Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Ce strigi către mine? Spune fiilor lui Israel să pornească. (Șmot/ Exodul 14:15) Două căi se deschid în fața credinciosului: calea rugăciunii și calea acțiunii. Cel care se bizuie numai pe acțiune își neagă implicit credința. Cel care se bizuie numai pe rugăciune este un nesăbuit. Zi de zi se confruntă credinciosul cu nevoia de a găsi echilibrul dintre rugăciune și acțiune. Pentru a aduce puțină lumină asupra acestui subiect prea puțin înțeles voi cita o definiție a rugăciunii din cartea Beit E-lohim (Casa lui HAȘEM) scrisă de Rabi Moshe ben Iosef din Trani în urmă cu aproape cinci veacuri: Rugăciunea este cererea omului de la HAȘEM a ceva de care are nevoie și care nu stă în puterea lui. Autorul își explică singur definiția. Voi reda pe scurt aceste explicații: cererea – nu ca revendicarea unei răsplăți pentru o faptă bună ci ca … citește tot comentariul…

Și să-ți fie semn pe mâna ta și aducere aminte între ochii tăi pentru ca învățătura lui HAȘEM să fie în gura ta, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Și să fie semn pe mâna ta și fruntar între ochii tăi, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (ibid 13:16) Ce semn avem de pus pe mână și între ochi? În text nu găsim nicio referință. Înțelepții Israelului au înțeles că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și un semn între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Nu avem nici cel mai vag indiciu. Ne bazăm doar pe învățătura primită de Moșe pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă prin viu grai din generație în generație: Să scriem … citește tot comentariul…

Să fie împovărați oamenii de muncă; să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci. (Șmot/ Exodul 5:9) Și a grăit așa Moșe către fiii lui Israel, dar nu l-au ascultat pe Moșe din lipsă de răgaz și muncă grea. (ibid. 6:9) Cărămizile erau doar pretextul. Îngrijorat de înmulțirea fără de măsură a fiilor lui Israel, faraonul a căutat să-i împuțineze prin muncă. După ce au venit Moșe și Aharon și i-au cerut să-i elibereze pe frații lor din robie, temerile faraonului doar s-au întărit. Frica l-a făcut pe faraon să îngreuneze și mai mult povara muncii. La început fiii lui Israel primeau paiele de care aveau nevoie pentru formarea cărămizilor. După venirea lui Moșe și Aharon paiele le-au fost oprite. Fiecare trebuia să le adune de pe unde găsea, dar fără ca norma de cărămizi să scadă. Faraonul spera ca munca fără niciun răgaz să scoată din … citește tot comentariul…

Și a spus regele Egiptului moașelor evreice numite una Șifra și cealaltă Pua. Și a spus: Când moșiți la evreice și veți vedea pe scaunul de naștere că e băiat să-l omorâți și dacă e fată s-o cruțați. Și s-au temut moașele de HAȘEM și au cruțat copiii. (Șmot/ Exodul 1:15-17) Iosef s-a temut pentru viitorul neamului său în Egipt. De aceea a avut grijă să-și așeze frații în ținutul Goșen, cât mai departe de ochii faraonului. Temerile lui Iosef s-au adeverit. Fiii lui Israel s-au înmulțit mai repede decât egiptenii, ceea ce a stârnit frica faraonului. Ca măsură ”preventivă” el i-a pus la muncă silnică. Cu cât au fost mai chinuiți cu atât s-au înmulțit fiii lui Israel mai mult. Speriat, a trecut la măsuri extreme. Faraonul a ales momentul în care viața atârnă de un fir de păr: nașterea. El a poruncit moașelor evreice să-i omoare pe toți … citește tot comentariul…

Când voi adormi alături de strămoșii mei și mă vei scoate din Egipt și mă vei îngropa în mormântul lor… (Bereșit/ Geneza 47:30) Iosef i-a pus pe fiii lui Israel să jure spunând: Când vă va elibera HAȘEM să luați și oasele mele de aici. (ibid 50:25) Iosef a tălmăcit visul Faraonului și a prezis Egiptului șapte ani de belșug urmați de șapte ani de foamete. În cei șapte ani de belșug Iosef a adunat surplusul de grâne în orașe fortificate. În primul an de foamete a adunat Iosef pentru Faraon tot argintul și toate dobitoacele din Egipt. În al doilea an a cumpărat Faraonului tot pământul și toate sufletele Egiptului. Ce s-a petrecut în următorii cinci ani de foamete? În Tora ei nu sunt amintiți. Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că atunci când Iaakov a venit în Egipt apele Nilului s-au ridicat la picioarele lui și … citește tot comentariul…

Și s-a așezat Iaakov în țara pribegiei tatălui său în țara Cnaan. (Bereșit/ Geneza 37:1) Patriarhul Ițhak și-a petrecut viața în contemplare și rugăciune. Pe lumea aceasta era doar pribeag. Patriarhul Iaakov, după ce a ieșit teafăr din confruntările cu Lavan, cu îngerul, cu Esav și cu locuitorii orașului Șhem și-a dorit să se așeze în tihnă și să-și vadă de propria gospodărie. El n-a avut însă parte de liniște. Invidia dintre fiii săi i-a dus noi necazuri. Pentru a înțelege cele întâmplate, ne trimite rabi Haiim ibn Atar la promisiunea pe care i-a făcut-o HAȘEM lui Avraham: Și să știi negreșit că pribeagă va fi seminția ta într-o țară care nu e a lor și îi vor înrobi și îi vor chinui patru sute de ani. (ibid. 14:13) Și generația a patra se vor întoarce încoace … (ibid. 15:16)  Seminției tale îi voi da țara aceasta … (ibid 15:18) … citește tot comentariul…

