Despre taine și dezvăluirea lor în pericopa Mețora
Și va veni cel care casa este a lui și va spune Cohenului: Ceva ca o rană am văzut în casă. Și va porunci Cohenul să se deșerte casa înainte de veni Cohenul să vadă rana și nu va deveni necurat tot ce este în casă și după aceea va veni Cohenul și va cerceta rana.(Vaikra/ Levitic 14:35,36) Pericopa Mețora este continuarea pericopei Tazria. În cei mai mulți ani ele sunt legate. Doar în anii bisecți le separăm. În ambele pericope citim despre Țaraat, o afecțiune gravă a pielii. În sine ea este doar o boală. Doar după ce a fost diagnosticată de un Cohen, purtătorul ei devine impur și este nevoit să părăsească tabăra. De la distrugerea Templului Cohenii nu se mai pronunță asupra acestor afecțiuni. În Pericopa Tazria am citit despre afecțiunile asupra cărora, dacă un Cohen se pronunță, purtătorul devine impur. În pericopa noastră citim despre procedura … citește tot comentariul…
Despre circumcizie în pericopa Tazria
… dacă … va naște un copil de parte bărbătească … În a opta zi [copilul] să fie tăiat împrejur (Vaikra/ Levitic 12:2,3) În Midraș Tanhuma citim: L-a întrebat Tornosrufus cel rău pe Rabi Akiva: ”Ale cui creații sunt mai bune, ale lui HAȘEM sau ale omului carne și oase?”. I-a răspuns: ”Ale omului sunt mai bune.”. … L-a întrebat [Tornosrufus] ”De ce vă circumcideți?”. I-a răspuns: ”Știam că asta vei întreba, de aceea ți-am spus că creațiile omului sunt mai bune” I-a adus Rabi Akiva spice și pâini și i-a spus: ”Acestea sunt creațiile lui HAȘEM și acestea sunt creațiile omului. Nu sunt oare acestea mai bune?”. … I-a spus Tornosrufus: ”Dacă HAȘEM dorește să fim circumciși, de ce nu ne naștem circumciși?” I-a spus Rabi Akiva: ”Și de ce iese cordonul ombilical împreună cu copilul și mama îl taie?”. Tornosrufus era un demnitar roman care credea în idoli. … citește tot comentariul…
Nu tot ce zboară se mănâncă în pericopa Șmini
Și pe acestea să le priviți ca pe o urăciune dintre păsări, să nu le mâncați căci urâcioase sunt vulturul, zgripțorul … (Vaikra/ Levitic 11:13) Și barza și bâtlanul cu tot neamul lui și pupăza și liliacul. (ibid. 11:19) Unora, ideea că nu tot ce zboară se mănâncă (de data aceasta la propriu), nu le este ușor de acceptat. De ce să renunțăm la toate aceste resurse prețioase de proteine doar din motive de tradiție? De fapt, nici locuitorii extremului orient nu prea înțeleg de ce renunță europenii la deliciul cărnii de șarpe,de câine și de pisică. Nu e păcat oare de atâtea bunătăți irosite? Nu este vorba de o tradiție strămoșească ale cărei începuturi s-au pierdut în negurile vremii. Aceasta sunt legi ale Torei, partea noastră din legământul cu HASHEM. HASHEM și-a respectat cuvântul și noi mai trăim astăzi ca neam după mai bine de trei milenii. Suntem datori … citește tot comentariul…
Darul hoțului în pricopa Vaikra
Grăiește către fiii lui Israel și spune-le: Un om din voi dacă va aduce o jertfă lui HAȘEM … (Vaikra/ Levitic 1:2) Pentru ”om” Tora folosește de obicei cuvântul ”iș”. În primele capitole din Bereșit/ Geneza este folosit cuvântul ”adam”. De aici au tras unii traducători concluzia eronată că numele lui ar fi fost Adam. Ca unic reprezentat al speciei, el nu avea încă nevoia unui nume. El se numea pur și simplu ”om”. Versetul nostru folosește și el cuvântul ”adam” . Rași, bazat pe o sursă din Midraș, leagă cele două versete în care apare acest cuvântul atipic: Precum jertfa adusă de primul om a fost cinstit însușită (singur fiind avea dreptul să-și însușească orice găsea), așa și cel care aduce o jertfă, ea trebuie să fie cinstit însușită. Nu putem evita întrebarea: Pentru cine oare a fost dată această lege? Credinciosul de la început nu fură. Cel … citește tot comentariul…
Artă sau artizanat în pericopa Pekudei
… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel… Și l-a umplut de la HAȘEM cu duh de înțelepciune, pricepere și cunoaștere… (Șmot/Exodul 35:30,31) Au lucrat [Bețalel și Oholiav] două pietre de smarald… Și le-a pus [Bețalel] pe bretelele efodului… precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. (Șmot/Exodul 39:6-7) În Tora citim despre oameni de înaltă statură morală dar și despre ticăloși. Mai puțin reprezentați sunt artiștii. Când sculptorul Boris Schatz a înființat la Ierusalim în anul 1906 o academie de artă și a căutat să-i dea un nume biblic, Bețalel a fost alegerea firească. Dar a fost oare Bețalel un artist sau doar un simplu artizan? În tot ce a făcut scrie precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. Cel care îndeplinește aidoma ce i s-a spus poate fi oare considerat artist? Întrebarea aparține ultimului veac și jumătate când expresia liberă a devenit regulă iar arta la comandă excepție. Până atunci se lucra … citește tot comentariul…
Bețalel și Oholiav
… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel fiul lui Uri fiul lui Hur din seminția lui Iehuda. Și l-a umplut de la HAȘEM cu un duh de înțelepciune, pricepere, și cunoaștere și [iscusință în] toate meșteșugurile.(Șmot/ Exodul 35:30,31) Și priceperea de a învăța pe alții a pus-o în inima lui și a lui Oholiav fiul lui Ahisamah din seminția lui Dan (ibid. 35:35) Tabernacolul era un cort înalt 10 coți, lung 30 și lat 10 din lemn de cedru poleit cu aur, sprijinit pe socluri din argint masiv, mobilat cu aur masiv, acoperit cu țesături fine și piei rare. Hainele pentru Cohen Gadol (marele preot) erau din țesături fine și împodobite cu nestemate. Un imens giuvaer în formă de cort. Tabernacolul era mai mult decât un simplu giuvaer. Prin munca lor meșteșugarii aveau datoria să exprime simboluri tainice și profunde simțiri de evlavie. Numai astfel își putea îndeplini Tabernacolul menirea … citește tot comentariul…
Despre egalitate și inegalitate în pericopa Ki Tisa
Bogatul să nu dea mai mult nici săracul mai puțin de o jumătate de siclu dar lui HAȘEM pentru curățarea sufletelor voastre. Și să iei banii de curățare de la fiii lui Israel și să-i dai pentru slujba Cortului Întâlnirii … (Bereșit/ Geneza 30:15,16) În statul modern s-a încetățenit bugetului unic. Statul percepe taxele și împarte banii pentru a face față diverselor nevoi: educație, securitate națională, culte, sport și câte și mai câte. Conform legilor Torei taxele nu sunt percepute ci donate. Fiecare donează din rodul pământului său circa 3% pentru Coheni, 10% pentru Leviți și 9% pentru săraci. Fiind donație, fiecare își poate alege săracul pe care dorește să-l ajute. Astfel s-a menținut coeziunea socială timp de patru veacuri de la cucerirea lui Iehoșua până la înființarea primului regat. Aceste reguli se aplică până astăzi roadelor care cresc pe pământul Israelului. Darurile pentru Coheni, Leviți și săraci sunt proporționale … citește tot comentariul…
Despre mantia purtată de Cohen Gadol în pericopa Tețave
Și să faci mantia … în întregime [din lână vopsită] Tchelet. Iar gulerul găurii pentru cap să fie îndoit înăuntru, un guler țesut să aibă împrejur, țesut ca gulerul unei cămăși de zale, să nu se rupă. Iar la poalele ei … clopoței de aur de jur împrejur … (Bereșit/ Geneza 28:31-33) În pericopa săptămânii citim despre hainele în care slujeau Marele Preot (Cohen Gadol) și preotul de rând (Cohen). Aceste haine, puternic încărcate cu aluzii și simboluri, erau mai mult decât o simplă uniformă. Asemeni jertfelor, ele aveau un rol important în iertarea unor păcate. Mantia, pe care o purta numai Cohen Gadol, era o bucată de țesătură din lână Tchelet, o culoare apropiată de ceea ce numim turcoaz. Era lungă cât de două ori de la umeri până la glezne și lată cât umerii. La mijloc avea o gaură prin care trecea capul. Jumătate din mantie cădea în … citește tot comentariul…
Ce donăm azi? (Truma 5779)
În pericopa aceste săptămâni (Exodul 25:1 – 27:19) Dumnezeu ii da lui Moșe porunci referitoare la modul in care trebuie construit Mișkan-ul (Tabernacolul) Iar pentru a-l putea construi, era nevoie de materiale, care urmau să fie obținute „de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primești prinoase pentru Mine” (Exod 25:2) Putem vedea, astfel, că nu este un act obligatoriu, ci unul de benevol, de donație. Pentru că, în felul acesta, fiecare din cei care urmau să dăruiască se puteau astfel identifica mai bine cu Templul, într-un mod personal, ba chiar intim. Pentru că, în momentul în care ar fi urmat să între în Tabernacol, ar fi putut să vadă lucrurile donate de ei, și să se bucure de modul cum sunt ele folosite. Și din toate acestea Moșe urma să facă „locaș sfânt și voi locui în mijlocul lor”(Exod 25:8) Loc sfânt care, însă, a dispărut. … citește tot comentariul…
Despre spații sacre în pericopa Truma
Și să faci curtea cortului pe latura de miazăzi … o sută de coți … . La fel pe latura de miazănoapte … o sută de coți … . Și latul curții pe latura dinspre asfințit … cincizeci de coți … . Și latul curții pe latura dinspre răsărit … cincizeci de coți. (Bereșit/ Geneza 27:9-13) Curtea Tabernacolului, Templul mobil din deșert, era lungă 100 de coți și largă 50 de coți, în măsurile noastre circa 50×25 metri. Arca lui Noah avea dimensiuni asemănătoare: largă tot 50 de coți, dar de trei ori mai lungă, adică 300 de coți. Asemănarea trece dincolo de cifre. Tabernacolul a fost clădit imediat după a doua coborâre a lui Moșe de pe Muntele Sinai, când a revenit cu Tablele Legii ca semn că păcatul vițelului de aur a fost iertat. Totuși mai lipsea ceva. După Revelația Sinaitică pământul a devenit în întregime un spațiu … citește tot comentariul…
Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui
Să aduci cele dintâi roade ale pământului tău în casa lui HAȘEM și să nu fierbi iedul în laptele mamei lui. (Șmot/ Exodul 23:19) Versetul, spun unii comentatori, se referă în întregime la ritualuri legate de primul rod. Primul rod al pământului suntem datori să-l aducem în casa lui HAȘEM, Templul din Ierusalim. Popoarele păgâne aveau și ele un ritual legat de primul rod al caprei – iedul, pe care îl fierbeau în laptele mamei lui. Tora ne interzice să practicăm acest ritual. Dacă așa ar fi să înțelegem versetul, tot ce ar fi interzis ar fi ritualul de a fierbe iedul în laptele mamei lui, precum făceau păgânii. Ar fi fost permis să fierbem iedul în laptele altei capre sau mielul în laptele mamei sale. Dacă cineva ar fi încălcat legea și ar fi fiert un ied în laptele mamei sale, el l-ar putea totuși mânca. Nu așa a … citește tot comentariul…
Pericopa Itro
Și a fost în ziua următoare și a stat Moșe să judece neamul și au stat oamenii în fața lui de dimineața până seara. (Bereșit/ Geneza 18:13) Și i-a spus socrul lui Moșe: … Vezi din tot poporul oameni înstăriți, cu teama lui HAȘEM oameni de încredere care urăsc lăcomia și pune-i căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zeci. Și vor judeca poporul … toate pricinile grele le vor aduce în fața ta iar toate pricinile ușoare le vor judeca ei … (ibid. 18:17-22) Și a ascultat Moșe cele grăite de socrul său și a făcut tot ce a spus. (ibid. 18:24) Directorul general care dorește să cunoască fiecare șurub din fabrică nu este o creație a erei moderne. Așa e firea. De când lumea și pământul orice conducător care își ia în serios funcția tinde să-și asume răspunderea pentru tot ce se petrece … citește tot comentariul…
Mana noastră cea de toate zilele
