoia unui nume. El se numea pur și simplu ”om”. Versetul nostru folosește și el cuvântul  ”adam” . Rași, bazat pe o sursă din Midraș, leagă cele două versete în care apare acest cuvântul atipic: Precum jertfa adusă de primul om a fost cinstit însușită (singur fiind avea dreptul să-și însușească orice găsea), așa și cel care aduce o jertfă, ea trebuie să fie cinstit însușită. Nu putem evita întrebarea: Pentru cine oare a fost dată această lege? Credinciosul de la început nu fură. Cel … citește tot comentariul…

… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel… Și l-a umplut de la HAȘEM cu duh de înțelepciune, pricepere și cunoaștere… (Șmot/Exodul 35:30,31) Au lucrat [Bețalel și Oholiav] două pietre de smarald… Și le-a pus [Bețalel] pe bretelele efodului… precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. (Șmot/Exodul 39:6-7) În Tora citim despre oameni de înaltă statură morală dar și despre ticăloși. Mai puțin reprezentați sunt artiștii. Când sculptorul Boris Schatz a înființat la Ierusalim în anul 1906 o academie de artă și a căutat să-i dea un nume biblic, Bețalel a fost alegerea firească. Dar a fost oare Bețalel un artist sau doar un simplu artizan? În tot ce a făcut scrie precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. Cel care îndeplinește aidoma ce i s-a spus poate fi oare considerat artist? Întrebarea aparține ultimului veac și jumătate când expresia liberă a devenit regulă iar arta la comandă excepție. Până atunci se lucra … citește tot comentariul…

… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel fiul lui Uri fiul lui Hur din seminția lui Iehuda. Și l-a umplut de la HAȘEM cu un duh de înțelepciune, pricepere, și cunoaștere și [iscusință în] toate meșteșugurile.(Șmot/ Exodul 35:30,31) Și priceperea de a învăța pe alții a pus-o în inima lui și a lui Oholiav fiul lui Ahisamah din seminția lui Dan (ibid. 35:35) Tabernacolul era un cort înalt 10 coți, lung 30 și lat 10 din lemn de cedru poleit cu aur, sprijinit pe socluri din argint masiv, mobilat cu aur masiv, acoperit cu țesături fine și piei rare. Hainele pentru Cohen Gadol (marele preot) erau din țesături fine și împodobite cu nestemate. Un imens giuvaer în formă de cort. Tabernacolul era mai mult decât un simplu giuvaer. Prin munca lor meșteșugarii aveau datoria să exprime simboluri tainice și profunde simțiri de evlavie. Numai astfel își putea îndeplini Tabernacolul menirea … citește tot comentariul…

Bogatul să nu dea mai mult nici săracul mai puțin de o jumătate de siclu dar lui HAȘEM pentru curățarea sufletelor voastre. Și să iei banii de curățare de la fiii lui Israel și să-i dai pentru slujba Cortului Întâlnirii … (Bereșit/ Geneza 30:15,16)   În statul modern s-a încetățenit bugetului unic. Statul percepe taxele și împarte banii pentru a face față diverselor nevoi: educație, securitate națională, culte, sport și câte și mai câte. Conform legilor Torei taxele nu sunt percepute ci donate. Fiecare donează din rodul pământului său circa 3% pentru Coheni, 10% pentru Leviți și 9% pentru săraci. Fiind donație, fiecare își poate alege săracul pe care dorește să-l ajute. Astfel s-a menținut coeziunea socială timp de patru veacuri de la cucerirea lui Iehoșua până la înființarea primului regat. Aceste reguli se aplică până astăzi roadelor care cresc pe pământul Israelului. Darurile pentru Coheni, Leviți și săraci sunt proporționale … citește tot comentariul…