Și i-a spus HAȘEM lui Iaakov: Scoală-te și urcă spre Beit-El și zăbovește acolo și ridică acolo un jertfelnic lui HAȘEM care ți S-a arătat când fugeai de fratele tău Esav. Și a spus Iaakov casei lui și tuturor care erau cu el: Înlăturați idolii străini din mijlocul vostru, curățați-vă și schimbați-vă hainele. (Bereșit/ Geneza 35:1,2) Înainte de a pleca spre tărâmuri străine a înnoptat Iaakov în orașul Luz. Acolo a visat o scară așezată pe pământ care ajungea până în cer pe care urcau și coborau îngeri. Când s-a trezit a înțeles că locul în care a dormit era un loc sfânt, că acolo este casa lui HAȘEM și poarta cerului. De aceea a schimbat numele locului în ”Beit-El” care înseamnă ”Casa lui HAȘEM”. Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că acesta era locul în care urma să fie clădit Templul din Ierusalim. HAȘEM nu are casă. … citește tot comentariul…

Că mi-ai răscolit tot avutul, ce ai găsit din tot avutul casei tale? scoate-l în fața fraților mei și a fraților tăi și vor judeca între noi. (Bereșit/ Geneza 31:37)   Sfâșiată de fiară nu ți-am adus, eu am acoperit paguba, din mâna mea ai cerut cele furate ziua și cele furate noaptea.  (ibid 31:39). Am avut de câteva ori ocazia să ascult confesiunile unor răufăcători. Toți cei pe care i-am ascultat căutau într-un fel sau altul să-și justifice faptele. Unii dădeau vina pe suferințele pe care le-au îndurat într-o copilărie petrecută printre răufăcători. Alții se justificau că și așa toți fură: băncile, societățile de asigurări, politicienii și cine nu. Cei puternici fură sub protecția legii. Oamenii de rând, care nu au nicio altă cale de supraviețuire decât furtul, sunt pe nedrept vânați de organele legii. Alții încercau să mă convingă, sau mai degrabă să se convingă pe ei înșiși, … citește tot comentariul…

Și când a îmbătrânit Ițhak și i s-au întunecat ochii (Bereșit/ Geneza 27:1) De ce s-a întunecat vederea patriarhului Ițhak? La bătrânețe au ajuns și patriarhii Avram și Iaakov, dar vederea lor nu s-a întunecat. Citez a doua explicație din cele trei pe care le aduce Rași: Când a fost legat pe jertfelnic și voia tatăl lui să-l sacrifice în acea clipă s-au deschis cerurile și au văzut îngerii și au plâns și au căzut lacrimile lor pe ochii lui și de aceea i s-au întunecat ochii. De fiecare dată când ajung să scriu despre patriarhul Ițhak îmi găsesc doar cu greu cuvintele. În afară de a se ruga, tot ce face patriarhul Ițhak este o repetare a câtorva din faptele minore ale tatălui său. În rest totul i se întâmplă. Tatăl lui trimite pețitorul să-i aducă mireasa. Fiul său cel mare își vinde mezinului dreptul de întâi născut fără … citește tot comentariul…

Și a ieșit Ițhak să vorbească pe câmp la lăsatul serii și și-a ridicat ochii și a văzut și iată vin cămile. Și și-a ridicat Rivka ochii și l-a văzut pe Ițhak… (Bereșit/Geneza 24:63,64) În traducerile pe care le-am consultat am găsit ” to meditate”, ” să se plimbe”, ” să cugete”. Niciuna din ele nu este echivalentul cuvântului לשוח (Lasuah) în textul original. De ce au renunțat oare toate aceste traduceri la varianta evidentă? Ițhak a ieșit singur. Nici lucrătorii câmpului nu prea au poftă de vorbă la lăsatul serii. Ei sunt grăbiți să-și termine munca zilei și să se întoarcă la casele lor înainte de lăsatul nopții. Cine era așadar partenerul lui Ițhak în această conversație? Onkelos în traducerea sa în limba aramaică traduce לצלאה care se traduce ”să se roage”. Onkelos rămâne fidel textului original. În opinia lui Onkelos partenerul la conversație nu era altul decât HAȘEM. … citește tot comentariul…

Cinci orașe erau în Câmpia Iordanului: Sdom (Sodoma), Amora (Gomora), Adma, Țevoim și Țoar. O oază luxuriantă în cel mai arid colț al deșertului. Era doar firesc ca ea să atragă drumeții chinuiți de foame și sete. Firească era și teama localnicilor de musafirii nechemați. Acesta este contextul în care s-au născut ”legile” Sodomei. Am scris între ghilimele pentru că o nelegiuire, chiar aplicată de judecători, nu este vrednică de a fi numită lege. În Talmud tratatul Sanhedrin fila 109b scrie: Patru judecători erau în Sdom … Dacă se tăia urechea măgarului îi  spuneau [judecătorii  păgubitului]: Dă-i măgarul până îi crește urechea. Celui care era rănit îi spuneau: Plătește-i că ți-a luat sânge. Cel care trecea pe bac plătea patru dinari, cel care trecea prin apă plătea opt. Odată a a trecut pe-acolo un spălător. I-au spus [gărzile]: Plătește patru dinari. Le-a spus: Eu trec prin apă. I-au spus: Atunci … citește tot comentariul…

Și i-a spus regele Sodomei lui Avram: Dă-mi mie sufletele, iar iar bogățiile ia-le pentru tine. Și i-a spus Avram regelui Sodomei: Îmi ridic mâna (ca jurământ)… dacă de la un fir de ață până la un șiret de sandală voi lua din tot ce este al tău și nu vei spune ”Eu l-am îmbogățit pe Avram”. (Bereșit/ Geneza 14:21-23) Lot era fiul lui Haran, fratele mai mic al patriarhului Avraham. Când Avraham a pornit la drum, Lot i s-a alăturat, dar apoi drumurile lor s-au despărțit. Lot s-a așezat în Sodoma, care în acele vremuri era un tărâm înfloritor. Patru regi în frunte cu Amrafel regele Babiloniei au venit să cotropească ținutul. Regele Sodomei împreună cu vecinii săi i-au întâmpinat pe câmpul de luptă, dar au fost înfrânți. Amrafel și regii care l-au însoțit au jefuit toate bogățiile Sodomei și pe toți locuitorii i-au luat prizonieri. Printre prizonieri se … citește tot comentariul…