În pericopa săptămânii citim despre hrana zilnică a fiilor lui Israel în deșert – mana. Deși au trecut mulți ani de atunci, ea și-a lăsat amprenta asupra gândirii noastre. A spus Rabi Elazar a spus Rabi Avina: Cel ce recită psalmul 145 de trei ori în fiecare zi are promisiunea că va avea parte de viața de veci. De ce? Dacă vei spune pentru că e în ordinea alfabetului, să recităm psalmul 119 în care fiecare literă se repetă de opt ori. Dacă vei spune pentru că scrie: ”Îți deschizi mâna și saturi după dorință tot ce are viață” și în psalmul 136 scrie ”Cel ce dă hrană oricărei făpturi”. Ci pentru că le are pe amândouă. (Talmud Berahot fila 4b) Psalmul 145 a este compus în ordine alfabetică. Primul verset începe cu Alef, al doilea cu Bet și așa până la sfârșit. Calitatea aceasta nu este însă unică. Psalmul … citește tot comentariul…
Despre exercițiul libertății în pericopa Bo
Grăiți către toată adunarea lui Israel și spuneți-le: În ziua a zecea a cestei luni își va lua fiecare om un miel pentru familia sa … (Șmot/ Exodul 12:3) Și îl veți păstra până în ziua a paisprezece a acestei luni … (ibid. 12:6) Ce s-a întâmplat între ziua a zecea când au luat mielul și ziua a 14-a când l-au sacrificat? O relatare bazată pe surse din Midraș citim în Tur Orah Haiim paragraful 430: ”Fii lui Israel au legat mieii de picioarele paturilor și miracolul a fost foarte mare căci până în acea zi zi fiii lui Israel le-au fost sclavi și dintr-o dată au luat mielul căruia stăpânii se închinau și l-au legat de patul lor și spuneau egiptenilor că fac aceasta pentru a-l înjunghia, iar egiptenii scrâșneau din dinți și nu puteau să spună nimic…” Ce rost aveau toate acestea? Egiptenii se închinau mielului. Fiii lui … citește tot comentariul…
Despre re-cunoștință în pericopa Vaera
Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Spune-i lui Aharon: Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna peste apele Egiptului … (Șmot/ Exodul 7:19) Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Spune-i lui Aharon: Întinde-ți mâna și lovește țărâna pământului … (Șmot/ Exodul 8:12) După primele trei plăgi, cel care lovea cu toiagul este Moșe. Numai în primele trei plăgi i-a poruncit HAȘEM lui Moșe să-i spună lui Aharon să lovească el cu toiagul. La primele două plăgi, sânge și broaște, au fost lovite apele Egiptului. La a treia plagă, păduchii, a fost lovită țărâna. Rași sesizează acest fapt și îi oferă o explicație. Moșe nu fost pus să lovească apa pentru că apa Nilului l-a protejat când părinții săi, nevoiți să se supună decretului dat de Faraon, l-au abandonat. El nu a fost pus să lovească țărâna pentru că în țărână a ascuns trupul egipteanului pe care l-a omorât. Vorba românului: Nu scuipa … citește tot comentariul…
Despre nesăbuință în pericopa Șmot
Și a poruncit Faraonul întregului său popor: Toți băieții ce se vor naște să-i aruncați în Nil, iar toate fetele să le lăsați în viață (Șmot/ Exodul 1:22) Un om din casa lui Levi a luat de nevastă o fiică a lui Levi. Și a rămas femeia însărcinată și a născut un fiu; a văzut că este frumos și l-a ascuns timp de trei luni. (Șmot/ Exodul 2:1,2) Deși le era cunoscut decretul Faraonului de a arunca în Nil toți băieții care se vor naște în acel an, cei doi tineri nu au amânat nunta. Câtă nesăbuință! Citind în continuare o vom întâlni pe sora acestui nou născut, Miriam, și pe fratele său mai mare, Aharon. Dacă aveau deja doi copii, cum se face că doar acum a luat-o de nevastă? Întrebările firești care se ridică nu sunt privite de comentatorii Bibliei ca niște amenițări. Dimpotrivă, din aceste întrebări ei … citește tot comentariul…
Despre reîncarnare în pericopa Vaiehi
… și vracii l-au îmbălsămat pe Israel. (Bereșit/Geneza 50:2) Datorită influenței cabaliștilor, crezul în reîncarnarea sufletului este astăzi larg răspândit în rândul credincioșilor neamului nostru. În virtutea acestui crez sufletul poate fi răsplătit său pedepsit pentru faptele săvârșite într-o încarnare anterioară. Unii chiar pun acestui crez propte așa-zis științifice. Fapte greu de explicat precum copii care știu lucruri pe care nu aveau de unde să le afle, vorbesc limbi pe care nu le-au învățat niciodată sau chiar pretind a fi reîncarnări ale unor persoane decedate (sper că faptele au fost riguros verificate) par a fi dovezi convingătoare. Deși nu știu să le explic, ele pot dovedi doar că informație trece uneori de la un suflet la altul. De aici până la a afirma cum că odată cu informația trece și răspunderea, calea este încă lungă. Singura referire explicită în TaNaCh (Biblia ebraică) la ce se întâmplă după moarte o găsim … citește tot comentariul…
Vânzarea lui Iosef – 3
Iar acum să rămână robul tău în locul mezinului sclav la domnia ta iar mezinul să se întoarcă cu frații săi. Căci cum mă pot întoarce la tatăl meu fără ca mezinul să fie cu mine, cum să văd răul care s-ar abate asupra tatăl meu. (Bereșit/ Geneza 44:33,34) Cu ani în urmă faptul că viceregele egiptean i-a comutat lui Biniamin pedeapsa capitală în sclavie l-ar fi mulțumit pe Iehuda. Pentru a-l scăpa pe Iosef de moarte el a fost nevoit să-și convingă frații. Lui Biniamin i-a fost comutată sentința capitală în sclavie prin dărnicia viceregelui egiptean. Anii în care Iehuda a fost martor la suferința tatălui i-a schimbat atitudinea. Dorința de a-și cruța tatăl de suferință l-a pus pe gânduri. Doar atunci a înțeles că ceva în jocul viceregelui e măsluit. Iehuda i-a întins și el la rândul lui o capcană viceregelui. După ce i-a reproșat că s-a purtat … citește tot comentariul…
Vânzarea lui Iosef – 2
Cel dintre robii tăi la care se va găsi cupa va muri, iar noi vom fi vom fi robii domniei tale. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și s-a găsit cupa în sacul lui Biniamin. (ibid. 44:12) … omul la care s-a găsit cupa el îmi va fi rob, iar voi întoarceți-vă în pace la ta tatăl vostru. (ibid.44: 17) Ajuns vicerege în țara Egiptului Iosef nu a reluat legătura cu familia sa. Deși purta grija și dorul bătrânului său tată precum și tânărului său frate Biniamin, el s-a purtat ca și cum i-ar fi dat uitării. Iosef știa că după cei șapte ani buni vor urma anii de foamete în care frații vor fi nevoiți să ajungă la el. El a regizat întâlnirea cu frații săi în cele mai mărunte amănunte ca o replică a propriei sale vânzări. Fratele mic, în acest caz Biniamin, va fi “pe drept” condamnat la moarte, … citește tot comentariul…
Vânzarea lui Iosef în pericopa Vaieșev
Și a spus către ei Reuven: Nu vărsați sânge, aruncați-l în puțul acesta din deșert dar mâna n-o ridicați împotriva lui… (Bereșit/ Geneza 37: Și a spus Iehuda către frații săi: Ce rost are să ne omorâm fratele și să-i acoperim sângele? Hai să-l vindem ismaeliților și mâna noastră să nu fie asupra lui căci fratele nostru carnea noastră este… (Bereșit/ Geneza 37:26,27) Reuven a încercat să-l cruțe pe Iosef. Pentru a nu vărsa sânge cu mâna lor, el a propus fraților să-l arunce pe Iosef într-un puț în care mișunau șerpii și scorpionii. Frații au acceptat. Iehuda a încercat și el să-l cruțe pe Iosef. Pentru a-l scăpa de moartea sigură care îl aștepta în puț, Iehuda profitat de faptul că tocmai trecea o caravană, a invocat faptul că Iosef era fratele lor, carne din carnea lor, și le-a propus să-l scoată din puț și să-l vândă ca sclav. … citește tot comentariul…
Noaptea în pericopa Vaișlah
Și s-a sculat în noaptea aceea … Și a rămas Iaakov singur și s-a încleștat un om cu el până la ridicarea zorilor. (Bereșit/ Geneza 32:23,25) Elie Wiesel și-a intitulat romanul autobiografic ”Noaptea”. El a folosit unul din cele mai puternice simboluri iudaice. Tot ce citim despre Patriarhii Avraham și Ițhak s-a întâmplat doar ziua. Patriarhul Iaakov este primul care se confruntă cu noaptea. Noaptea s-a culcat și a visat scara pe care urcă și coboară îngerii. Noaptea a luptat cu îngerul și la ridicatul zorilor l-a biruit. Noaptea ca simbol se regăsește în Talmud, tratatul Bava Meția fila 83b: A tâlcuit Rabi Zeira … cele scrise în Tehilim/ Psalmi (104:20): <Pus-ai beznă și se făcu noapte, atunci răscolesc toate fiarele pădurii.> <Pus-ai beznă și se făcu noapte> este lumea noastră care seamănă cu noaptea; <atunci răscolesc toate fiarele pădurii> se referă oamenii răi care sunt asemeni fiarelor [comentează Rași: … citește tot comentariul…
Patriarhul Iaakov eroul neamului evreiesc – pericopa Vaiețe
Și a ieșit Iaakov din Beer-Șeva și a luat drumul spre Haran. (Bereșit/ Geneza 28:10) Nu de bunăvoie și-a părăsit patriarhul Iaakov casa părintească precum relatează profetul Hoșea/ Hosea fapta: Și a fugit Iaakov spre câmpia Aramului și pentru o femeie muncit Israel și pentru o femeie a păzit turmele. (12:13) Cititorul ar putea rămâne cu impresia că laș fiind sau lipsit de putere, Iaakov nu avea altă cale de a-și salva viața decât să dea bir cu fugiții. Nimic mai greșit. Când a văzut fântâna astupată de o piatră atât de grea încât putea fi rostogolită numai de toți ciobanii laolaltă, el a rostogolit-o singur. O noapte întreagă s-a încleștat în luptă cu un înger până l-a biruit. Mai mult, când a venit timpul, după douăzeci de ani, s-a întors Iaakov în țara natală și a trecut cu bine întâlnirea cu fratele său Esav. Mai presus de toate este … citește tot comentariul…
Despre patriarhul Ițhak în pericopa Toldot
Și a revenit Ițhak și a săpat fântânile care au fost săpate în timpul tatălui său Avraham și le-au umplut filistinii după moartea lui Avraham și le-a dat nume asemeni numelor pe care le dăduse Avraham tatăl său. (Bereșit/ Geneza 26:18) Patriarhul Avraham și-a lăsat mai mult decât orice alt muritor amprenta asupra omenirii. El nu a întemeiat niciun imperiu și nici măcar o cetate. El a deschis însă popoarelor lumii calea credinței în D-zeul unic și a imprimat în conștiința lor prețuirea vieții și ospitalitatea. Patriarhul Ițhak a fost cum nu se poate mai diferit. A fost legat de tatăl său pentru a fi jertfit și apoi dezlegat. Eliezer, robul tatălui său i-a pețit-o pe Rivka de soție. Fiul său Iaakov i-a luat binecuvântările prin înșelăciune. Totul doar i s-a întâmplat. Ce a făcut totuși patriarhul Ițhak? Când a văzut că filistinii au astupat fântânile pe care le săpase … citește tot comentariul…
Despre modestie în pericopa Haiei Sara
Și Avraham era bătrân și înaintat în zile și HAȘEM îl binecuvântase în toate. Și i-a spus Avraham robului său, mai marele casei sale, cel care chivernisea tot ce avea… (Bereșit/Geneza 24:1,2) Și a spus robul lui Avraham sunt. Și HAȘEM l-a binecuvântat pe stăpânul meu cu prisosință și s-a îmbogățit și i-a dat turme și cirezi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari (Bereșit/Geneza 24:34,35). Ajuns în casa lui Betuel pentru a o peți pe fiica lui, Rivka, Eliezer s-a prezentat în cuvinte puține: robul lui Avraham sunt. Ceea ce a spus era un adevăr, dar un adevăr înșelător. Avea într-adevăr statut de sclav, dar el era bătrânul casei, cel ce chivernisea tot avutul patriarhului Avraham. Numai în el a avut Avraham încredere pentru a-l trimite să-i caute mult așteptatului său fiu o soție. Când a venit însă vorba despre stăpânul său, acolo nu și-a precupețit cuvintele. … citește tot comentariul…
Ce se ascunde în spatele unui cuvânt în pericopa Vaiera