Și să faci mantia … în întregime [din lână vopsită] Tchelet. Iar gulerul găurii pentru cap să fie îndoit înăuntru, un guler țesut să aibă împrejur, țesut ca gulerul unei cămăși de zale, să nu se rupă. Iar la poalele ei … clopoței de aur de jur împrejur … (Bereșit/ Geneza 28:31-33) În pericopa săptămânii citim despre hainele în care slujeau Marele Preot (Cohen Gadol) și preotul de rând (Cohen). Aceste haine, puternic încărcate cu aluzii și simboluri, erau mai mult decât o simplă uniformă. Asemeni jertfelor, ele aveau un rol important în iertarea unor păcate. Mantia, pe care o purta numai Cohen Gadol, era o bucată de țesătură din lână Tchelet, o culoare apropiată de ceea ce numim turcoaz. Era lungă cât de două ori de la umeri până la glezne și lată cât umerii. La mijloc avea o gaură prin care trecea capul. Jumătate din mantie cădea în … citește tot comentariul…

Și să faci curtea cortului pe latura de miazăzi … o sută de coți … . La fel pe latura de miazănoapte … o sută de coți … . Și latul curții pe latura dinspre asfințit … cincizeci de coți … . Și latul curții pe latura dinspre răsărit … cincizeci de coți. (Bereșit/ Geneza 27:9-13) Curtea Tabernacolului, Templul mobil din deșert, era lungă 100 de coți și largă 50 de coți, în măsurile noastre circa 50×25 metri. Arca lui Noah avea dimensiuni asemănătoare: largă tot 50 de coți, dar de trei ori mai lungă, adică 300 de coți. Asemănarea trece dincolo de cifre. Tabernacolul a fost clădit imediat după a doua coborâre a lui Moșe de pe Muntele Sinai, când a revenit cu Tablele Legii ca semn că păcatul vițelului de aur a fost iertat. Totuși mai lipsea ceva. După Revelația Sinaitică pământul a devenit în întregime un spațiu … citește tot comentariul…

Și va fi în ziua în care veți trece Iordanul spre țara pe care HAȘEM ți-o dă să-ți ridici pietre mari și să le tencuiești cu var. Și să scrii pe ele toate cuvintele din Tora când vei trece, pentru a veni în țara pe care HAȘEM ți-o dă, o țară în care curge lapte și miere… (Dvarim/Deuteronom 27:2,3) Primul lucru pe care poporul Israel a trebuit să-l facă chiar în ziua în care a trecut Iordanul pentru a intra în Țara Făgăduită a fost să ridice pietre mari, să le tencuiască cu var și să copieze pe ele întreaga Tora. După ce au trecut Iordanul pe uscat, ei au ridicat din albie douăsprezece pietre ca amintire a miracolului, precum scrie în cartea lui Iehoșua/Iosua (4:1-24). Pe aceste pietre, menționează Rași, ei au scris Tora. Pietrele, deși lăsate în aer liber, au rezistat în timp ca o amintire a miracolului … citește tot comentariul…

Să nu ai în traistă piatră și piatră, mare și mică. Să nu ai în casă oca și oca, mare și mică. O piatră întreagă și dreaptă să ai, o oca întreagă și dreaptă să ai … (Dvarim / Deuteronom 25:13-15) Tora a fost dată într-o lume fără metru și Kilogram etalon. Fiecare negustor își făcea propriile lui măsuri și pietre de cântărit. Cu măsura cu care lua cu ea și dădea. Chiar dacă erau mici diferențe între măsuri, câteodată ele aduceau câștig, câteodată  pierdere. Povestea lui Cuza Vodă care, deghizat în țăran, l-a prins pe negustorul care lua cu ocaua mare și dădea cu ocaua mică și-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul național . Tora ne cere însă mai mult. A avea două ocale, una mare și una mică, chiar dacă de una din ele nu se folosește niciodată, tot este un păcat. Mai mult, piatra și … citește tot comentariul…

Și aceasta este legea ucigașului care se va refugia acolo și va trăi dacă fără voie și-a lovit semenul și nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. Ca nu cumva să-l urmărească răzbunătorul pe ucigaș și la mânie când îl va ajunge din urmă … să-l lovească de moarte, iar el nu e vinovat de moarte căci nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. (Dvarim/ Deuteronom 19:4,5) Tora a fost dată într-o lume în care domnea violența. Cel ce curma cu sau fără voie o viață trebuia răzbunat de rudele victimei. În unele societăți această nefastă datină s-a păstrat până în zilele noastre. Cu riscul de a petrece restul vieții în spatele gratiilor, unii oamenii continuă să-și răzbune sângele rudelor. În neamul evreiesc practica a încetat de mult. Ultimele cazuri documentate s-au petrecut în timpul domniei regelui David în urmă cu mai mult de două milenii și jumătate. Tora nu … citește tot comentariul…