De aceea a fost creat omul singur … și pentru a face pace între oameni să nu spună omul semenului său: Tatăl meu e mai de vază decât tatăl tău. (Mișna Sanhedrin 4:5) Trecerea de la credința într-o multitudine de zei spre credința în D-zeul unic a fost mai mult decât o modificare de ritual religios. Ea a schimbat radical condiția umană. Dacă puterea celestă ar fi fost divizată, aceasta ar fi implicat, dacă nu o confruntare fățișă, cel puțin o tensiune care în cel mai bun caz s-ar putea stabiliza într-o ierarhie. Celestul se răsfrânge asupra terestrului. Cel care crede că a îmbunat și a dobândit protecția zeității superioare se simte mai de vază decât cei pe care îi consideră ca protejați ai zeităților inferioare. Când această credință devine instituționalizată, ea impune societății fragmentarea în caste. Știu prea puțin pentru a face generalizări. Două societăți politeiste despre care știu … citește tot comentariul…

Stânca [ce] te-a născut ai uitat și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. (Dvarim/ Deuteronom 32:18) Maghidul (un fel de moralizator care se perinda prin sinagogi și comunități în urmă cu mai bine de două veacuri) din Dubna interpreta: Stânca te-a născut  uituc și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. În jurul acestei interpretări el a brodit o pildă pe care o voi relata în cuvintele mele: Ițic era dator la mai toți evreii din șteitl și pe sufletul lui nu avea nicio lețcaie. Scadențele trecuseră de mult și creditorii îl tot încolțeau. Cu inima amară a venit la tovarășul său Ștrul să-i ceară sfatul. Ștrul s-a gândit, s-a tot gândit până i-a venit ideea salvatoare. L-a sfătuit pe Ițic să se poarte ca și cum și-a pierdut mințile. De fiecare dată când va veni un creditor, să-l îmbrățișeze, să-i spună cât de drag îi este și să … citește tot comentariul…

Și să te bucuri cu tot binele care ți l-a dat HAȘEM D-zeul tău și casei tale tu și levitul și străinul din preajma ta. (Devarim/ Deuteronom 26:11) Cornilescu traduce: … să te bucuri, cu Levitul și cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe cari ți le-a dat … , ție și casei tale. Deși schimbă ordinea cuvintelor, Cornilescu redă fidel sensul versetului. Eu am tradus versetul păstrând cu strictețe ordinea cuvintelor. Deși traducerea mea este mult mai greoaie, ea are meritul de a păstra dificultățile pe care le ridică textul original: Versetul e alcătuit de o parte centrală Și să te bucuri cu tot binele care ți l-a dat HAȘEM D-zeul tău la care se adaugă parcă fără legătură și casei tale și tot aparent fără legătură se mai adaugă tu și levitul și străinul din preajma ta. Nu ar fi fost oare mai … citește tot comentariul…

Să nu înclini judecata și să nu recunoști fețele și să nu iei mită… (Dvarim/Deuteronom 16:19) Celebra statuie a justiției care ține într-o mână cartea și în cealaltă balanța este legată la ochi, ca un simbol că judecătorul trebuie să judece doar pricina. Chiar dacă unul din împricinați îi este prieten iar celălalt îi este dușman, judecătorul nu are voie să încline judecata în favoarea prietenului. Cu atât mai mult nu are voie să ia mită pentru a înclina judecata. Toate acestea sunt de fapt incluse în interdicția Să nu înclini judecata. Fie din prietenie, fie din dușmănie, fie pentru că a primit mită, fie din orice alt motiv judecătorul nu are voie să încline judecata. Deși toate acestea au fost deja implicit spuse, versetul continuă explicit: să nu recunoști fețele și să nu iei mită. Ce rost ar putea avea această explicitare? Doar este cunoscut că Tora în fiecare … citește tot comentariul…

Să le surpați altarele, să le sfărâmați stâlpii de jertfire, să le ardeți în foc copacii închinați idolilor, să le ciuntiți chipurile idolilor și să faceți să piară numele lor din acel loc. Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. (Dvarim/ Deuteronom 13:3,4) În viziunea omului modern distrugerea vestigiilor culturale ale unui popor cucerit este o crimă de război. În vechime aceasta era uzanța. În vremurile moderne ea a încetat. Idoli cnaaniți găsiți în săpăturile arheologice din Israel sunt expuși la loc de cinste în muzeele arheologice. Nu am găsit vreun temei scris, dar se pare că în acest caz bunul simț ne-a oprit de la acțiuni care nu mai sunt acceptate în lumea civilizată. De mirare este interdicția Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. La ce s-ar putea oare referi? Nu avem în religia noastră nici chipuri de idoli, nici copaci închinați idolilor și nici măcar … citește tot comentariul…

Și va fi ca urmare că veți asculta aceste porunci și le veți păzi și le veți îndeplini și îți va păzi HAȘEM legământul și îndurarea care S-a jurat părinților tăi. Și te va iubi și te va binecuvânta și te va înmulți și va binecuvânta rodul pântecului tău și roadele pământului tău… (Deuteronom/ Devarim 7:12, 13) De binecuvântările pe care le citim în aceste versete ne vom bucura doar dacă vom asculta aceste porunci. Care sunt poruncile a căror ascultare ne aduce binecuvântările? Textul pare a nu da niciun indiciu. Cuvântul ekev – ca urmare pare aici nepotrivit. Mai potrivit ar fi fost cuvântul im – dacă. Ce tâlc ascunde oare cest cuvânt care este și numele pericopei? Rădăcina Ain-Kof-Bet înseamnă a urma. Din ea se trage și numele Patriarhului Iaakov care s-ar putea traduce ”va ajunge din urmă”. Ekev înseamnă ”ca urmare”, iar călcâiul se numește akev penru … citește tot comentariul…