Hagar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus fiului său pe care îl născuse Hagar numele Ișmael. (Bereșit/ Geneza 16:15) … și i-a născut Sara lui Avraham un fiu… Iar Avraham i-a pus fiului său care i se născuse, pe care i-l născuse Sara numele Ițhak. (ibid. 21:2,3) Textul Torei, ținând cont cine este autorul, trebuie citit cu atenție la fiecare cuvânt și chiar la fiecare literă. Nu este cuvânt și nici chiar literă care să nu-și aibă rostul. Dacă găsim un cuvânt sau chiar o literă cărora nu le găsim rostul, ele desigur ascund ceva. Atât la Ișmael cât și la Ițhak referirea este: fiului său. Când se referă la Ițhak sunt adăugate cuvintele: care i se născuse. Care ar putea fi rostul lor? Rabi Haiim ibn Atar tâlcuie că deși amândoi erau fii săi, doar prin Ițhak s-a împlinit dorința lui Avraham de a avea … citește tot comentariul…
Calea credinței în pericopa Leh Leha
Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din casa ta părintească spre țara pe care ți-o voi arăta. Și te voi face un popor mare … (Bereșit/ Geneza 12:1,2) La vârsta de 75 ani patriarhului Avraham încă nu avea copii. Atunci i-a poruncit HAȘEM să-și părăsească țara, tribul și familia spre un loc pe care nici măcar nu i l-a dezvăluit. Odată cu porunca a primit și promisiunea că seminția lui va deveni un popor mare. Ce seminție? Dacă în tihna țării natale, în sânul tribului și al familiei Sara nu a fost binecuvântată cu fructul pântecelui, la ce se mai putea aștepta în truda și zbuciumul pribegiei? A fost o pribegie plină de peripeții. Foametea, prima foamete din istoria omenirii, nu le-a lăsat altă cale decât să coboare în Egipt. Uimiți de frumusețea ei, egiptenii au luat-o pe Sara și adus-o faraonului. … citește tot comentariul…
Despre samavolnicie și dăruire în pericopa Noah
Și a luat aminte HAȘEM de Noah și de toate fiarele și de toate dobitoacele care erau cu el în arcă și a adus HAȘEM un vânt asupra pământului și s-au liniștit apele. (Bereșit/ Geneza 8:1) Uzuală este traducerea ”și-a adus aminte”, ca și cum la mijloc ar fi fost o perioadă de uitare. De aceea prefer să traduc ”a luat aminte” pentru a arăta că HAȘEM doar și-a îndepărtat privirea, dar niciodată nu l-a uitat pe Noah. Acesta este primul dintr-un șir de versete pe care le rostim în cadrul rugăciunii de Musaf de de Roș Hașana. Le rostim pentru a ne întări credința că oricât ne-am simți de părăsiți, HAȘEM a fost, este și va fi întotdeauna alături de fiecare din noi. Niciun pământean nu s-a simțit vreodată mai părăsit decât Noah. O lume întreagă, dezbinată și samavolnică, a pierit acoperită de apele potopului. Au rămas doar Noah, … citește tot comentariul…
Bereșit – Pomul Cunoașterii Binelui și Răului
… din toate toți pomii grădinii vei mânca. Și din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului nu vei mânca din el… (Bereșit/ Geneza 2:16,17) În limba ebraică ”adam” este un substantiv comun care înseamnă ”om”. Textul biblic, când se referă la omul creat în a șasea zi a creației, îl numește doar ”omul” sau ”om”. Ca singurul reprezentant al speciei nu avea încă nevoie de nume. Scrierile ulterioare, în special cele cabaliste, îl numesc ”adam harișon” care se traduce ”primul om”. Adam ca nume este rar folosit în literatura sacră iudaică. Primului om totul i-a fost permis. O sigură restricție a avut: să nu guste din fructul Pomului Cunoașterii Binelui și Răului. În primele ore ale vieții sale el a încălcat această unică poruncă și ca pedeapsă a fost alungat din Grădina Edenului. Până astăzi noi toți suferim urmările acestei fapte. La vârsta grădiniței, când am auzit pentru prima oară povestea, … citește tot comentariul…
Litere pe piatră în pericopa Ki Tavo
Și va fi în ziua în care veți trece Iordanul spre țara pe care HAȘEM ți-o dă să-ți ridici pietre mari și să le tencuiești cu var. Și să scrii pe ele toate cuvintele din Tora când vei trece, pentru a veni în țara pe care HAȘEM ți-o dă, o țară în care curge lapte și miere… (Dvarim/Deuteronom 27:2,3) Primul lucru pe care poporul Israel a trebuit să-l facă chiar în ziua în care a trecut Iordanul pentru a intra în Țara Făgăduită a fost să ridice pietre mari, să le tencuiască cu var și să copieze pe ele întreaga Tora. După ce au trecut Iordanul pe uscat, ei au ridicat din albie douăsprezece pietre ca amintire a miracolului, precum scrie în cartea lui Iehoșua/Iosua (4:1-24). Pe aceste pietre, menționează Rași, ei au scris Tora. Pietrele, deși lăsate în aer liber, au rezistat în timp ca o amintire a miracolului … citește tot comentariul…
Despre ocaua mică în pericopa Ki Tețe
Să nu ai în traistă piatră și piatră, mare și mică. Să nu ai în casă oca și oca, mare și mică. O piatră întreagă și dreaptă să ai, o oca întreagă și dreaptă să ai … (Dvarim / Deuteronom 25:13-15) Tora a fost dată într-o lume fără metru și Kilogram etalon. Fiecare negustor își făcea propriile lui măsuri și pietre de cântărit. Cu măsura cu care lua cu ea și dădea. Chiar dacă erau mici diferențe între măsuri, câteodată ele aduceau câștig, câteodată pierdere. Povestea lui Cuza Vodă care, deghizat în țăran, l-a prins pe negustorul care lua cu ocaua mare și dădea cu ocaua mică și-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul național . Tora ne cere însă mai mult. A avea două ocale, una mare și una mică, chiar dacă de una din ele nu se folosește niciodată, tot este un păcat. Mai mult, piatra și … citește tot comentariul…
Despre violență în pericopa Șoftim
Și aceasta este legea ucigașului care se va refugia acolo și va trăi dacă fără voie și-a lovit semenul și nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. Ca nu cumva să-l urmărească răzbunătorul pe ucigaș și la mânie când îl va ajunge din urmă … să-l lovească de moarte, iar el nu e vinovat de moarte căci nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. (Dvarim/ Deuteronom 19:4,5) Tora a fost dată într-o lume în care domnea violența. Cel ce curma cu sau fără voie o viață trebuia răzbunat de rudele victimei. În unele societăți această nefastă datină s-a păstrat până în zilele noastre. Cu riscul de a petrece restul vieții în spatele gratiilor, unii oamenii continuă să-și răzbune sângele rudelor. În neamul evreiesc practica a încetat de mult. Ultimele cazuri documentate s-au petrecut în timpul domniei regelui David în urmă cu mai mult de două milenii și jumătate. Tora nu … citește tot comentariul…
Despre limitele răspunderii în pericopa Ree
Iată, pun înaintea voastră binecuvântare și blestem. Binecuvântarea pentru că veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM … Blestemul dacă nu veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM… (Dvarim/ Deuteronom 11:26-28). Nimeni din întreaga creație nu este mai neajutorat decât copilul nou-născut. Cei care am avut parte, ne aducem cu drag aminte de zilele pe care le-am dedicat îngrijirii copiilor noștri în primele lor luni de viață. Zile pe cât de obositoare pe atât de pline de bucurie. Frustrarea începe în clipa în care pentru prima oară copilul ne spune ”nu”. Noi îi dorim doar binele, iar el se încăpățânează să-și facă rău cu propriile sale mâini. Sperăm ca atunci când va crește va înțelege că spre bine său este să ne asculte. În unele cazuri reușim să-l aducem pe făgaș, în altele devine tot mai răzvrătit. Ce n-am da să-i vină copilului mintea la cap și să urmeze calea pe care … citește tot comentariul…
Despre recitare în pericopa Ekev
Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi … și să vorbești de ele … la culcare și la deșteptare. (Dvarim/ Deuteronom 6:6,7) Și să puneți aceste cuvinte pe care vi le poruncesc vouă astăzi la inima voastră și la sufletul vostru … și să vorbiți de ele … la culcare și la deșteptare (Dvarim/ Deuteronom 11:18,19) Aceste două perechi de versete, prima din pericopa săptămânii trecute și a doua din pericopa săptămânii au ceva deosebit: textul se referă la el însuși. De aici au dedus Înțelepții Israelului porunca de a citi cele două paragrafe în fiecare seară și în fiecare dimineață. În aceste două paragrafe se găsesc temeliile crezului iudaic: Unicitatea lui HAȘEM, porunca de a-L iubi și promisiunea răsplății după faptă. Poruncile menționate în aceste două paragrafe sunt și ele strâns legate de credință: Tfilin de mână și pe cap, Mezuza, transmiterea învățăturii către generația viitoare, studiul … citește tot comentariul…
Despre bine și rău în pericopa Vaethanan
Ascultă Israel HAȘEM este D-zeul nostru HAȘEM este unic (Dvarim/ Deuteronom 6:4) În aceste cuvinte este cuprinsă esența credinței noastre: unicitatea lui HAȘEM. (HAȘEM, în traducere ”Numele” este o sintagmă pe care o folosim pentru a evita rostirea Numelui sacru.) Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le rostește evreul pe patul de moarte. Dacă nu mai are putere, le rostesc cei din jur. Evreii arși pe rug pentru refuzul de a-și renega credința le-au rostit înainte de a fi mistuiți de flăcări. Acestea au fost și ultimele cuvinte pe care le-a rostit astronautul Ilan Ramon la bordul fatalei navete spațiale Columbia. Viața se cere încheiată cu credință. Atributul ”unic” desfide orice definiție. O definiție prin însăși esența ei limitează, iar cel limitat nu mai este unic. ”Unic” poate fi definit numai prin negație: Nu există nimic înaintea Lui, în urma Lui, în afara Lui sau împotriva Lui. În lumea noastră, … citește tot comentariul…
Sfârșitul copilăriei (Matot-Masei 5778)
În pericopele aceste săptămâni ni se vorbește despre multe lucruri extrem de actuale și azi. Despre diferențierea între crimă, crimă cu premeditare, și omor involuntar, despre faptul că trebuie să fim oameni de onoare, despre rezistența în fața pericolelor asimilării și despre eliminarea tentațiilor. Dar vreau totuși să mă opresc asupra unei simple liste, pentru că aproape întreg capitolul 33 este o listă: „Iată acum popasurile fiilor lui Israel, după ce au ieșit ei din pământul Egiptului cu oștirile lor, sub mâna lui Moise și Aaron. Moise, din porunca Domnului, a scris călătoria lor cu popasurile lor;” 42 de „stații” în total. Care este sensul lor? Fiecare om este suma experiențelor sale trecute. Izbânzi și căderi, reușite și nereușite, bucurii și dezamăgiri. A nu le uita, a le rememora, ne readuce aminte de unde am pornit, ce am fost și ne arată ce, și mai ales de ce am devenit cei … citește tot comentariul…
Socoteala de acasă și cea din târg în pericopa Matot – Masaei
Și a grăit Moșe către căpeteniile triburilor fiilor lui Israel spunând: Acesta este lucrul pe care l-a poruncit HAȘEM. Omul care va face o făgăduință lui HAȘEM… (Bamidbar/ Numeri 30:2,3) De ce se adresează Moșe doar căpeteniilor? Ce rol special au căpeteniile referitor la făgăduințe făcute lui HAȘEM? De aici au dedus Înțelepții Israelului că o făgăduință făcută lui HAȘEM poate fi, în unele condiții, anulată de conducătorii neamului sau de reprezentanții lor, un tribunal rabinic. Nu orice făgăduință poate fi anulată. Ce am promis aproapelui trebuie respectat cu sfințenie. Numai ce am făgăduit lui HAȘEM, de pildă angajamentul unui post voluntar, poate fi anulat. O simplă schimbare de gândire nu este suficientă pentru a putea anula o făgăduință. Ea poate fi anulată numai atunci când se creează o situație la care nu s-a gândit când a făgăduit. De pildă, făgăduiește să țină câteva zile de post. În prima a … citește tot comentariul…
Pericopa Pinhas – Personalitatea specială a fetelor lui Țlofhad Asher Shafrir