Iată, pun înaintea voastră binecuvântare și blestem. Binecuvântarea pentru că veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM … Blestemul dacă nu veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM… (Dvarim/ Deuteronom 11:26-28). Nimeni din întreaga creație nu este mai neajutorat decât copilul nou-născut. Cei care am avut parte, ne aducem cu drag aminte de zilele pe care le-am dedicat îngrijirii copiilor noștri în primele lor luni de viață. Zile pe cât de obositoare pe atât de pline de bucurie. Frustrarea începe în clipa în care pentru prima oară copilul ne spune ”nu”. Noi îi dorim doar binele, iar el se încăpățânează să-și facă rău cu propriile sale mâini. Sperăm ca atunci când va crește va înțelege că spre bine său este să ne asculte. În unele cazuri reușim să-l aducem pe făgaș, în altele devine tot mai răzvrătit. Ce n-am da să-i vină copilului mintea la cap și să urmeze calea pe care … citește tot comentariul…

Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi … și să vorbești de ele … la culcare și la deșteptare. (Dvarim/ Deuteronom 6:6,7) Și să puneți aceste cuvinte pe care vi le poruncesc vouă astăzi la inima voastră și la sufletul vostru … și să vorbiți de ele … la culcare și la deșteptare (Dvarim/ Deuteronom 11:18,19) Aceste două perechi de versete, prima din pericopa săptămânii trecute și a doua din pericopa săptămânii au ceva deosebit: textul se referă la el însuși. De aici au dedus Înțelepții Israelului porunca de a citi cele două paragrafe în fiecare seară și în fiecare dimineață. În aceste două paragrafe se găsesc temeliile crezului iudaic: Unicitatea lui HAȘEM, porunca de a-L iubi și promisiunea răsplății după faptă. Poruncile menționate în aceste două paragrafe sunt și ele strâns legate de credință: Tfilin de mână și pe cap, Mezuza, transmiterea învățăturii către generația viitoare, studiul … citește tot comentariul…

… să nu-l urăști pe egiptean căci prbeag ai fost în țara lui. (Dvarim/Deuteronom 23:8) ”Robi am fost Faraonului în țara Egiptului” repetăm în fiecare an la masa de Seder. În ziua de Șabat până și dobitoacele noastre se odihnesc pentru a ne aminti cum munceau fără întrerupere strămoșii noștri în Egipt. Pe vremea când mai aveam sclavi, ei puteau fi puși doar la munci care ne erau necesare. A-i batjocori, așa cum au fost batjocoriți strămoșii noștri prin munci fără de rost, nu aveam voie. Ca neam am trecut vremuri de robie pentru a învăța să fim aproape de cel oropsit. Memoria robiei nu este însă lipsită de primejdii. În sufletele unora ea ar putea stârni ura împotriva celor care ne-au asuprit, ură care s-ar putea răsfrânge în ciuda oricărei rațiuni asupra urmașilor lor până în zilele noastre. În pericopa săptămânii Dvarim/Deuteronom 24:16 citim: … să nu omori copiii … citește tot comentariul…

Judecători și străji să-ți pui la toate porțile [cetăților] … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Dvarim/Deuteronom 16:18) În Tora nu găsim cuvinte fără rost. Dacă e judecată, e de înțeles că ea trebuie să fie dreaptă. Dacă ar fi strâmbă nu ar mai fi judecată. Nu e suficient ca judecătorul să fie nepărtinitor. Câteodată, din motive de procedură sau chiar de ambianță, una din părți s-ar putea simți stânjenită sau întimidată ceea ce i-ar pune piedici în susținerea cazului. Pentru a acorda șanse egale părților, înțelepții Israelului au reglementat cadrul în care se desfășoara judecata. În Șulhan Aruh (Codul Iudaic care reglementează prcticile religioase, restricțiile religioase și relațiile interumane) partea Hoșen Mișpat (referitoare la relațiile interumane) 17:1 citim: ”Ce este dreptatea în judecată? Ea este crearea unui cadru în care șansele părților să fie egale. Nu va lăsa pe unul să spună tot ce are de spus … citește tot comentariul…