Și să iubești pe HAȘEM D-zeul tău cu toată inima ta cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Devarim/ Deuteronom 6:5) Ce este iubirea? Nu voi încerca nici măcar să dau un răspuns. Consider că este unul din acele cuvinte care înțelegem foarte limpede la ce se referă dar nu le găsim nicio definiție. Putem însă întreba: Prin ce se manifestă iubirea? Manifestările sunt multe. Mă voi restrânge la două: Dorința de a fi pe plac și actele de tandrețe. Știm ce înseamnă a iubim o ființă carne și oase. Dar cum putem oare iubi pe HAȘEM care nu are trup, nu I se pot atribui însușirile trupului și este mai presus de orice putem înțelege? Nu ne rămâne decât să ne manifestăm față de El, Binecuvântat Fie Numele Lui, cu iubire. Dorința de a-I fi pe plac e lesne de înțeles. Este împlinirea poruncilor Torei cu bucurie … citește tot comentariul…

Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea stăpânului său, [dar] Israel nu [Mă] cunoaște, poporul Meu nu ia aminte. (Ieșaaiahu/Isaia 1:3) Ultimul Șabat înaintea postului de Tișa beAv are un nume special: Șabat Hazon. Numele i se trage de la Haftara, porțiunea din Profeți care se citește de Șabat după citirea Torei, care începe cu cuvintele Hazon Ieșaaiahu ben Amoț care se traduce Profeția de urgie a lui Ieșaaiahu fiul lui Amoț. Profetul Ieșaaiahu, deși a trăit cu mai mult de o sută de ani mai devreme, a semnalat păcatele care până la urmă au dus la distrugerea primului Templu și la Exilul Babilonian. Mai mult de o sută de ani au avut strămoșii noștri pentru a da ascultare mustrărilor, dar nu le-au ascultat până ce a venit asupra lor urgia. Profetul se adresa unei generații profund credincioase. Jertfele erau pentru ei un element esențial al vieții, doar că le … citește tot comentariul…

Iată călătoriile fiilor lui Israel care au ieșit din Țara Egiptului … (Bamidbar/ Numeri 33:1,2)   Ce rost avea ca toate aceste călătorii și popasuri să fie menționate? Locurile în care s-au întâmplat lucruri importante au fost deja scrise. Cele în care nu s-a întâmplat nimic de seamă, de ce trebuiau consemnate? Să nu uităm, Tora este o carte carte care ne învață cum să trăim. Deși e un neprețuit izvor istoric, ea nu este o carte de istorie. Care este așadar rostul acestei lungi liste de călătorii și popasuri, ce avem de învățat din ea? Textul își ascunde tâlcul. Rași citează două surse pentru a arunca puțină lumină. ******** În numele lui Rabi Moșe Hadarșan, un învățat din generația care i-a precedat, face următoarea socoteală: În total au fost 42 de călătorii. În primul an, până ce au trimis iscoadele sunt menționate 14. În ultimul an au fost 8. … citește tot comentariul…

Tatăl nostru a murit în pustie … și n-a avut fiii. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui pentru că n-a avut fiii? Dă-ne nouă moșie printre frații tatălui nostru. (Bamidbar/ Numeri 27:3,4) Țlofhad a murit în deșert și nu avea fii, doar cinci fiice. Acestea au venit la Moșe și au cerut să moștenească moșia tatălui lor. Despre ce moșie putea fi vorba? Ei nici măcar nu intraseră în Țara Făgăduită, darămite s-o fi cucerit. Parcă se certau pentru moștenirea blănii ursului din pădure. Talmudul în tratatul Baba Batra fila 117a cercetează cui a fost împărțită Țara Făgăduită. Rabi Ioșia susține: celor care au ieșit din Egipt. Rabi Ionatan susține: celor care au cucerit țara. Rabi Șimon ben Elazar susține: și acestora și acestora. Rabi Ioșia a înțeles că dreptul la moșie se cuvine celor care au ieșit din Egipt pentru că lor le-a … citește tot comentariul…

Și a răspuns Bilam și a spus slujitorilor lui Balak: [Chiar] dacă mi-ar da Balak casa sa plină de argint și aur [tot] n-aș putea să încalc porunca lui HAȘEM D-zeul meu să fac [niciun lucru] mic sau mare. (Bamidbar/ Numeri 22:18) Credința ține de tărâmul gândirii, cucernicia de tărâmul faptelor. Ne așteptăm de la cel care își mărturisește credința la un comportament corect, de la cel care își câștigă traiul din propovăduirea credinței la un comportament cucernic. Când se întâmplă ca unul din aceștia să fie suspectat de vreo faptă necinstită, refuzăm să credem că el într-adevăr ar fi săvârșit-o. ”Nu se poate ca un propovăduitor al credinței să facă așa ceva” gândim. În cazurile în care suntem nevoiți să acceptăm dovezile, ne refugiem în a le atribui o credință de fațadă în spatele căreia nu se ascunde nimic. În acest fel ne satisfacem nevoia de a pune credința … citește tot comentariul…

Cât de bune sunt corturile tale, Iaacov, sălașurile tale, Israel. (Bamidbar/ Numeri 24:5) ”corturile” este o aluzie la Cortul Întâlnirii, lăcașul sacru al neamului nostru până la clădirea Templului din Ierusalim; ”sălașurile” la Primul și Cel de-al Doilea Templu din Ierusalim. Prin extensie ea se referă și la sinagogi, lăcașurile din care neamul nostru își trage seva până în ziua de astăzi. De aceea au statornicit Înțelepții Israelului să rostim acest verset în fiecare dimineață când intrăm în sinagogă. Bilam s-a referit însă în primul rând la corturile în care sălășuia neamul evreiesc în deșert. Prin ce erau ele atât de bune? Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că deschiderile corturilor nu erau față în față pentru a opri, pe cât se putea, ca priviri din afară să nu intre în intimitatea cortului. Pentru a înțelege situația taberei din deșert avem nevoie de câteva cifre. Tabăra din deșert … citește tot comentariul…