Pericopa Pinhas – Personalitatea specială a fetelor lui Țlofhad Asher Shafrir Unul dintre evenimentele extraordinare pe care le relatează această pericopă este povestea fetelor lui Țlofhad. Această emoționantă poveste este strâns legată de evenimentele din jurul recensământului lui Bnei Israel, făcut înaintea împărțirii între triburi a pământului țării. Imediat după împărțire începe povestea fetelor: Atunci au venit fetele lui Țlofhad fiul lui Hefer fiul lui Gilad fiul lui Mahir din neamul lui Menașe fiul lui Iosef și acestea sunt numele fiicelor lui: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. Și au stat înaintea lui Moșe, a lui Elazar preotul, înaintea căpeteniilor și înaintea întregii obști, la ușa Cortului Adunării, și au zis: “Tatăl nostru a murit în pustie; el n-a fost din adunarea adunarea care s-a ridicat împotriva lui HAȘEM cu adunarea lui Korach ci a murit pentru păcatul său și fii n-a avut. De ce să piară numele tatălui nostru din … citește tot comentariul…
Despre custodie în pericopa Pinhas
Și a fost după ce a încetat molima și i-a spus HAȘEM lui Moșe și lui Elazar fiul lui Aharon Cohenul spunând. Numărați tot neamul fiilor lui Israel de la douăzeci de ani în sus… (Bamidbar/ Numeri 26: 1,2) De două ori a numărat Moșe neamul. În pericopa Naso citim cum i-a numărat Moșe la un an după ieșirea din Egipt. În pericopa săptămânii citim cum i-a numărat în ultimul lui an. Scrie Rași: Când au ieșit din Egipt i-au fost predați lui Moșe i-au fost predați la număr. Acum că i se apropia sfârșitul și trebuia să dea turma înapoi, ea trebuia predată la număr. În cuvinte scurte Rași redă viziunea iudaică asupra relației de autoritate. Conducătorul, fie el cap încoronat sau nu, este păstorul căruia HAȘEM i-a încredințat grija fiilor neamului. Nu neamul își slujește conducătorul ci conducătorul răspunde în fața lui HAȘEM cum a purtat de grijă … citește tot comentariul…
Despre credința curată în pericopele Hukat și Balak
Și i-a spus HAȘEM lui Bilam: Nu vei merge cu ei și nu vei blestema neamul căci el este binecuvântat. (Bamidbar/Numeri 22:12) Pericopa Hukat care s-a citit săptămâna trecută și pericopa Balak pe care o citim săptămâna aceasta sunt strâns legate. În unii ani ele se chiar citesc împreună. Ambele au fost date în ultimul an al peregrinării prin deșert după ce toți cei care au împlinit douăzeci de ani în Egipt nu mai erau printre cei vii. Ambele încearcă să scoată din inimile evreilor cele mai adânc înrădăcinate vicii egiptene. În pericopa Hukat citim că cel ce se atinge sau se apropie de un mort devine impur. Puritatea și-o poate redobândi doar dacă se va arunca asupra lui din cenușa unei vaci roșii fără cusur pe care nu s-a pus niciodată jug. Toate acestea sunt simboluri ale vieții. Puritatea poate fi dobândită numai prin viață. Cultul morților, emblema Egiptului, … citește tot comentariul…
Despre arta de a conduce un popor liber în pericopa Hukat
Atunci a făcut Israel o făgăduință lui HAȘEM spunând: Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele îl voi nimici pe el și pe cetățile lui. (Bamidbar/ Numeri 21:2) În pericopa săptămânii citim despre moartea lui Miriam și Aharon. După moartea lui Miriam fântâna care mergea cu ei peste tot în deșert s-a uscat. Moșe a primit porunca să vorbească stâncii să dea apă. El a încălcat porunca și a lovit stânca. Neamul a primit apa de care avea nevoie, dar Moșe a fost aspru pedepsit. El nu va intra în țara făgăduită. După ce a murit Aharon au dispărut norii care apărau neamul, acei nori în amitirea cărora avem sărbătoarea de Sukot. Cnaaniții au văzut că neamul nu mai era apărat de nori și au pornit la luptă. Neamul s-a rugat la HAȘEM și a făgăduit că dacă își va birui vrăjmașul nu-și va însuși nimic din pradă. HAȘEM … citește tot comentariul…
Pericopa Hukat – Ce au făcut evreii 40 de ani în deșert? Prof. Asher Shafrir
Pericopa Hukat – Ce au făcut evreii 40 de ani în deșert? Prof. Asher Shafrir Pericopa Hukat începe cu Vaca Roșie al cărei sacrificiu urma să asigure curățirea trupească și sufletească a fiiilor lui Israel. Ceea ce nu știm cu exactitate este momentul când a fost dată porunca asta. Cea mai plauzibilă dată pare a fi luna Iyyar a celui de-al doilea an petrecut în deșert, după inaugurarea Cortului și după moartea celor doi fii ai lui Aharon, cel mai probabil de Pesah Șeni (luna Iyyar) din al doilea an, după ce oamenii s-au putut purifica . Interesant că toate astea despre Vaca Roșie ni se spun numai acum, după ce au murit mulți oameni în pericopa Korah și după ce fii lui Israel au aflat că prima generație va muri în deșert. Acuma începe un alt eveniment cu versetul: Și au venit fiii lui Israel toată adunarea în … citește tot comentariul…
Despre momentul potrivit pentru reevaluare în pericopa Șlah
… cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. Dar poporul care trăiește acolo este aprig …(Bamidbar/ Numeri 13:27,28) … nu vom putea urca spre acest popor căci este mai puternic decât noi (ibid 31). Acesta este vestitul păcat al iscoadelor, cel mai aspru pedepsit păcat din istoria neamului nostru. Niciunul din făptași nu a intrat în Țara Făgăduită. Datorită lor s-a peregrinat tot neamul patruzeci de ani prin deșert până ce toți făptașii și-au găsit acolo mormântul. Ziua când s-au petrecut aceste fapte, a noua zi din luna Av, a fost statornicită ca zi a nenorocirilor. Distrugerea Primului Templu, distrugerea Celui de-al Doilea Templu, exilul din Anglia, exilul din Spania și multe alte rele au avut loc în a noua zi a luni Av. Ea a fost statornicită ca zi de post până ce Templul de la Ierusalim va fi reclădit. Cu ce … citește tot comentariul…
Pesah Șeni (al doilea Pesah) Prof. Asher Shafrir
Pricopa Behaalotcha – Pesah Șeni (al doilea Pesah) Prof. Asher Shafrir Pesah Șeni cade în ziua de 14 Iyyar, exact la o lună după ajunul sărbătorii de Pesah. În ziua aceea se mai dă o ocazie de a face Pesah pentru cei care erau impuri de Pesah sau erau departe de Templu în acea zi și nu au putut ajunge să aducă jertfa. Această jertfă de Pesah este una din cele două porunci pozitive din Tora pentru a căror neîmplinire pedeapsa este cea mai aspră. În pericopa noastră se povestește că în al doilea an de la ieșirea din Egipt a venit la Moșe un grup de oameni care nu erau atunci puri și au cerut ca și ei să aducă jertfa de Pesah. Moșe nu știa ce să facă în această situație, astfel încât, cu modestie, a apelat la Kadoș Baruch Hu, care i-a răspuns printr-o nouă poruncă, și … citește tot comentariul…
Pericopa Naso – Trei inaugurări la un singur Tabernacol Prof. Asher Shafrir
Pericopa Naso – Trei inaugurări la un singur Tabernacol Prof. Asher Shafrir Și aceasta a fost inaugurarea jerfelnicului … Și când intra Moșe în Cortul Întâlnirii să vorbească cu El auzea vocea vorbindu-se către el de peste Capacul Ispășirii care era așezat pe Arca Mărturiei dintre cei doi heruvi (Bamidbar/ Numeri 7:88-89). Aceste fapte, care sunt descrise la sfârșitul pericopei noastre, încheie un ciclu laborios de construcție a Tabernacolului, ale cărui începuturi au făcut obiectul povestirii în pericopa Truma din cartea Șmot/ Exod, acolo unde am putut înțelege și scopul acestei construcții: Și mă voi întâlni cu tine acolo și voi vorbi cu tine de pe Capacul Ispășirii dintre cei doi heruvi (Șmot/ Exod 25:22). Aici în pericopa noastră lucrurile sunt finalizate printr-o inaugurare. Însă pe drumul cel lung de la începutul pericopei Truma și până la sfârșitul pericopei noastre mai sunt încă două inaugurări ale … citește tot comentariul…
Despre Birkat Cohanim (Binecuvântarea Preoților) în pericopa Naso
Grăiește către Aharon și către fiii lui spunând: Așa să-i binecuvântați pe copiii lui Israel spunându-le: Să te binecuvânteze HAȘEM și să te păzească. Să-Și lumineze HAȘEM fața către tine și să Se îndure de tine. Să-Și înalțe HAȘEM fața către tine și să să aducă asupra ta pacea. (Bamidbar/Numeri 6:23-26) În vremurile vechi Birkat Cohanim – Binecuvântarea Preoților era practicată nu doar în Templu ci și în afara lui. Oricine întâlnea un Cohen avea dreptul să-l oprească și să-i ceară să-l binecuvânteze. Cohenul avea datoria să înceteze orice făcea și să rostească binecuvântările. Cu cât au crescut comunitățile cu atât a devenit mai grea viața Cohenilor. La fiecare pas erau opriți de cei ce doreau o binecuvântare. Pentru a le înlesni viața a fost statornicit ca Birkat Cohanim să fie recitată în afara Templului numai în sinagogă. În Israel precum și în comunitățile de rit sefard din diaspora ea … citește tot comentariul…
Despre omul liber în pericopa Behar-Behukotai
Și a grăit HAȘEM către Moșe pe muntele Sinai spunând. Grăiește către fii lui Israel și spune-le: Când veți veni în țara pe care v-o dau să se odihnească pământul un Șabat dedicat lui HAȘEM. (Vaikra/ Levitic 25:1,2) Față de aceste două versete are Rași o nedumerire. Ce rost are mențiunea muntelui Sinai tocmai în contextul anului Sabatic? Doar toate poruncile au fost date pe muntele Sinai. Rași răspunde că era nevoie să fie amintit muntele Sinai în contextul unei porunci. De ce tocmai în contextul anului Sabatic? Întrebarea rămâne deschisă. Pe muntele Sinai am primit Tora, un cod de legi și un îndrumător moral. Robul nu are nevoie nici de legi nici de morală. El doar îndeplinește dispoziții sau, dacă are ocazia, își înșeală stăpânul. Viața robului, deși departe de a fi ușoară, nu este nici ea lipsită de avantaje. El știe clar ce are de făcut. El nu … citește tot comentariul…
Despre puterea satisfacției în pericopa Emor
… și să aduceți Cohenului prima măsură de Omer a secerișului. Și va legăna Omerul înaintea lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:10,11) Pâna după a șaptea săptămână numărați cincizeci de zile și aduceți o jertfă nouă de pâine lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:16) În ziua de după Pesah se aducea jertfa numită Omer din primele grâne au fost secerate. Cincizeci de zile mai târziu, în ziua de Șavuot, se aducea o jerfă de pâine care este numită și ea nouă. Cum poate fi jertfa de pâine adusă de Șavuot numită ”nouă” după ce a fost deja adusă o jertfă din recolta nouă în ziua de după Pesah? Rași ridică întrebarea și îi dă un răspuns. În ziua de Șavuot se aduce prima jertfă de grâu. Cea de după Pesah este doar de orz. Orzul, din care se hrănesc mai mult caii, se coace înaintea grâului. Grâul și orzul pot fi înțelese … citește tot comentariul…
Pericopa Aharey Mot – Sorții în ritualul de Yom Kipur Prof. Asher Shafrir
La începutul pericopei, Aharon primește o poruncă: Și să arunce Aharon sorți asupra celor doi țapi, un sorț pentru al lui Hașem și un sorț al lui Azazel. (Vaikra/ Levitic 16:8). Obiceiul tragerii la sorți este legat de fenomenul întâmplării sau al accidentalității, care ne preocupă de această dată, și care este primul loc din Tanach (dar nu singurul), unde apare cuvântul ”Goral” (”Sorți”) și procedeul „tragerii la sorți”. Acest procedeu poate fi întâlnit în multe locuri, ca de exemplu la împărțirea teritoriului țării între triburi sau în povestea profetului Iona. Hazal (în Midraș Safra, pericopa Aharey Mot 2 și în Talmud tractatul Yoma 62a) ne învață și subliniază că cei doi țapi care trebuiau jertfiți erau complet egali și ca mărime și ca formă și nu se putea face diferența între ei. Este o mițva din Tora că trebuie folosită tragerea la sorți. Este foarte interesant cum se făcea … citește tot comentariul…
Rugăciunea personală și rugăciunea pentru obște în pericopa Aharei Mot – Kedoșim