Fii ai lui HAȘEM sunteți; să nu vă crestați trupul și să nu vă radeți părul pentru mort. (Dvarim/Deuteronom 14:1) În mediul burgezo-intelectual manifestările de doliu sunt reținute. Mai de nevoie decât de voie se supun unii ritualului de sfâșiere al cămășii. Unii mai și întreabă dacă nu ar fi suficient să se taie doar o cravată, desigur ponosită. În mediile mai puțin ”elevate”, jalea doliului se manifestă spontan și nu odată vehement. În vechime unii chiar își smulgeau părul sau își crestau trupul pentru a-și face cunoscută durerea. Dacă nu ar fi existat astfel de practici, nu ar fi avut Tora de ce să le interzică. Tora ne numește, desigur metaforic, fii ai lui HAȘEM. Înalta noastră poziție cere o ținută corespunzătoare. Cel ce de bunăvoie se sluțește își încalcă această îndatorire. La prima vedere porunca pare a ne opri din a ne face cunoscută durerea. Am găsit trei … citește tot comentariul…

Și va fi , dacă veți asculta cu adevărat de poruncile Mele pe care Eu vi le poruncesc astăzi vouă, de a-L iubi pe HAȘEM D-zeul vostru și de a-L sluji cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. [Atunci] voi da ploaie la timpul ei [ploaie] timpurie și [ploaie] târzie și vei strânge grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău. (Dvarim/Deuteronom 11:13,14) Maimonide consideră răsplata ca una din cele treisprezece Principii ale Credinței Iudaice. Totuși, ochii noștri văd altfel. Întrebarea nu este nouă. A ridicat-o deja profetul Yeremiahu/Ieremia (12:1): Drept ești, HAȘEM, ca să mă cert cu Tine, dar despre dreptate vreau să vorbesc cu Tine, De ce calea păcătoșilor e cu izbândă și în tihnă trăiesc toți cei ce Te trădează? Profeul Yeremiahu nu contestă. Convingerea că HAȘEM este drept îi rămâne neclintită. El vrea doar să să înțeleagă. HAȘEM îi lasă întrebarea fără răspuns. Teologii … citește tot comentariul…

Iar noi vom ieși primii la luptă în fața lui Israel până îi vom aduce la locul lor … (Bamidbar/Numeri 32:17) Și le-a spus Moșe: dacă veți face aceasta, dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … și vă veți întoarce și veți fi fără prihană înaintea lui HAȘEM și înaintea lui Israel… (ibid. 32:20-22) Triburile Reuven și Gad aveau multe turme. După ce au cucerit fiii lui Israel malul stâng al Iordanului unde pășunile erau bune, au dorit fiii lui Reuven și fiii lui Gad să rămână acolo. Moșe i-a mustrat pentru intenția de a nu lua parte la luptele de cucerire a Israelului. Pentru a-și dovedi bunele intenții, i-au spus lui Moșe că ei vor fi primii care vor ieși la luptă. Moșe le răspunde: …dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … veți fi fără prihană înaintea … citește tot comentariul…

Și a venit HAȘEM la Bil’am și i-a spus: Cine sunt oamenii aceștia cu tine. Și i-a spus Bil’am: Balak fiul lui Țipor regele Moavului i-a trimis la mine. (Bamidbar/Numeri 22:9,10) În cadrul corecturilor pentru noua ediție a Luah-ului, o atentă colaboratoare mi-a atras atenția asupra unei greșeli care se repetă în traducerea binecuvântărilor. Ele încep cu formula ”Binecuvântat fi Tu” la persoana a doua, dar continuă cu formula ”cel care ne-a sfințit…” la persoana a treia. Am liniștit-o că nu este nicio greșeală. Aceasta formă gramaticală atipică a fost statornicită pentru a reflecta ambivalența atitudinii noastre în dialogul cu HAȘEM. Pe de o parte simțim că HAȘEM este aproape de noi, că Îi putem vorbi și El ne ascultă. Pe de altă parte suntem conștienți de măreția Lui, că El deja știe tot ce gândim și ce simțim înainte de a fi rostit primul cuvânt. Uimitor în dialogul dintre … citește tot comentariul…