  Și s-au adunat lângă Moșe și Aharon și le-au spus: Prea mult(ă autoritate v-ați arogat, unul din voi conducător, celălalt Cohen Gadol) vouă, căci întreaga adunare sunt sfinți și HAȘEM este în mijlocul lor și de ce vă ridicați mai presus decât adunarea lui HAȘEM? (Bamidbar/ Numeri 16:3) Korah, mai mult decât toți cârcotașii, a devenit un simbol. Avem chiar o poruncă … și să nu fie pecum Korah și adunarea sa … (ibid. 17:5). Numele Korah a devenit un titlu de rușine atribuit, câteodată pe drept câteodată pe nedrept, tuturor celor care contestă ordinea publică. Korah nu a contestat autoritatea lui Moșe. Conducător politic trebuie să fie unul singur pentru a ține poporul în frâu, și cine era mai potrivit decât Moșe, cel care a scos poporul din Egipt? Korah a contestat doar autoritatea lui Aharon. De ce să fie Aharon singurul Cohen Gadol (Mare Preot) care aduce … citește tot comentariul…

… nu ne vom putea ridica împotriva acelui popor căci este mai puternic decât noi. Și au ponegrit în fața fiilor lui Israel țara pe care au cutreierat-o … (Bamidbar/ Numeri 13:31,32) Ciucurii aceștia să fie ca uitându-vă la ei să vă aduceți aminte de toate poruncile lui HAȘEM și să le împliniți și să nu umblați după inima voastră și după ochii voștri … (ibid. 15:39) Cartea Bereșit/ Geneza conține numai istorisiri, Vaiklra/ Levitic numai legi. În Șmot/ Exod și Dvarim/ Deuteronom avem capitole dedicate istorisirilor și capitole dedicate legilor. Specificul cărții Bamidbar/ Numeri este amestecul dintre istorisiri și legi. În repetate rânduri Rași arată legătura dintre istorisire și legea care îi urmează. Voi încerca să pășesc și eu pe această cale. Care este păcatul iscoadelor pentru care ei și tot poporul au fost atât de aspru pedepsiți? A ponegrii Țara Făgăduită desigur nu este o faptă bună, dar … citește tot comentariul…

Și a cârtit poporul rău în auzul lui HAȘEM și a auzit HAȘEM și s-a mâniat … (Bamidbar/ Numeri 11:1) În cartea Bamidbar/ Numeri sunt amintite în repetate rânduri cârtelile poporului Israel în deșert. Comentatorii încearcă, fiecare în felul lui, să explice rostul acestor cârteli. Anul acesta voi încerca să privesc problema dintr-un unghi nou: De ce apar aceste cârteli aparent nejustificate doar în cartea Bamidbar/ Numeri, iar în cartea Șmot/ Exodul ele lipsesc. Dacă ar fi fost strămoșii noștri un neam de cârcotași, de ce s-au abținut pe tot parcursul cărții Șmot/ Exodul? Răspunsul se ascunde chiar în primul verset al cărții: Și a grăit HAȘEM către Moșe … în prima zi a lunii a doua în anul al doilea de la ieșirea lor din Egipt. (Bamidbar/ Numeri 1:1) Primul an în deșert a fost plin de evenimente: ieșrea din Egipt, după șapte săptămâni primirea Decalogului pe Muntele Sinai, … citește tot comentariul…

Și a grăit HAȘEM către Moșe spunând. Înălțați capetele fiilor lui Gherșon după neamurile lor după familiile lor. (Bamidbar/ Numeri 4:21,22) Din context înțelegem că ”Înălțați capetele” a fost porunca de a număra oamenii. Nu ar fi fost oare mai scurt și mai pe înțeles dacă s-ar fi scris ”numărați”? Cuvintele Torei sunt cu multă cumpătare alese. A număra înseamnă a reduce o realitate la un număr. A număra oameni înseamnă a reduce suflete vii la banalitatea statisticii. Recensământul pe care i l-a poruncit HAȘEM lui Moșe a fost diferit. Moșe a primit porunca de a acorda atenție fiecărui om în parte. Prin atenția pe care le-a acordat, Moșe a înălțat pe fiecare din ei. ****** Nu au trecut două săptămâni de la inaugurarea monumentului holocaustului din orașul Bistrița. Un monument deosebit. Gravate pe el au fost toate numele evreilor luați din Bistrița la Auschwitz, precum au fost găsite în … citește tot comentariul…

Dacă veți umbla după legile Mele, veți respecta poruncile Mele și le veți îndeplini. Vă voi da ploile la timp, pământul își va da recolta și pomii roadele. (Vaikra/ Levitic 26:3,4) Voi da pace în țară și somnul nu vă va fi tulburat, voi goni fiarele sălbatice și nici o sabie nu va trece prin țara voastră. (ibid. 26:6) Cel ce citește Cartea Judecătorilor și Cartea Regilor va fi uimit să vadă în ce mare măsură s-au împlinit aceste profeții. Perioadele în care judecători sau regi buni țineau neamul în frâu să nu păcătuiască erau perioade de prosperitate, de victorii care se apropiau de miraculos, urmate de lungi perioade de liniște. Când neamul era însă lăsat în voia lui sau chiar îndemnat spre rău de către regi păcătoși, urmările nu întârziau să vină. Înfrângeri umilitoare, jaf și chiar subjugare. Ioșiahu/ Iosia (2Regi 22:1 – 23:30) a fost unul din ultimii … citește tot comentariul…

În anul de Iovel să se întoarcă fiecare la moșia lui. Și dacă vei vinde semenului tău sau vei cumpăra din mâna semenului tău, să nu vă înșelați fratele. După socoteala anilor trecuți de la Iovel vei cumpăra de la semenul tău, după numărul anilor de recoltă îți va vinde. (Vaikra/ Levitic 25:13-15) Faptul că o dată la cincizeci de ani, în anul de Iovel, orice moșie vândută revine vânzătorului schimbă radical piața terenurilor agricole. Cel care cumpără un teren imediat după Iovel știe că va fi proprietar pe o perioadă de 49 de ani, iar cel care îl cumpără cu un an înainte de Iovel știe că plătește pentru ca pământul să fi al lui un singur an. Tot ce se poate cumpăra este numărul de recolte până la Iovel. Privind lucrurile de pe fotoliu, aceasta arată ca o violare a dreptului de proprietate. Dacă moșia îmi aparține, am … citește tot comentariul…