Și a grăit HAȘEM către Moșe: Spune-i lui Aharon, fratele tău, să nu intre oricând în Lăcașul Sfânt dincolo de Perdea înaintea Curățitorului celui de pe Chivotul Legii … (Vaikra/Levitic 16:2) În Kodeș Hakodașim (Sfânta Sfintelor, dincolo de Perdea, acolo unde se afla Chivotul Legii acoperit de Curățitor) accesul era permis numai cea mai sfântă zi a anului și numai celui mai sfânt om al neamului. În ziua de Iom Kipur intra Cohen Gadol (marele Preot) pentru a îndeplini un ritual menit să înlesnească iertarea păcatelor. Doar să o înlesnească. Nu stă în puterea niciunui ritual să aducă iertarea. Singura cale spre iertare este Teșuva care este alcătuită din recunoașterea păcatului, regretul sincer și asumarea de a nu îl repeta niciodată. În cazul în care au fost pagube Teșuva nu se încheie fără repararea pagubei. Nu toate pagubele pot fi îndreptate. O reputație pătată, de pildă, nu mai poate … citește tot comentariul…
Despre lăcomie în pericopa Tazria-Mețora
Tot neamul lui Israel are parte de viața de veci… Trei regi și patru omeni de rând nu au parte de viața de veci…, Ghehazi. (Talmud Sanhedrin 90a) După credința noastră, orice păcat pentru care nu s-a luat pedeapsa pe lumea aceasta va fi ispășit în lumea ce vine. Oricâte păcate ar avea omul și oricât de greu ar fi păcătuit, după ce își va ispăși pedeapsa va avea și el, pe măsura faptelor sale bune, parte de viața de veci. Trei regi și patru oameni de rând din cei amintiți în Tanah au păcătuit atât de grav încât și-au pierdut acest drept. Ultimul din cei menționați este Ghehazi pe care îl întâlnim în Haftara pe care o vom citi săptămâna aceasta. Ghehazi era slujitorul de încredere al profetului Elișa (Elisei). Cum a avut profetul încredere în el? Cum s-a lăsat profetul înșelat? Nu am răspuns la aceste întrebări. Război … citește tot comentariul…
Despre gâze în pericopa Șmini
În estul Asiei mai tot ce înoată, se târăște, stă în picioare sau zboară se mănâncă. Europa, deși dispusă să accepte porcul și așa zisele” fructe de mare”, când vine vorba de câini, pisici, șoareci și mai ales gâze, acestea nici măcar nu sunt privite ca potențiale alimente. Mi-ar place să spun că toate aceste restricții provin din Tora. Îmi lipsesc însă dovezile. Atâta timp cât nu cunosc nicio sursă din care ar reieși cum că păgânii din spațiul mediteraneean sau european ar fi consumat câini sau pisici, mai plauzibilă rămâne afirmația că acesta a fost dintotdeauna obiceiul locului. În ceea ce privește gâzele, Tora este mai permisivă decât obiceiul european. O anumită categorie de lăcuste este permisă. Când vin lăcustele, ele nu lasă nimic în urma lor. Cel puțin să ne putem potoli foamea cu lăcuste. Tora nu ne dă semne care sunt lăcustele permise. Cel care a aflat … citește tot comentariul…
Darul sărmanului în pericopa Vaikra
În primele două pericope din cartea Vaikra/ Levitic citim despre jertfele care se aduceau în Tabernacol și apoi în Templul din Ierusalim. Care este tâlcul acestor jertfe? Comentatorii medievali dau câteva explicații, dar ele sunt departe de a fi convingătoare. Ele par mai degrabă ca niște încercări de a recupera o memorie de mult pierdută. Sperăm că atunci când Templul de la Ierusalim va fi reclădit tâlcul jertfelor ni se va dezvălui din nou. Între timp trebuie să ne mulțumim cu câteva firimituri de învățătură care apar în contextul jertfelor, dar nu țin de esența lor. Și îl va sfâșia de aripi fără a-l despărți și îl va arde Cohenul pe jertfelnic pe lemnele care sunt pe foc, ardere-de-tot va fi o jertfă mistuită d foc cu mireasmă plăcută pentru HAȘEM (Vaikra/ Levitic 1:17). Cel cu dare de mâna aduce în dar un taur. Cel înstărit aduce un berbec sau … citește tot comentariul…
Pericopa Vayakhel-Pikudey: Ce au în comun cele două triburi, Yehuda și Dan Prof. Asher Shafrir
Pericopa Vayakhel-Pikudey: Ce au în comun cele două triburi, Yehuda și Dan Prof. Asher Shafrir Conducători din ambele triburi au condus în perioade diferite ale istoriei poporului nostru proiecte deosebit de importante. Bețalel și Oholiav constructorii Mișcanului (Tabernacolului) Bețalele Ben Uri Ben Hur din tribul Yehuda a fost ales să construiască Mișcanul. A fost adăugat lângă el și Oholiav Ben Ahisamach din tribul Dan (Șmot/ Exodul 31:2-6. 35:30-35). În pericopa noastră ei sunt considerați egali ca importanță (Șmot/ Exodul 36:1-2): Și a făcut Bețalel și Oholiav… Și i-a chemat Moșe pe Bețalel și Oholiav… Ceea ce este special în legătura dintre Bețalel și Oholiav ne spune Rași în Șmot/ Exodul 35:34: Și Oholiav din tribul Dan, dintre cele mai umile triburi, din fii slujnicelor, și l-a pus HAȘEM la munca Mișkanului alături de Bețalel care era din cel mai de vază trib pentru a îndeplini cele scrise (Iov 34:19): ”Și … citește tot comentariul…
Despre sacru și profan în pericopa Vaiakhel-Pekudei
În Tora fiecare cuvânt și chiar fiecare literă sunt încărcate de semnificații. Înțelepții Israelului au ne-au tălmăcit parte din ele. Multe au rămas încă ascunse. Fiecare învățăcel care se apleacă asupra cărții are șansa să i se dezvăluie nebănuite taine. Îmbinarea dintre paragrafe are și ea tâlcul ei. Faptul că odihna Șabatului este scrisă alături de clădirea Mișkan-ului, Cortul Întâlnirii, Templul mobil din deșert, este o importantă sursă de învățătură. Din ea au dedus înțelepții Israelului că toate muncile de care ar putea fi nevoie pentru clădirea Mișkan-ului sunt oprite în ziua de Șabat. HAȘEM a creat universul în șase zile. Ca mărturie, ne oprim și noi din munca noastră de creație după șase zile. Mișkan-ul, ca replică a universului pe măsura puterilor noastre, ne învață ce este creația umană din care avem datoria să ne oprim. Legătura dintre Șabat și Mișkan este mai adâncă decât pare la prima vedere. … citește tot comentariul…
Pericopa Ki Tisa: Ce era scris pe cele două table ? Prof. Asher Shafrir
Pericopa Ki Tisa: Ce era scris pe cele două table ? Prof. Asher Shafrir Aceasta este o întrebare ciudată luând în considerație că este scris chiar în Tora în Șmot/ Exodul 34:28: Și a scris pe table cuvintele legământului cele zece lucruri (porunci). Și dacă ne uităm la toate tablourile și gravurile din sinagogă vedem același lucru: pe prima tablă sunt scrise pe scurt primele cinci porunci: (Eu sunt – Să nu ai – Să nu iei – Amintește – Cinstește) și celelalte cinci pe tabla a doua (Să nu ucizi – Să nu preacurvești – Să nu furi – Să nu mărturisești strâmb – Să nu poftești). Forma acesta există deja de sute de ani și vine probabil din Midrașim de Agada. Împărțirea acesta apare deja în cele mai vechi Midrașuri, datate în antichitate. De exemplu în Mechilta deRabi Yișmael scrie: Cum au fost date cele zece porunci? Cinci … citește tot comentariul…
Despre jignire în pericopa Ki Tisa
Cine a împărțit Tora în pericopele săptămânale? Răspunsul s-a pierdut în negurile istoriei. Știm doar că ea a fost făcută de mari înțelepți și dintr-o profundă înțelegere a textului. Pericopele la rândul lor sunt împărțite în ”citiri”, până unde citește primul chemat, până unde citește al doilea și așa mai departe până la ultimul chemat. Această împărțire datează din perioada Gaonică (secolele VI – X) și este respectată în toate comunitățile evreiești. În Talmud găsim doar regulile unde are voie cititorul să oprească. Aceste reguli se folosesc și astăzi când dorim să avem mai mult de șapte chemați în ziua de Șabat sau în orice altă situație neprevăzută. De regulă pericopele sunt împărțite în fragmente aproximativ egale. Ca orice regulă, are și ea excepțiile ei. În pericopa săptămânii primul chemat citește 42 versete iar al doilea 47. Al treilea, al patrulea și al cincilea citesc câte 5, 7 și 9. … citește tot comentariul…
Legătura dintre pericopa Truma și pericopa Mișpatim
În pericopa Truma citim despre clădirea Tabernacolului numit și ”Cortul Întâlnirii”, Templul mobil care a slujit neamului nostru ca lăcaș de închinare timp de 480 de ani, până la clădirea Primului Templu de la Ierusalim. Un lăcaș menit să păstreze vie în inima neamului nostru amintirea revelației de pe Muntele Sinai. Dacă acesta a fost scopul, întreabă Nahamanide, de ce nu urmează pericopa Truma imediat după pericopa Itro în care am citit despre revelația Sinaitică? De ce sunt ele oare despărțite de pericopa Mișpatim în care citim doar legi care reglementează convieuirea între oameni? Au și ele importanța lor, doar cotextul sacru în care au fost scrise pare nepotrivit. Răspunde Nahamanide: HAȘEM a făcut primul pas către noi când s-a dezvăluit pe muntele Sinai. După aceea a așteaptat să facem și noi un pas. Pasul pe care HAȘEM l-a așteaptat de la noi a fost să ne asumăm un comportament … citește tot comentariul…
Sclavia în oglinda Torei – Pericopa Mișpatim
Și acestea sunt legiuirile pe care le vei pune în vedere lor: De vei cumpăra rob evreu, să-ți lucreze șase ani, iar în anul al șaptelea să iasă slobod, în dar. (Șmot/ Exodul 21:1,2) La poalele muntelui Sinai strămoșii noștri erau deja oameni liberi. Numai omul liber este capabil de a-și asuma o lege. Viața sclavului nu e guvernată de legi ci doar de bunul sau mai puțin bunul plac al stăpânului. Drumul din sclavie spre libertate e mai lung și mai anevoios decât pare. ”Mai greu de scos Egiptul din evrei decât evreii din Egipt” spune zicala. Primul pas a fos ieșirea din țara Egiptului, casa robiei. Al doilea a fost pe malul mării roșii, când fiecare din fiii neamului nostru și-a văzut asupritorul înecat. Teama de asupritorul care ar putea reveni a început să se destrame. Perceptul sclaviei însă a rămas. Dacă strămoșii noștri ar fi dispus la … citește tot comentariul…
Despre autoritate în pericopa Itro
Iar a doua zi a șezut Moșe să judece poporul și a stat poporul înaintea lui Moșe de dimineață până seara. (Șmot/ Exodul 18:13) În pericopa Itro citim despre cel mai important moment din istoria noastră, revelația de pe muntele Sinai. Acolo s-a dezvăluit HAȘEM în fața întregului neam și le-a dat primele două porunci. Apoi l-a chemat pe Moșe să urce pe munte pentru patruzeci de zile timp în care i-a dat întreaga Tora, atât Tora Scrisă (Bereșit/ Geneza, Șmot/ Exodul, Vaikra/ Leviticul, Bamidbar/ Numeri și Dvarim/ Deuteronomul) cât și Tora Orală. Moșe a coborât de pe munte cu două table pe care HAȘEM a scris cu degetul Lui Decalogul. La începutul pericopei citim despre Itro, socrul lui Moșe care s-a alăturat fiilor lui Israel în deșert. Când l-a văzut pe Moșe judecând neamul de dimineața până seara i-a spus …. Aici suntem nevoiți să ne oprim. Se … citește tot comentariul…
Despre belșugul Șabatului în pericopa Beșalah
Și va fi în ziua a șasea zi și vor pregăti ce au adus și va fi îndoit cât au cules zi de zi. (Șmot/ Exodul 16:5) Când Moșe a promis fiilor lui Israel că îi va scoate din robia Egiptului și îi va duce în deșert, ei l-au urmat fără să-și facă griji. Întrebări firești precum ”De unde apă?”, ”De unde hrană” nu s-au pus. Nesăbuit neam, ar spune unii. Pentru această ”nesăbuință” le-a adus profetul Yeremiahu cele mai înalte laude: Așa a spus HAȘEM: ”Îmi aduc aminte de dragostea care mi-o purtai în tinerețe, iubirea ta pe când îmi erai mireasă și m-ai urmat în deșert pe pământ nesemănat.” Când nu mai aveau apă și-au ridicat vocea și au cârcotit. HAȘEM le-a ascultat rugăciunea și le-a dat apă. Când li s-a terminat pâinea adusă din Egipt au cârcotit din nou. HAȘEM le-a ascultat din nou rugăciunea și le-a … citește tot comentariul…
Pericopa Beșalah – Nahșon Ben Aminadav, un erou advărat Prof. Asher Shafrir