Și aceasta este legea Torei: un om dacă va muri în cort toți cei care vin în cort și tot ce este în cort va fi impur șapte zile. (Bamidbar/Numeri 19:14) Un cod de legi se exprimă în termeni de ”permis”, ”interzis”, ”obligatoriu”, ”opțional” . Un cod moral se exprimă în termeni precum ”bine”, ”rău”, ”frumos”, ”urât”, ”cinstit”, ”necinstit”. Puritatea și impuritatea sunt doar stări. De ce trebuie Tora să le gestioneze? Un prim răspuns ar fi că în anumite cazuri ele au implicații care țin de tărâmul legii. Un Cohen nu are voie să se apropie de un mort sau de un mormânt astfel încât să devină impur. Un om care nu este pur nu are voie să intre în Templu și nu are voie să mănânce jertfe. Relațiile conjugale trebuie să aștepte până când femeia va deveni din nou pură după ce s-a scufundat în Mikve. Spălatul ritual … citește tot comentariul…

Și s-a luat [la răscoală împotriva lui Moșe] Korah fiul lui Yițhar fiul lui Kehat fiul lui Levi și Dotan și Aviram și On ben Pelet din din seminția lui Reuven. (Bamidbar/Numeri 16:1) Avem un vechi obicei, atestat de aproape două milenii, ca în fiecare zi de Șabat și sărbătoare după citirea din Tora să citim câte un fragment din Profeți. În niciuna din aceste surse nu este specificat cine a statornicit obiceiul și în ce scop. Larg cunoscută este opinia că în vremuri de restriște, când citirea din Tora a fost interzisă prin decret, pentru a îi păstra cel puțin amintirea au început să citească din Profeți. Decretul a fost anulat, dar la obiceiul citirii din Profeți nu au renunțat. Porțiunea din Tora pe care o citim în fiecare săptămână se numește Parașa. În limba Română folosim termenul ”pericopă”. Porțiunea din Profeți se numește Haftara. O traducere românească până … citește tot comentariul…

Și și-a ridicat întreaga adunare glasul și au plâns în noaptea aceea. (Bamidbar/Numeri 14:1) Talmudul citează acest verset în tratatul Taanit fila 29a adăugând următoarea explicație: A spus Raba (Rabi Aba) a spus Rabi Iohanan: Acea noapte, noaptea de Tișa beAv era.  Le-a spus Atotsfântul Binecuvântat fie El: Voi ați plâns un plânset gratuit, Eu vă voi statornici un plânset pentru generații care vor veni. Se ridică întrebarea: Ce are în comun plânsul gratuit din deșert cu distrugerea  Templului? Răspunsuri am găsit multe. Ele nu se contrazic ci doar se completează. Multe filoane leagă plânsetul noaptea în deșert de plânsetul în noaptea distrugerii Templului. Unele au fost deja așternute pe hârtie, altele așteaptă încă ochiul iscoditor al cărturarului care le va dezvălui. Am ales unul din răspunsurile date de rabinul Loew din Praga cunoscut și sub numele de MaHaRaL (Morenu HaRav Levi), cel care conform legendei a creat celebrul Golem. … citește tot comentariul…

Și au rămas doi bărbați în tabără numele unuia Eldad și numele celuilalt Meidad… și au proorocit în tabără. Și a venit tânărul în fugă și a spus: Eldad și Meidad proorocesc în tabără. Și a dat glas Iehoșua bin Nun slujitorul lui Moșe … și a spus: Domnule Moșe arestează-i. Și i-a spus Moșe: Pentru mine ești gelos? O, de-ar fi tot neamul lui HAȘEM prooroci… (Devarim/Numeri 11:26-29) Moșe a fost cel mai mare profet al neamului nostru în toate vremurile. El nu a fost însă singurul. Chiar în zilele lui mai erau și alți profeți care își împărtășeau profețiile. De ce au stârnit Eldad și Meidad o reacție atât de puternică? Rași ne dă explicația. Ei spuneau că Moșe moare și Iehoșua bin Nun își conduce neamul  în Țara Israel. Iehoșua, cu tot gândul la maestrul său, s-a supărat. Moșe, însă, cu tot gândul la neamul său, se … citește tot comentariul…