Și când veți secera roadele țării voastre să nu termini marginea pământului tău când vei secera și ceea ce rămâne pe urma secerătorilor să nu aduni, săracului și străinului să le lași … (Vaikra/ Levitic 23:22) În pericopa săptămânii citim despre poruncile specifice Cohenilor, descendenții lui Aharon. Deși au un statut într-o oarecare măsură favorizat, ei au mai multe restricții decât alții. Ei nu au voie nici să se atingă sau să se apropie de un mort nici să se căsătorească cu o femeie divorțată, ceea ce este permis celorlalți fii ai neamului. La sfârșitul pericopei citim despre ciclul sărbătorilor. Cu această ocazie sunt menționate îndatoririle Cohenilor, jertfele specifice fiecărei sărbători. După paragraful legat de Șavuot, când sărbătorim începutul secerișului, citim despre darurile pe care trebuie să le lase toți fii lui Israel săracilor cu ocazia secerișului. Când secerăm, nu avem voie să luăm pentru noi tot lanul. La capăt … citește tot comentariul…

 Oricare din fiii lui Israel care va înjunghia [ca jertfă] un bou sau o oaie sau o capră … Și nu o va aduce la poarta Cortului Întâlnirii pentru a o aduce jertfă lui HAȘEM înaintea Tabernacolului lui HAȘEM, îi va fi socotit ca și cum sânge [de om] ar fi vărsat și stârpit va fi omul acela din poporul său. Vaikra/ Levitic 17:3,4 Omul modern confruntat cu urgia încearcă să-i înțeleagă mecanismul în speranța că astfel va reuși s-o stăpânească, s-o îmblânzească sau cel puțin s-o prevadă. În vechime oamenii aveau o viziune cu totul diferită. În ochii lor cauza oricărei urgii era supărarea sau nemulțumirea zeilor. Aceștia trebuiau îmbunați, hrăniți sau chiar mituiți cu jertfe. Jertfele erau în ochii lor sigura pavăză în fața urgiilor. Cei care ”apărau” obștea prin jertfe se bucurau de cea mai înaltă prețuire. Tora nu interzice jertfele. O astfel de interdicție ar fi … citește tot comentariul…

Și va veni cel care casa este a lui și va spune Cohenului: Ceva ca o rană am văzut în casă. Și va porunci Cohenul să se deșerte casa înainte de veni Cohenul să vadă rana și nu va deveni necurat tot ce este în casă și după aceea va veni Cohenul și va cerceta rana.(Vaikra/ Levitic 14:35,36) Pericopa Mețora este continuarea pericopei Tazria. În cei mai mulți ani ele sunt legate. Doar în anii bisecți le separăm. În ambele pericope citim despre Țaraat, o afecțiune gravă a pielii. În sine ea este doar o boală. Doar după ce a fost diagnosticată de un Cohen, purtătorul ei devine impur și este nevoit să părăsească tabăra. De la distrugerea Templului Cohenii nu se mai pronunță asupra acestor afecțiuni.      În Pericopa Tazria am citit despre afecțiunile asupra cărora, dacă un Cohen se pronunță, purtătorul devine impur. În pericopa noastră citim despre procedura … citește tot comentariul…

… dacă … va naște un copil de parte bărbătească … În a opta zi [copilul] să fie tăiat împrejur (Vaikra/ Levitic 12:2,3) În Midraș Tanhuma citim: L-a întrebat Tornosrufus cel rău pe Rabi Akiva: ”Ale cui creații sunt mai bune, ale lui HAȘEM sau ale omului carne și oase?”. I-a răspuns: ”Ale omului sunt mai bune.”. … L-a întrebat [Tornosrufus] ”De ce vă circumcideți?”. I-a răspuns: ”Știam că asta vei întreba, de aceea ți-am spus că creațiile omului  sunt mai bune” I-a adus Rabi Akiva spice și pâini și i-a spus: ”Acestea sunt creațiile lui HAȘEM și acestea sunt creațiile omului. Nu sunt oare acestea mai bune?”. … I-a spus Tornosrufus: ”Dacă HAȘEM dorește să fim circumciși, de ce nu ne naștem circumciși?” I-a spus Rabi Akiva: ”Și de ce iese cordonul ombilical împreună cu copilul și mama îl taie?”. Tornosrufus era un demnitar roman care credea în idoli. … citește tot comentariul…

Și pe acestea să le priviți ca pe o urăciune dintre păsări, să nu le mâncați căci urâcioase sunt vulturul,  zgripțorul … (Vaikra/ Levitic 11:13)  Și barza și bâtlanul cu tot neamul lui și pupăza și liliacul. (ibid. 11:19) Unora, ideea că nu tot ce zboară se mănâncă (de data aceasta la propriu), nu le este ușor de acceptat. De ce să renunțăm la toate aceste resurse prețioase de proteine doar din motive de tradiție? De fapt, nici locuitorii extremului orient nu prea înțeleg de ce renunță europenii la deliciul cărnii de șarpe,de câine și de pisică. Nu e păcat oare de atâtea bunătăți irosite? Nu este vorba de o tradiție strămoșească ale cărei începuturi s-au pierdut în negurile vremii. Aceasta sunt legi ale Torei, partea noastră din legământul cu HASHEM.  HASHEM și-a respectat cuvântul și noi mai trăim astăzi ca neam după mai bine de trei milenii. Suntem datori … citește tot comentariul…

  Grăiește către fiii lui Israel și spune-le: Un om din voi dacă va aduce o jertfă lui HAȘEM … (Vaikra/ Levitic 1:2) Pentru ”om” Tora folosește de obicei cuvântul ”iș”. În primele capitole din Bereșit/ Geneza este folosit cuvântul ”adam”. De aici au tras unii traducători concluzia eronată că numele lui ar fi fost Adam. Ca unic reprezentat al speciei, el nu avea încă nevoia unui nume. El se numea pur și simplu ”om”. Versetul nostru folosește și el cuvântul  ”adam” . Rași, bazat pe o sursă din Midraș, leagă cele două versete în care apare acest cuvântul atipic: Precum jertfa adusă de primul om a fost cinstit însușită (singur fiind avea dreptul să-și însușească orice găsea), așa și cel care aduce o jertfă, ea trebuie să fie cinstit însușită. Nu putem evita întrebarea: Pentru cine oare a fost dată această lege? Credinciosul de la început nu fură. Cel … citește tot comentariul…

… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel… Și l-a umplut de la HAȘEM cu duh de înțelepciune, pricepere și cunoaștere… (Șmot/Exodul 35:30,31) Au lucrat [Bețalel și Oholiav] două pietre de smarald… Și le-a pus [Bețalel] pe bretelele efodului… precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. (Șmot/Exodul 39:6-7) În Tora citim despre oameni de înaltă statură morală dar și despre ticăloși. Mai puțin reprezentați sunt artiștii. Când sculptorul Boris Schatz a înființat la Ierusalim în anul 1906 o academie de artă și a căutat să-i dea un nume biblic, Bețalel a fost alegerea firească. Dar a fost oare Bețalel un artist sau doar un simplu artizan? În tot ce a făcut scrie precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. Cel care îndeplinește aidoma ce i s-a spus poate fi oare considerat artist? Întrebarea aparține ultimului veac și jumătate când expresia liberă a devenit regulă iar arta la comandă excepție. Până atunci se lucra … citește tot comentariul…

… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel fiul lui Uri fiul lui Hur din seminția lui Iehuda. Și l-a umplut de la HAȘEM cu un duh de înțelepciune, pricepere, și cunoaștere și [iscusință în] toate meșteșugurile.(Șmot/ Exodul 35:30,31) Și priceperea de a învăța pe alții a pus-o în inima lui și a lui Oholiav fiul lui Ahisamah din seminția lui Dan (ibid. 35:35) Tabernacolul era un cort înalt 10 coți, lung 30 și lat 10 din lemn de cedru poleit cu aur, sprijinit pe socluri din argint masiv, mobilat cu aur masiv, acoperit cu țesături fine și piei rare. Hainele pentru Cohen Gadol (marele preot) erau din țesături fine și împodobite cu nestemate. Un imens giuvaer în formă de cort. Tabernacolul era mai mult decât un simplu giuvaer. Prin munca lor meșteșugarii aveau datoria să exprime simboluri tainice și profunde simțiri de evlavie. Numai astfel își putea îndeplini Tabernacolul menirea … citește tot comentariul…

Bogatul să nu dea mai mult nici săracul mai puțin de o jumătate de siclu dar lui HAȘEM pentru curățarea sufletelor voastre. Și să iei banii de curățare de la fiii lui Israel și să-i dai pentru slujba Cortului Întâlnirii … (Bereșit/ Geneza 30:15,16)   În statul modern s-a încetățenit bugetului unic. Statul percepe taxele și împarte banii pentru a face față diverselor nevoi: educație, securitate națională, culte, sport și câte și mai câte. Conform legilor Torei taxele nu sunt percepute ci donate. Fiecare donează din rodul pământului său circa 3% pentru Coheni, 10% pentru Leviți și 9% pentru săraci. Fiind donație, fiecare își poate alege săracul pe care dorește să-l ajute. Astfel s-a menținut coeziunea socială timp de patru veacuri de la cucerirea lui Iehoșua până la înființarea primului regat. Aceste reguli se aplică până astăzi roadelor care cresc pe pământul Israelului. Darurile pentru Coheni, Leviți și săraci sunt proporționale … citește tot comentariul…

Și să faci mantia … în întregime [din lână vopsită] Tchelet. Iar gulerul găurii pentru cap să fie îndoit înăuntru, un guler țesut să aibă împrejur, țesut ca gulerul unei cămăși de zale, să nu se rupă. Iar la poalele ei … clopoței de aur de jur împrejur … (Bereșit/ Geneza 28:31-33) În pericopa săptămânii citim despre hainele în care slujeau Marele Preot (Cohen Gadol) și preotul de rând (Cohen). Aceste haine, puternic încărcate cu aluzii și simboluri, erau mai mult decât o simplă uniformă. Asemeni jertfelor, ele aveau un rol important în iertarea unor păcate. Mantia, pe care o purta numai Cohen Gadol, era o bucată de țesătură din lână Tchelet, o culoare apropiată de ceea ce numim turcoaz. Era lungă cât de două ori de la umeri până la glezne și lată cât umerii. La mijloc avea o gaură prin care trecea capul. Jumătate din mantie cădea în … citește tot comentariul…

Și să faci curtea cortului pe latura de miazăzi … o sută de coți … . La fel pe latura de miazănoapte … o sută de coți … . Și latul curții pe latura dinspre asfințit … cincizeci de coți … . Și latul curții pe latura dinspre răsărit … cincizeci de coți. (Bereșit/ Geneza 27:9-13) Curtea Tabernacolului, Templul mobil din deșert, era lungă 100 de coți și largă 50 de coți, în măsurile noastre circa 50×25 metri. Arca lui Noah avea dimensiuni asemănătoare: largă tot 50 de coți, dar de trei ori mai lungă, adică 300 de coți. Asemănarea trece dincolo de cifre. Tabernacolul a fost clădit imediat după a doua coborâre a lui Moșe de pe Muntele Sinai, când a revenit cu Tablele Legii ca semn că păcatul vițelului de aur a fost iertat. Totuși mai lipsea ceva. După Revelația Sinaitică pământul a devenit în întregime un spațiu … citește tot comentariul…

Și va fi în ziua în care veți trece Iordanul spre țara pe care HAȘEM ți-o dă să-ți ridici pietre mari și să le tencuiești cu var. Și să scrii pe ele toate cuvintele din Tora când vei trece, pentru a veni în țara pe care HAȘEM ți-o dă, o țară în care curge lapte și miere… (Dvarim/Deuteronom 27:2,3) Primul lucru pe care poporul Israel a trebuit să-l facă chiar în ziua în care a trecut Iordanul pentru a intra în Țara Făgăduită a fost să ridice pietre mari, să le tencuiască cu var și să copieze pe ele întreaga Tora. După ce au trecut Iordanul pe uscat, ei au ridicat din albie douăsprezece pietre ca amintire a miracolului, precum scrie în cartea lui Iehoșua/Iosua (4:1-24). Pe aceste pietre, menționează Rași, ei au scris Tora. Pietrele, deși lăsate în aer liber, au rezistat în timp ca o amintire a miracolului … citește tot comentariul…