Pericopa Beșalah – Nahșon Ben Aminadav, un erou advărat Prof. Asher Shafrir Nahșon a fost cea de-a cincea generație de la Yehuda, fiul lui Yaakov; Yehuda l-a avut pe Pereț, care l-a avut pe Hețron și el la rândul său pe Ram și acesta pe Aminadav, tatăl lui Nahșon. Pentru prima oară îl întâlnim în Tora într-o împrejurime neașteptată, în Șmot/ Exodul 6:23 Și și-a luat-o Aharon pe Elișeva fiica lui Aminadav sora lui Nahșon de nevastă și i-a născut pe Nadav și pe Avihu, pe Elazar și pe Itamar. Aici Nahșon este amintit ca fiind fratele lui Elișeva când aceasta s-a măritat cu Aharon. În Tora de obicei este amintit numai numele tatălui (și aici se întâmplă la fel). Dar de ce aici Tora a adăugat și numele fratelui? Rași ne învață: Cel ce dorește să-și ia o soție ar trebui să-i cunoască frații . De multe ori copilul … citește tot comentariul…
Despre prima poruncă în pericopa Bo
Luna aceasta (când o veți vedea în cer așa cum o vedeți acum, va fi) pentru voi (semnul de) început al lunilor (din calendar)… (Șmot/Exodul 12:2) Tora este codul de legi al neamului evreiesc. Ne-am fi așteptat ca ea să conțină, cum nu, legi. În ciuda așteptărilor, în cartea Bereșit/Geneza nu găsim nicio lege dată neamului evreiesc. Prima o găsim doar în a treia pericopă din cartea Șmot/Exodul. De ce atât de târziu? Ce citim înaintea primei legi? Istorisiri despre înaintașii noștri, despre încercările prin care au trecut, dar mai ales despre omenia lor. Un îndemn fără cuvinte de a le urma calea. Dacă intenția divină ar fi fost să executăm orbește ordine, nu ar fi fost nevoie de toată această introducere, dar nu aceste este scopul. Scopul este să umplem ceea ce facem cu conținut și simțire pentru ca împlinirea poruncilor divine să ne îndrepte căile și să … citește tot comentariul…
Pericopa Bo: câți ani a durat robia evreilor în Egipt? Prof. Asher Shafrir
Pericopa Bo: câți ani a durat robia evreilor în Egipt? Prof. Asher Shafrir În pericopa noastră ni se relatează că putem primi răspunsul exact (Șmot/Exodul 12:40-41): Și șederea fiiilor lui Israel care au șezut în Egipt [a fost] treizeci de ani și patru sute de ani. Și a fost după treizeci de ani și patru sute de ani și a fost chiar în ziua aceea au ieșit toate oștirile lui HAȘEM din țara Egiptului. Cifra avansată de pericopă atestă faptul că evreii au petrecut în Egipt 430 de ani. Însă numărul ăsta contrazice logica faptelor istorice și, ca de obicei, Rași ne învață de ce. Moșe este fiul lui Amram, care este fiul lui Kehat. Ultimul dintre ei apare în lista celor care au ajuns în Egipt. Noi mai citim că vârsta lui Kehat a fost de 133 de ani când a murit și a lui Amram de … citește tot comentariul…
Pericopa Vaera – Bastonul lui Aharon Prof. Asher Shafrir
Pericopa Vaera – Bastonul lui Aharon Prof. Asher Shafrir În pericopa noastră este povestită o întâmplare extraordinară, care arată de parcă ar fi un spectacol de magicieni. Când Moșe și Aharon vin la Faraon să-i ceară să-i elibereze pe evrei, Faraonul le cere un semn că sunt serioși. Și atunci Și și-a aruncat Aharon bastonul în fața Faraonului și s-a prefăcut încrocodil. (Șmot/ Exodul 7:10), a aruncat bastonul înaintea lui Faraon și a slujitorilor săi și s-a transformat în crocodil. Faraonul nu s-a mirat și i-a chemat pe vrăjitorii lui – Hartumim – și ei au reușit să facă același lucru. Atunci s-a produs marea surpriză: bastonul lui Aharon a înghițit celelalte bastoane: Și și-a aruncat fiecare bastonul și s-au prefăcut în crocodili și le-a înghițit bastonul lui Aharon bastoanele. (Șmot/Exodul 7:12). Surpriza aceasta ne-ar putea face să credem că crocodilul lui Aharon a înghițit celelalte bastoane. Aici Rași … citește tot comentariul…
Cele zece plăgi și suferința Egiptenilor în pericopa Vaera
Cele zece plăgi sunt un subiect care trebuie tratat cu seriozitate. Rostul lor trebuie înțeles corect. Alunecarea spre bucurie față de suferința egiptenilor ar fi cea mai mare greșeală. Întâi de toate, ele au fost pedepse pe care poporul egiptean le merita pe deplin. Ultima și cea mai grea pedeapsă, moartea primului născut a fost doar un răspuns palid la faptele egiptenilor care i-au omorât nu doar pe primii născuți ci pe toți băieții născuți fiilor lui Israel. În Midraș citim că orăcăitul broaștelor a fost pedeapsă pentru că nu îi lăsau fiii lui Israel să se odihnească nici măcar noaptea, iar păduchii pentru că nu îi lăsau să se spele. La fel găsim fără excepție pentru toate plăgile. Din literatura Egipteană veche, descifrată și tradusă în ultimele decenii, aflăm că se practicau la curtea Faraonului asemenea competiții de vrăji. Spre deosebire de vrăjitori, Moșe și Aharon nu au venit … citește tot comentariul…
Primii pași ai lui Moșe în pericopa Șmot
Și i-a spus [Miriam] sora [lui Moșe] fiicei Faraonului: Să să-ți caut o doică dintre evreice să-ți alăpteze copilul? Și i-a spus fiica Faraonului: Du-te. Și s-a dus tânăra și a chemat-o pe mama copilului. (Șmot/Exodul 2:7,8) Lui Moșe i-a fost hărăzit să supraviețuiască. Faraonul a dat decret ca toți noii născuți la evrei să fie aruncați în Nil. Rezultatul a fost… că mama lui Moșe a fost plătită din visteria Faraonului petru a-și alăpta fiul. Nu întotdeauna decretele își ating scopul! Și a crescut Moșe și a ieșit spre frații săi… (ibid. 2:11) La ce ne puteam aștepta de la un tânăr din neam de sclavi care a avut șansa să crească la curtea Faraonului? Ori să-și nege total originile, ori, în cazul fericit în care le-ar fi recunoscut, să simtă că el este totuși altfel. Meritul lui Moșe a fost că nu a ținut cont de înalta sa … citește tot comentariul…
Pericopa Șmot și câți oameni au coborât în Egipt Prof. Asher Shafrir
Pericopa Șmot și câți oameni au coborât în Egipt Prof. Asher Shafrir Când evreii au ajuns în Egipt erau un grup mic de oameni care au venit să-și caute o viață nouă și mai bună și după puțin mai mult de 200 de ani, când au părăsit Egiptul, erau două milioane. Cei care au coborât în Egipt erau Yaakov și copiii lui. Noi ne vom ocupa acum de detaliul acesta, aparent nesemnificativ: câți Evrei au coborât în Egipt? Când Tora ne vorbește despre plecarea Evreilor în Egipt ne spune că au fost 70: Și fiii lui Iosef care i s-au născut în Egipt suflete două, toate sufletele casei lui Yaakov venite în Egipt șaptezeci. (Bereșit/Geneza 46:27). Noi ne întâlnim cu numărul ăsta în încă două locuri: primul este în pericopa noastră: Și au fost toate sufletele ieșite din coapsele lui Yaakov șaptezeci. (Șmot/Exodul 1:5). Al doilea se află puțin înainte … citește tot comentariul…
Despre Efraim și Menașe în pricopa Vaiehi
Și i-a spus Iosef tatălui său: Nu așa, tată, căci acesta este primul născut, pune-ți dreapta pe capul lui. (Bereșit/ Geneza 48:18) Pe cât l-a iubit Yaakov pe fiul său Iosef, pe atât și-a respectat Iosef tatăl. O singură dată, împotriva voinței sale, nu i-a acordat respectul cuvenit. În pericopa trecută, când i s-a adresat Yehuda, el a folosit de cinci ori cuvintele ”robul tău tatăl nostru”. De încă cinci ori a auzit Iosef cuvintele din gura traducătorului, căci se prefăcea că nu le cunoaște limba. Deoarece nu sosise încă momentul să se dezvăluie, Iosef a fost nevoit să tacă. Pentru fiecare din aceste tăceri viața i-a fost scurtată cu câte un an. A-ți contrazice tatăl este o abaterea mult mai gravă decât tăcerea silită când acesta este numit ”robul tău”. Cu atât mai grav când tatăl e deja pe patul de moarte. Totuși nu am găsit nicăieri ca acest … citește tot comentariul…
Pericopa Vayigaș – Serah Bat Așer – o femeie minunată și foarte deșteaptă Prof. Asher Shafrir
Pericopa Vayigaș – Serah Bat Așer – o femeie minunată și foarte deșteaptă Prof. Asher Shafrir Pe lista evreilor care au coborât în Egipt se ascunde și un nume rar în Tora: Serah, fata lui Așer: Și fiii lui Așer Imna și Ișva și Ișvi și Bria și Serah sora lor… (Genesis 46, 17). Cine a fost fata asta? Răspunsul îl avem din Midrașim care ne spun că era o femeie foarte înțeleaptă la care și cei mai importanți oameni veneau să-i ceară sfatul. Cea mai cunoscută poveste este aceea despre frații săi, care, după ce au aflat că Iosef trăiește, le-a fost frică să-i spună lui Yaakov, pentru ca vestea neașteptată să nu-i facă rău. Ei s-au sfătuit între ei și au hotărât s-o roage pe nepoata lui Yaakov, Serah, care va găsi o cale înțeleaptă de a afla. În Midraș Hagadol este scris că ea a așteptat până … citește tot comentariul…
Despre frăție în pericopa Vaigaș
Și s-a îndreptat spre el Iehuda… (Bereshit/Geneza 44:18) Noi cunoaștem deja deznodământul. Să încercăm să intrăm însă în ”pantofii” protagoniștilor și vom vedea o altă poveste. Foamete. Grâne de vânzare se mai găseau doar în Egipt. Mai de nevoie decât de voie și-a trimis patriarhul Yaakov fiii după grâne. Pe mezinul Beniamin l-a oprit lângă el. Fratele lui de mamă, Iosef, a pierit pe drum. Cine știe? I s-ar putea întâmpla și lui ceva. Mai sigur e acasă. De ce să piardă și ultima amintire rămasă de la iubita Rahel? Zece frați, cei care l-au vândut pe Iosef, au pornit spre Țara Egiptului. O nesperată șansă de a-și regăsi fratele pentru a alina durerea bătrânului. Pe zece căi au intrat în Țara Egiptului în speranța că unul îl va zări. Mulți înfometați erau dincolo de hotarul Egiptului. Pentru a nu muri de foame nu le rămânea decât prada. În ochii … citește tot comentariul…
Despre sfârșitul necazurilor în pericopa Mikeț
Și a fost la capătul a doi ani de zile și Faraonul a visat un vis… (Bereșit/Geneza 41:1) Sintagma ”la capătul a” (în original ”Mikeț” care este chiar numele pericopei) nu este caracteristică limbajului Torei. De regulă, în asemenea cazuri este folosit cuvântul ”aharei” care se traduce ”după”. Exprimarea din Tora nu este lăsată la voia întâmplării. Fiecare cuvânt și chiar fiecare literă au sensul lor precis. Rași (ibid. 40:23) scrie că doi ani de temniță i-au mai fost hărăziți lui Iosef pentru că și-a pus nădejdea în paharnic că îl va scoate din temniță. După spusele lui Rași, când s-au sfârșit cei doi ani hărăzți, imediat s-a petrecut miracolul care l-a scos din temniță și l-a ridicat la rangul de vicerege. În fiecare an, în Șabatul de Hanuka citim pericopa Mikeț. Legătura dintre ele nu este întâmplătoare. Cele șapte spice care ieșeau dintr-o singură tulpină din visul Faraonului sunt o aluzie … citește tot comentariul…
Despre omenie în pericopa Vaieşev
… stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic și-a mi-a dat pe mână tot ce are. Nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic decât pe tine pentru că ești soția lui și cum voi face acest mare rău să păcătuiesc în fața lui HAȘEM? (Bereșit/Geneza 39:8,9) Ce poate fi mai penibil decât … atunci când o femeie măritată face avansuri amoroase fără văl unui bărbat și acesta o mai și refuză. Cu atât mai mult când bărbatul este chiar sclavul soțului ei. În această situație s-a aflat sclavul Iosef în fața soției stăpânului său, Potifar. Pentru a îi înțelege reacția trebuie să ne oprim și să încercăm noi să-i scriem replica. ”Nu ți-e rușine”, ”Să-ți crape obrazul” sunt încă replici moderate. Cele mai jignitoare nici măcar nu doresc să le scriu. Cea mai blândă replică pe care am găsit-o a fost ”Eu așa … citește tot comentariul…
Despre lupta lui Yaakov cu îngerul în pericopa Vaișlah