Să se ferească de vin nou și vechi, oțet din vin nou sau vechi să nu bea, nicio băutură în care s-au muiat struguri să nu bea , struguri proaspeți și uscați să nu mănânce. În timpul nazireatului nimic care se face din viță de la sâmburi până la pielița strugurelui să nu mănânce. (Bamidbar/Numeri 6:3,4) Cel ce dorește să devină nazireu își asumă să nu-și tundă părul, să nu bea vin și să nu se atingă de morți, nimic mai mult. În Tora scrie că el trebuie să se ferească deasemenea de oțet din vin, de orice băutură în care s-au muiat struguri, de struguri și stafide și chiar de sâmburii și pielițele lor. De ce îi impune Tora restricții pe care el nu și le-a asumat? Răspunsul este, nu e plăcut să recunoaștem, că mintea ne joacă deseori farse. Cel obișnuit cu oțetul, cu strugurii, stafidele sau chiar … citește tot comentariul…

Și îți vei număra șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și îți vor fi zilele celor șapte săptămâni de ani patruzecișinouă de ani. (Vaikra/Levitic 25:8)   Până astăzi numărăm pe pământul Israelului anii. O dată la șapte ani avem Anul Sabatic.  Pământul se odihnește. Țăranii se bucură și ei de un binemeritat repaos. După șapte ani sabatici urma Anul Jubiliar. Pământurile vândute se întorceau. Sclavii care după o muncă de șase ani nu au dorit să-și părăsească stăpânul erau și ei trimiși la vatră. Societatea avea șansa de a relua totul de la început cu speranța că greșelile trecutului nu vor fi repetate. Exilul celor zece triburi în Asiria a curmat practica Anului Jubiliar. Așteptăm ca cele zece triburi pierdute să revină pe pământul Israelului și atunci practica Anului Jubiliar va fi reluată. În pericopa Emor este amintită o poruncă asemănătoare, de a număra din ziua de după … citește tot comentariul…

  Cel ce se va atinge de ele va fi necurat până seara, să nu mănânce din lucrurile sfinte până își va scălda trupul în apă. După asfințitul soarelui va mânca din lucrurile sfinte căci ele sunt pâinea sa. (Vaikra/Levitic 22:7,8) Un Cohen care se atinge de ceva necurat devine el însăși necurat și nu mai are voie să mănânce din lucrurile sfinte pe care le primește. Pentru a se purifica el întâi își scaldă trupul într-o Mikve (baie rituală) și apoi așteaptă până la asfințitul soarelui. Scăldatul într-o Mikve este clar o acțiune de purificare. Ce sens are însă așteptatul până la asfințitul soarelui? Înțelepții Israelului au tălmăcit că purificarea este realizată doar prin scăldatul în Mikve. Deși purificat, Cohen-ul mai trebuie să aștepte până la asfințitul soarelui pentru a se bucura de drepturile pe care starea de puritate i le conferă. Care este oare rostul acestei așteptări? Cum … citește tot comentariul…

Și a grăit HAȘEM lui Moșe și i-a spus. Vorbește întregii adunări a fiilor lui Israel și spune-le: fiți sfinți căci sfânt sunt Eu HAȘEM… (Vaikra/Leviticul 19:1,2) A fi sfânt nu este chiar la îndemâna oricui. Din cei care și-o doresc, nu sunt nici ei prea mulți, puțini izbutesc. Totuși porunca se adresează întregii adunări, unii mai evlavioși alții mai puțin. Cel care ne dezvăluie tâlcul acestei porunci este Rabi Moșe ben Nahman din Gerona (1194-1270) cunoscut sub numele de Nahamanide, ale cărui cuvinte cu câteva modificări le voi reda: Tora ne-a interzis unele alimente, dar ne permite carnea și vinul. Hulpavul ar putea să se îmbuibe, să se îmbete și să flecărească toată viața fără a încălca niciuna din poruncile Torei. De acea, după ce a menționat alimentele interzise, ne-a dat Tora o poruncă generală să evităm plăcerile care nu sunt necesare. Cel care mănâncă, bea și vorbește numai … citește tot comentariul…