Să nu ai în traistă piatră și piatră, mare și mică. Să nu ai în casă oca și oca, mare și mică. O piatră întreagă și dreaptă să ai, o oca întreagă și dreaptă să ai … (Dvarim / Deuteronom 25:13-15) Tora a fost dată într-o lume fără metru și Kilogram etalon. Fiecare negustor își făcea propriile lui măsuri și pietre de cântărit. Cu măsura cu care lua cu ea și dădea. Chiar dacă erau mici diferențe între măsuri, câteodată ele aduceau câștig, câteodată  pierdere. Povestea lui Cuza Vodă care, deghizat în țăran, l-a prins pe negustorul care lua cu ocaua mare și dădea cu ocaua mică și-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul național . Tora ne cere însă mai mult. A avea două ocale, una mare și una mică, chiar dacă de una din ele nu se folosește niciodată, tot este un păcat. Mai mult, piatra și … citește tot comentariul…

Și aceasta este legea ucigașului care se va refugia acolo și va trăi dacă fără voie și-a lovit semenul și nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. Ca nu cumva să-l urmărească răzbunătorul pe ucigaș și la mânie când îl va ajunge din urmă … să-l lovească de moarte, iar el nu e vinovat de moarte căci nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. (Dvarim/ Deuteronom 19:4,5) Tora a fost dată într-o lume în care domnea violența. Cel ce curma cu sau fără voie o viață trebuia răzbunat de rudele victimei. În unele societăți această nefastă datină s-a păstrat până în zilele noastre. Cu riscul de a petrece restul vieții în spatele gratiilor, unii oamenii continuă să-și răzbune sângele rudelor. În neamul evreiesc practica a încetat de mult. Ultimele cazuri documentate s-au petrecut în timpul domniei regelui David în urmă cu mai mult de două milenii și jumătate. Tora nu … citește tot comentariul…

Iată, pun înaintea voastră binecuvântare și blestem. Binecuvântarea pentru că veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM … Blestemul dacă nu veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM… (Dvarim/ Deuteronom 11:26-28). Nimeni din întreaga creație nu este mai neajutorat decât copilul nou-născut. Cei care am avut parte, ne aducem cu drag aminte de zilele pe care le-am dedicat îngrijirii copiilor noștri în primele lor luni de viață. Zile pe cât de obositoare pe atât de pline de bucurie. Frustrarea începe în clipa în care pentru prima oară copilul ne spune ”nu”. Noi îi dorim doar binele, iar el se încăpățânează să-și facă rău cu propriile sale mâini. Sperăm ca atunci când va crește va înțelege că spre bine său este să ne asculte. În unele cazuri reușim să-l aducem pe făgaș, în altele devine tot mai răzvrătit. Ce n-am da să-i vină copilului mintea la cap și să urmeze calea pe care … citește tot comentariul…

Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi … și să vorbești de ele … la culcare și la deșteptare. (Dvarim/ Deuteronom 6:6,7) Și să puneți aceste cuvinte pe care vi le poruncesc vouă astăzi la inima voastră și la sufletul vostru … și să vorbiți de ele … la culcare și la deșteptare (Dvarim/ Deuteronom 11:18,19) Aceste două perechi de versete, prima din pericopa săptămânii trecute și a doua din pericopa săptămânii au ceva deosebit: textul se referă la el însuși. De aici au dedus Înțelepții Israelului porunca de a citi cele două paragrafe în fiecare seară și în fiecare dimineață. În aceste două paragrafe se găsesc temeliile crezului iudaic: Unicitatea lui HAȘEM, porunca de a-L iubi și promisiunea răsplății după faptă. Poruncile menționate în aceste două paragrafe sunt și ele strâns legate de credință: Tfilin de mână și pe cap, Mezuza, transmiterea învățăturii către generația viitoare, studiul … citește tot comentariul…

… să nu-l urăști pe egiptean căci prbeag ai fost în țara lui. (Dvarim/Deuteronom 23:8) ”Robi am fost Faraonului în țara Egiptului” repetăm în fiecare an la masa de Seder. În ziua de Șabat până și dobitoacele noastre se odihnesc pentru a ne aminti cum munceau fără întrerupere strămoșii noștri în Egipt. Pe vremea când mai aveam sclavi, ei puteau fi puși doar la munci care ne erau necesare. A-i batjocori, așa cum au fost batjocoriți strămoșii noștri prin munci fără de rost, nu aveam voie. Ca neam am trecut vremuri de robie pentru a învăța să fim aproape de cel oropsit. Memoria robiei nu este însă lipsită de primejdii. În sufletele unora ea ar putea stârni ura împotriva celor care ne-au asuprit, ură care s-ar putea răsfrânge în ciuda oricărei rațiuni asupra urmașilor lor până în zilele noastre. În pericopa săptămânii Dvarim/Deuteronom 24:16 citim: … să nu omori copiii … citește tot comentariul…

Judecători și străji să-ți pui la toate porțile [cetăților] … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Dvarim/Deuteronom 16:18) În Tora nu găsim cuvinte fără rost. Dacă e judecată, e de înțeles că ea trebuie să fie dreaptă. Dacă ar fi strâmbă nu ar mai fi judecată. Nu e suficient ca judecătorul să fie nepărtinitor. Câteodată, din motive de procedură sau chiar de ambianță, una din părți s-ar putea simți stânjenită sau întimidată ceea ce i-ar pune piedici în susținerea cazului. Pentru a acorda șanse egale părților, înțelepții Israelului au reglementat cadrul în care se desfășoara judecata. În Șulhan Aruh (Codul Iudaic care reglementează prcticile religioase, restricțiile religioase și relațiile interumane) partea Hoșen Mișpat (referitoare la relațiile interumane) 17:1 citim: ”Ce este dreptatea în judecată? Ea este crearea unui cadru în care șansele părților să fie egale. Nu va lăsa pe unul să spună tot ce are de spus … citește tot comentariul…