Și a rămas Yaakov singur și s-a luptat un om cu el până au mijit zorile. (Bereșit/Geneza 32:25) Cine este acest om? De unde a venit? Ce a urmărit în lupta cu Yaakov? De ce a venit chiar în noaptea dinaintea temutei întâlniri cu fratele său Esav? Întregul pasaj pare rupt din context. Fiecare verset, cuvânt și chiar literă din Tora ascund în sânul lor taine. Narațiunea, legea și cântecul de slavă, dincolo de valoarea lor proprie sunt stratul care le acoperă aceste taine. După ce au fost înțelese pe deplin ele trebuie puse deoparte pentru a le dezvălui substratul. Sunt însă locuri, precum lupta lui Yaakov cu omul, în care narațiunea pare a nu se lega. Aici taina a fost lăsată la fără văl. Nu ne mai putem amăgi cum că am fi înțeles fără ne confrunta cu taina. O explicație din Midraș ne luminează calea. Omul nu era … citește tot comentariul…
Pericopa Vayișlah și coapsa de nașe Prof. Asher Shafrir
În pericopa noastră apare lupta între Yaakov și un anumit om (Genesis 32, 25-26): Și a rămas Yaakov singur și s-a luptat un om cu el până au mijit zorile. Și a văzut că nu-l poate birui și l-a atins la încheietura coapsei și s-a scrântit încheietura coapseilui Yaakov în lupta cu el. Firesc, apare întrebarea: cine era omul acesta? Și răspunsul îl găsim chiar în Tanach, la profetul Hoșea capitolul 12, versetul 5: Și s-a luptat cu îngerul și l-a biruit a plâns și s-a rugat de el … În continuare, se povesește ce s-a întâmplat dimineața în confruntarea dintre Yaakov și„ omul – înger” (Genesis 32, 32-33): Și i-a răsărit soarele când a trecut de Penuel și el șchiopăta de-o coapsă. De aceea nu vor mânca fiii lui Israel nervul de la încheietura coapsei până în ziua de azi căci a atins încheietura coapsei lui Yaakov la nervul … citește tot comentariul…
Ura imaginară și ura reală în pricopa Vaiețe
… și a iubit-o și pe Rahel mai mult decât pe Lea… (Bereșit/Geneza 29:30) Acest verset, pe care l-am tradus cât de fidel am putut, ascunde în sânul lui o contradicție. Pe de o parte citim: a iubit-o și pe Rahel… adică după Lea a iubit-o și pe Rahel. Pe de altă parte citim: a iubit-o … pe Rahel mai mult decât pe Lea. Dragostea adesea desfide rațiunea. Fiecare din cele două soții era într-un fel mai iubită decât cealaltă. Deși pe Rahel a iubit-o mai mult, în inima lui Yaakov a rămas pentru Lea acea deosebită iubire de care doar prima soție se poate bucura. O măiestrie a exprimării care depășește tot ce cunosc! Și a văzut HAȘEM că urîtă (forma pasivă a verbulu a urî) este Lea și a deschis pântecele ei (ibid 31) Doar în versetul anterior citim că Yaakov a iubit-o pe Lea. Cum s-a prefăcut … citește tot comentariul…
Fântâna ca metaforă în pericopa Toldot
Și au săpat robii lui Ițhak în vale și au găsit acolo o fântână cu apă vie. Și s-au certat păstorii din Gherar…spunând a noastră apa… Și au săpat încă o fântână și s-au certat și pentru ea… Și s-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână și nu s-au certat pentru ea. (Bereșit/Geneza 26:19-22) În ultimele trei pericope am citit despre cele zece încercări prin care a fost încercat patriarhul Avraham. Despre faptele patriarhului Ițhak nu găsim mai nimic. Parcă totul doar i se întâmplă. El este, prin porunca divină, legat ca o jertfă și apoi elibrat. El este înșelat de soția sa și de fiii săi. Singura lui acțiune este acceptarea în tăcere. Patriarhul Avraham a fost un deschizător de căi. Ițhak, în puținele ocazii în care totuși acționează, doar repetă cu pioșenie faptele tatălui său. Avraham a săpat fântâni când a avut nevoie de apă. … citește tot comentariul…
Pericopa Toldot și cartierul Mea Șearim din Ierușalaim Prof. Asher Shafrir
Pericopa Toldot și cartierul Mea Șearim din Ierușalaim Prof. Asher Shafrir Cartierul Ultra Religios Mea Șearim a fost înființat în anul 1873, Roș Hodeș Kislev la Ierușalaim. Fiindcă era în săptămâna aceea pericopa Toldot s-a hotărât să se aleagă un nume din pericopă din capitolul 26, versetul 12: וַיִּזְרַע יִצְחָק בָּאָרֶץ הַהִוא וַיִּמְצָא בַּשָּׁנָה הַהִוא מֵאָה שְׁעָרִים וַיְבָרְכֵהוּ יְהוָה Și a semănat Ițhak în acel an și a găsit în acel an ”Mea Șearim” și l-a binecuvântat HAȘEM La început s-a ales numele de Rehovot, tot din pericopa asta (capitolul 26, verset 22), care după cum spune Yițhak înseamnă הרחיב ה’ לנו (ne-a făcut HAȘEM un loc larg). Dar numele ăsta a fost uitat și a rămas cel de Mea Șearim. Traducerea acestei expresii pentru cine știe Ebraica Modernă este foarte simplă: ”O sută de porți”. Dar în versetul nostru ea nu are nici un sens. Din cauza asta … citește tot comentariul…
Despre cimitire în pericopa Haiei Sara
Nu, domnul meu,ascultă-mă: Câmpia cu peștera care este acolo ți-o voi da, în fața fiilor neamului meu ți-o voi da, înmormântează-ți mortul. (Bereșit/Geneza 23:11) Și a grăit [Avraham] către Efron în fața neamului țării: Dar dacă vrei să-mi faci un bine ascultă-mă, voi da bani pețul câmpiei [și] primește-i de la mine și îmi voi înmormânta mortul acolo. (Ibid 23:13) Stranie negociere! Patriarhul Avraham are nevoie de un loc de mormânt pentru a o înmormânta pe Sara. Efron îi oferă un loc gratuit, dar Avraham ține morțiș să plătească. Până la urmă Efron se îmbună și e dispus să accepte un preț mai mult decât piperat. Ce urmărea Avraham și ce urmărea Efron în această negociere? Efron, din dorința de a se arăta mărinimos, a încercat să prezinte tranzacția ca pe un dar. Desigur el nu ar fi făcut un asemenea dar fără să fi primit mai întâi ”o generoasă … citește tot comentariul…
Despre ospitalitate și credință în pericopa Vaiera
Și a sădit un EȘEL în Beer Șeva și a proclamat acolo numele lui HAȘEM D-zeul cel veșnic (Bereșit/Geneza 21:33) EȘEL este un copac care crește în deșertul Negev identificat caTamarix negevensis. Traducerea se potrivește, dar faptul pare prea puțin important pentru a fi meționat în Tora. De aceea voi recurge la interpretarea pe care am găsit-o în traducerea Torei în limba aramaică numită Targum Ierușalmi cu mici adaptări: ”Și a sădit Avraham o livadă în Beer Șeva și a pregătit în ea [un cort cu] mâncare și băutură pentru trecători și mâncau și beau și doreau să-i plătească prețul mâncării și băuturii și nu dorea să primească de la ei și le spunea părintele nostru Avraham despre Cel ce a grăit și s-a înfăptuit lumea prin cuvântul Lui. Mulțumiți Tatălui vostru din ceruri căci din al Lui ați mâncat și ați băut…” Acesta este vestitul cort al Patriarhului Avraham … citește tot comentariul…
Despre pribegie în pericopa Leh Leha
Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din familia ta spre țara pe care ți-o voi arăta. (Bereșit/Geneza 12,1) Pe patriarhul Avraham îl întâlnim în Tora la venerabila vârstă de șaptezecișicinci de ani când HAȘEM îi poruncește să își părăsească țara, tribul și familia. Chiar astăzi, când structurile statale asigură mai peste tot siguranța personală, când ne bucurăm de libera circulație a persoanelor, a bunurilor și a informației, pribegia e grea. Cu atât mai mult în anii când singura structură care asigura existența era tribul iar surghiunul era din cele mai aspre pedepse. Ce a păcătuit oare patriarhul Avraham pentru a fi atât de aspru pedepsit? În Midraș găsim despre patriarhul Avraham numai laude. Poate cea mai cunoscută este următoarea istorisire: Terah, tatăl lui Avraham, era negustor de idoli. Într-o zi, când avea alte treburi și și-a lăsat fiul să vândă în prăvălie, … citește tot comentariul…
(Noah) Despre drepturile animalelor
Tot ce trăiește și se mișcă să vă fie de mâncare, precum iarba vi le-am dat pe toate. Numai carne cu sufletul ei sângele ei să nu mâncați (Bereșit/Geneza 9:3,4) Până la potop oamenii aveau voie să mănânce numai roadele pământului. Vietățile puteau fi doar stăpânite sau aduse ca jertfă, dar carnea lor nu aveau voie să o mănânce. Numai după ce Noah le-a salvat de potop în arca lui au primit oamenii permisiunea de mânca din carnea vietăților și doar cu condiția ca trupul lor să fie deja neînsuflețit. Carnea tăiată dintr-un animal viu precum și sângele scurs dintr-un animal viu sunt și astăzi conform Torei interzise tuturor fiilor lui Noah, adică întregii omeniri. Prin extensie, dacă am luat viața animalului pentru a-i consuma carnea, avem voie să-i folosim pielea. Mai mult, avem voie chiar să vânăm animale a căror carne nu se mănâncă doar pentru a le folosi … citește tot comentariul…
(Bereșit) Cazul Galileo Galilei
Și soarele răsare și soarele apune și zorește către locul în care răsare. (Kohelet/Eclesiastul 1:5) Unul din eroii copilăriei mele a fost Galileo Galilei de la Teatrul Radiofonic. Cel care a ascultat vocea rațiunii înfruntând un întreg sobor de inchizitori închistați în dogmele lor. Cel care, condamntat fiind la ardere pe rug pentru erezie, a rămas credincios rațiunii, deși ar fi putut să scape cu viață dacă și-ar fi renegat teoria. Cel care ars pe rug a continuat să murmure ”Și totuși se mișcă”. După patruzecișicinci de ani poate memoria mă înșeală, dar aceasta este imaginea care mi-a rămas și care m-a marcat. O scurtă căutare Google mi-a dezvăluit o realitate cu totul diferită. Galileo Galilei nu a fost ars pe rug și nu a murmrat celebrul ”Și totuși se mișcă”. El chiar și-a renegat teoria heliocentristă și a murit în arest la domiciliu ca ”suspect de erezie”. Mai mult, … citește tot comentariul…
Despre memoria voluntară în pericopa Ki Tețe
… să nu-l urăști pe egiptean căci prbeag ai fost în țara lui. (Dvarim/Deuteronom 23:8) ”Robi am fost Faraonului în țara Egiptului” repetăm în fiecare an la masa de Seder. În ziua de Șabat până și dobitoacele noastre se odihnesc pentru a ne aminti cum munceau fără întrerupere strămoșii noștri în Egipt. Pe vremea când mai aveam sclavi, ei puteau fi puși doar la munci care ne erau necesare. A-i batjocori, așa cum au fost batjocoriți strămoșii noștri prin munci fără de rost, nu aveam voie. Ca neam am trecut vremuri de robie pentru a învăța să fim aproape de cel oropsit. Memoria robiei nu este însă lipsită de primejdii. În sufletele unora ea ar putea stârni ura împotriva celor care ne-au asuprit, ură care s-ar putea răsfrânge în ciuda oricărei rațiuni asupra urmașilor lor până în zilele noastre. În pericopa săptămânii Dvarim/Deuteronom 24:16 citim: … să nu omori copiii … citește tot comentariul…
Despre judecata dreaptă în pericopa Șoftim
Judecători și străji să-ți pui la toate porțile [cetăților] … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Dvarim/Deuteronom 16:18) În Tora nu găsim cuvinte fără rost. Dacă e judecată, e de înțeles că ea trebuie să fie dreaptă. Dacă ar fi strâmbă nu ar mai fi judecată. Nu e suficient ca judecătorul să fie nepărtinitor. Câteodată, din motive de procedură sau chiar de ambianță, una din părți s-ar putea simți stânjenită sau întimidată ceea ce i-ar pune piedici în susținerea cazului. Pentru a acorda șanse egale părților, înțelepții Israelului au reglementat cadrul în care se desfășoara judecata. În Șulhan Aruh (Codul Iudaic care reglementează prcticile religioase, restricțiile religioase și relațiile interumane) partea Hoșen Mișpat (referitoare la relațiile interumane) 17:1 citim: ”Ce este dreptatea în judecată? Ea este crearea unui cadru în care șansele părților să fie egale. Nu va lăsa pe unul să spună tot ce are de spus … citește tot comentariul…
Reeh 5777