În cele două pericope citim despre legile de puritate și impuritate legate o boală numită Țaraat.  Ce boală se ascunde în spatele acestui nume nu știm. Deoarece nu mai aplicăm aceste legi de aproape două milenii, identificarea bolii a căzut  de mult pradă uitării. Știm doar, conform celor scrise în Talmud, că ea apare ca pedeapsă divină pentru păcatul trufiei, al lăcomiei, dar în special al vorbitului de rău. De aici vine și practica de a dedica acest Șabat învățăturilor legate de ”Lașon Hara”, vorbitul de rău. O activă membră a grupului de studiu, gazetară de excelență, m-a întrebat pe Facebook: În ce condiții avem voie să publicăm Lașon Hara. Am amânat răspunsul până când va fi legat de pericopa săptămânii, dar iată că a sosit și scadența. În textele iudaice clasice subiectul este tratat doar sporadic. Prima sa prezentare sistematică datează din anul 1873. Rabinul Israel Meir Hacohen din … citește tot comentariul…

Cei care au avut șansa să citească Tora în original au observat desigur literele פ și ס care apar în unele locuri între versete și câteodată chiar în mijlocul unui verset. Acestea nu fac parte din text ci sunt un fel de semne de punctuație. În sulul de Tora ele nu apar ci sunt reprezentate prin porțiuni de pergament pe care nu s-a scris. פ este prima literă a cuvântului פתוח (patuah) care înseamnă deschis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber până la sfârșitul rândului, asemănător aliniatelor pe care le cunoaștem. ס este prima literă a cuvântului סתום (satum) care înseamnă închis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber la mijlocul unui rând. Rași în pericopa săptămânii explică rostul acestor spații. Când HAȘEM a grăit către Moșe, El s-a oprit din când în când pentru a îi lăsa timp să-și aplece gândirea asupra celor auzite. Când Moșe a așternut … citește tot comentariul…

Să nu aprindeți focul în toate așezămintele voastre în ziua de Șabat. … Luați de la voi daruri lui HAȘEM, toți cei care au tragere de inimă vor aduce daruri lui HAȘEM aur argint și aramă. (Șmot/Exodul 35:3,5) În Tora nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Fiecare cuvânt, literă și chiar spațiu au tâlcul lor. Până și ordinea în care sunt îmbinate fragmentele textului este o sursă de învățătură. Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Mișkanului, numit și Cortul Întâlnirii, Templul în care au adus strămoșii noștri jertfe din anii peregrinării în deșert până la clădirea Templului din Ierusalim. Din această învecinare au învățat înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să oprim toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Mișkanului. Mișkanul, susțin cabaliștii, este un univers în miniatură, puținul pe care îl putem crea noi. În ziua de … citește tot comentariul…

Vorbește fiilor lui Israel să-mi ia un dar de la orice om care-l va da cu tragere de inimă veți lua darul meu. (Șmot/Exodul 25:2) În pericopa săptămânii citim despre porunca de a clădi Tabernacolul numit și Cortul Întâlnirii, cel care le-a slujit strămoșilor noștri ca Templu în timpul peregrinărilor prin deșert și în perioada lui Yehoșua, a judecătorilor, și a regelui David până ce a clădit Regele Șlomo Templul de la Ierusalim. Știm cu toții că Primul și al Doilea Templu au fost distruse. Soarta Tabernacolului este mai puțin cunoscută. În Tosefta tratatul Sota 13:1 și Talmud tratatul Sota fila 9a citim că el nu a căzut în mâna vrăjmașilor. Regele Șlomo, după ce a clădit Templul le-a ascuns în cotloanele de sub Sfânta Sfintelor. Ce e mai vulnerabil, o fortăreață de piatră clădită pe o coamă de munte sau un cort cu stâlpi din lemn aurit? Parcă sfidând … citește tot comentariul…