Trăim azi într-o societate care are ca fundament legea, care reglementează o mare parte a relațiilor inter-umane. Iar ceea nu este reglementat prin lege este guvernat prin moralitatea umană. Însă, pentru a putea exista atât legea, cât și morala, este necesară existența liberului arbitru uman. În decursul evoluției civilizației dezvoltate de popoarele care au aderat la religiile abrahamitice: iudaismul, creștinismul și islamul, existența acestui liber arbitru a fost îndelung dezbătută și chiar contestată, în special pe baza argumentului că, în cazul în care presupunem că D-zeu este atoateştiutor şi cunoaşte viitorul la fel cum cunoaşte prezentul şi trecutul, cum ar putea să existe liberul arbitru al omului? Pe de altă parte, și argumentul contrar sunt cel puțin la fel de valide, căci, așa cum afirma Rambam (Maimonide): „Îngăduinţa este dată tuturor oamenilor: fie că ei vor să se aplece spre calea cea bună şi să fie drepţi – alegerea este … citește tot comentariul…
Despre jelire în pericopa Reeh
Fii ai lui HAȘEM sunteți; să nu vă crestați trupul și să nu vă radeți părul pentru mort. (Dvarim/Deuteronom 14:1) În mediul burgezo-intelectual manifestările de doliu sunt reținute. Mai de nevoie decât de voie se supun unii ritualului de sfâșiere al cămășii. Unii mai și întreabă dacă nu ar fi suficient să se taie doar o cravată, desigur ponosită. În mediile mai puțin ”elevate”, jalea doliului se manifestă spontan și nu odată vehement. În vechime unii chiar își smulgeau părul sau își crestau trupul pentru a-și face cunoscută durerea. Dacă nu ar fi existat astfel de practici, nu ar fi avut Tora de ce să le interzică. Tora ne numește, desigur metaforic, fii ai lui HAȘEM. Înalta noastră poziție cere o ținută corespunzătoare. Cel ce de bunăvoie se sluțește își încalcă această îndatorire. La prima vedere porunca pare a ne opri din a ne face cunoscută durerea. Am găsit trei … citește tot comentariul…
Despre răsplată în pericopa Ekev
Și va fi , dacă veți asculta cu adevărat de poruncile Mele pe care Eu vi le poruncesc astăzi vouă, de a-L iubi pe HAȘEM D-zeul vostru și de a-L sluji cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. [Atunci] voi da ploaie la timpul ei [ploaie] timpurie și [ploaie] târzie și vei strânge grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău. (Dvarim/Deuteronom 11:13,14) Maimonide consideră răsplata ca una din cele treisprezece Principii ale Credinței Iudaice. Totuși, ochii noștri văd altfel. Întrebarea nu este nouă. A ridicat-o deja profetul Yeremiahu/Ieremia (12:1): Drept ești, HAȘEM, ca să mă cert cu Tine, dar despre dreptate vreau să vorbesc cu Tine, De ce calea păcătoșilor e cu izbândă și în tihnă trăiesc toți cei ce Te trădează? Profeul Yeremiahu nu contestă. Convingerea că HAȘEM este drept îi rămâne neclintită. El vrea doar să să înțeleagă. HAȘEM îi lasă întrebarea fără răspuns. Teologii … citește tot comentariul…
Despre jertfe fără rost în pericopa Dvarim
Ce-Mi trebuie mulțimea jertfelor voastre a spus HAȘEM. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și seul vițeilor și sânge de tauri, oi și berbeci nu doresc (Yeșaayahu/Isaia 1:11) Șabatul care urmează se numește ”Șabat Hazon”. Numele lui provine de la Haftara (porțiunea din cărțile profeților citită în sinagogă) care începe cu cuvânul ”Hazon”. Cuvinte aspre de mustrare cărora din păcate neamul nu le-a dat ascultare, ceaa ce a adus până la urmă la distrugerea Primului Templu. Mustrarea pentru păcate e de înțeles. Ce sens are însă mustrarea pentru aducerea jertfelor? Doar în Tora este scrisă porunca de a aduce jertfe. Rabi David Kimhi (1160–1235) dă următoarea explicație ”Deși aduceau jertfe idolilor aduceau și jertfe în Templu la început de lună și în zile de sărbătoare. Ce-Mi trebuie mulțimea jertfelor căci nu v-am poruncit să le aduceți decât pentru ca să vă amintiți de Mine, să vi se îndrepte gândul spre … citește tot comentariul…
Despre bănuieli în pericopa Matot-Masaei
Iar noi vom ieși primii la luptă în fața lui Israel până îi vom aduce la locul lor … (Bamidbar/Numeri 32:17) Și le-a spus Moșe: dacă veți face aceasta, dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … și vă veți întoarce și veți fi fără prihană înaintea lui HAȘEM și înaintea lui Israel… (ibid. 32:20-22) Triburile Reuven și Gad aveau multe turme. După ce au cucerit fiii lui Israel malul stâng al Iordanului unde pășunile erau bune, au dorit fiii lui Reuven și fiii lui Gad să rămână acolo. Moșe i-a mustrat pentru intenția de a nu lua parte la luptele de cucerire a Israelului. Pentru a-și dovedi bunele intenții, i-au spus lui Moșe că ei vor fi primii care vor ieși la luptă. Moșe le răspunde: …dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … veți fi fără prihană înaintea … citește tot comentariul…
Pericopa Pinchas – Vremurile grele nasc conducători mari
Și a grăit HAȘEM către Moșe: Ia ți-l pe Yehoșua fiul lui Nun,om cu duh într-însul, și pune-ți mâna pe el. … Și dă-i din slava ta ca să-l asculte toată obștea fiilor lui Israel. (Bamidbar/Numeri 27:18-20) Rași, atent la fiecare cuvânt care pare de prisos, scrie: ”din slava ta” și nu toată slava ta. De aici învățăm că fața lui Moșe era precum soarele fața lui Yehoșua precum luna. Grăitoare pildă. Cel care primește lumina de la altul nu va avea niciodată strălucirea sursei. Trecerea puterii este un element central al pericopei. El se regăsește în Haftara. Citim acolo despre profetul Eliahu, descendentul lui Pinhas, în opinia cabaliștilor chiar reîncarnarea lui, care îl investește pe Elișa profet în locul său. Înainte de a urca în cer într-un car de foc tras de doi armăsari de foc îi cere profetul Elișa maestrului său: … să fie îndoit cât duhul tău … citește tot comentariul…
Un dialog surrealist în pericopa Balak
Și a venit HAȘEM la Bil’am și i-a spus: Cine sunt oamenii aceștia cu tine. Și i-a spus Bil’am: Balak fiul lui Țipor regele Moavului i-a trimis la mine. (Bamidbar/Numeri 22:9,10) În cadrul corecturilor pentru noua ediție a Luah-ului, o atentă colaboratoare mi-a atras atenția asupra unei greșeli care se repetă în traducerea binecuvântărilor. Ele încep cu formula ”Binecuvântat fi Tu” la persoana a doua, dar continuă cu formula ”cel care ne-a sfințit…” la persoana a treia. Am liniștit-o că nu este nicio greșeală. Aceasta formă gramaticală atipică a fost statornicită pentru a reflecta ambivalența atitudinii noastre în dialogul cu HAȘEM. Pe de o parte simțim că HAȘEM este aproape de noi, că Îi putem vorbi și El ne ascultă. Pe de altă parte suntem conștienți de măreția Lui, că El deja știe tot ce gândim și ce simțim înainte de a fi rostit primul cuvânt. Uimitor în dialogul dintre … citește tot comentariul…
Despre puritate în pericopa Hukat
Și aceasta este legea Torei: un om dacă va muri în cort toți cei care vin în cort și tot ce este în cort va fi impur șapte zile. (Bamidbar/Numeri 19:14) Un cod de legi se exprimă în termeni de ”permis”, ”interzis”, ”obligatoriu”, ”opțional” . Un cod moral se exprimă în termeni precum ”bine”, ”rău”, ”frumos”, ”urât”, ”cinstit”, ”necinstit”. Puritatea și impuritatea sunt doar stări. De ce trebuie Tora să le gestioneze? Un prim răspuns ar fi că în anumite cazuri ele au implicații care țin de tărâmul legii. Un Cohen nu are voie să se apropie de un mort sau de un mormânt astfel încât să devină impur. Un om care nu este pur nu are voie să intre în Templu și nu are voie să mănânce jertfe. Relațiile conjugale trebuie să aștepte până când femeia va deveni din nou pură după ce s-a scufundat în Mikve. Spălatul ritual … citește tot comentariul…
Despre setea de putere în pericopa Korah
Și s-a luat [la răscoală împotriva lui Moșe] Korah fiul lui Yițhar fiul lui Kehat fiul lui Levi și Dotan și Aviram și On ben Pelet din din seminția lui Reuven. (Bamidbar/Numeri 16:1) Avem un vechi obicei, atestat de aproape două milenii, ca în fiecare zi de Șabat și sărbătoare după citirea din Tora să citim câte un fragment din Profeți. În niciuna din aceste surse nu este specificat cine a statornicit obiceiul și în ce scop. Larg cunoscută este opinia că în vremuri de restriște, când citirea din Tora a fost interzisă prin decret, pentru a îi păstra cel puțin amintirea au început să citească din Profeți. Decretul a fost anulat, dar la obiceiul citirii din Profeți nu au renunțat. Porțiunea din Tora pe care o citim în fiecare săptămână se numește Parașa. În limba Română folosim termenul ”pericopă”. Porțiunea din Profeți se numește Haftara. O traducere românească până … citește tot comentariul…
Despre Diaspora în pericopa Șlah
Și și-a ridicat întreaga adunare glasul și au plâns în noaptea aceea. (Bamidbar/Numeri 14:1) Talmudul citează acest verset în tratatul Taanit fila 29a adăugând următoarea explicație: A spus Raba (Rabi Aba) a spus Rabi Iohanan: Acea noapte, noaptea de Tișa beAv era. Le-a spus Atotsfântul Binecuvântat fie El: Voi ați plâns un plânset gratuit, Eu vă voi statornici un plânset pentru generații care vor veni. Se ridică întrebarea: Ce are în comun plânsul gratuit din deșert cu distrugerea Templului? Răspunsuri am găsit multe. Ele nu se contrazic ci doar se completează. Multe filoane leagă plânsetul noaptea în deșert de plânsetul în noaptea distrugerii Templului. Unele au fost deja așternute pe hârtie, altele așteaptă încă ochiul iscoditor al cărturarului care le va dezvălui. Am ales unul din răspunsurile date de rabinul Loew din Praga cunoscut și sub numele de MaHaRaL (Morenu HaRav Levi), cel care conform legendei a creat celebrul Golem. … citește tot comentariul…
despre modestie în pericopa Behaalotha
Și au rămas doi bărbați în tabără numele unuia Eldad și numele celuilalt Meidad… și au proorocit în tabără. Și a venit tânărul în fugă și a spus: Eldad și Meidad proorocesc în tabără. Și a dat glas Iehoșua bin Nun slujitorul lui Moșe … și a spus: Domnule Moșe arestează-i. Și i-a spus Moșe: Pentru mine ești gelos? O, de-ar fi tot neamul lui HAȘEM prooroci… (Devarim/Numeri 11:26-29) Moșe a fost cel mai mare profet al neamului nostru în toate vremurile. El nu a fost însă singurul. Chiar în zilele lui mai erau și alți profeți care își împărtășeau profețiile. De ce au stârnit Eldad și Meidad o reacție atât de puternică? Rași ne dă explicația. Ei spuneau că Moșe moare și Iehoșua bin Nun își conduce neamul în Țara Israel. Iehoșua, cu tot gândul la maestrul său, s-a supărat. Moșe, însă, cu tot gândul la neamul său, se … citește tot comentariul…
Despre îngrădiri în pericopa Naso
Să se ferească de vin nou și vechi, oțet din vin nou sau vechi să nu bea, nicio băutură în care s-au muiat struguri să nu bea , struguri proaspeți și uscați să nu mănânce. În timpul nazireatului nimic care se face din viță de la sâmburi până la pielița strugurelui să nu mănânce. (Bamidbar/Numeri 6:3,4) Cel ce dorește să devină nazireu își asumă să nu-și tundă părul, să nu bea vin și să nu se atingă de morți, nimic mai mult. În Tora scrie că el trebuie să se ferească deasemenea de oțet din vin, de orice băutură în care s-au muiat struguri, de struguri și stafide și chiar de sâmburii și pielițele lor. De ce îi impune Tora restricții pe care el nu și le-a asumat? Răspunsul este, nu e plăcut să recunoaștem, că mintea ne joacă deseori farse. Cel obișnuit cu oțetul, cu strugurii, stafidele sau chiar … citește tot comentariul…
despre 7*7=49 în pericopa Behar-Behukotai
Și îți vei număra șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și îți vor fi zilele celor șapte săptămâni de ani patruzecișinouă de ani. (Vaikra/Levitic 25:8) Până astăzi numărăm pe pământul Israelului anii. O dată la șapte ani avem Anul Sabatic. Pământul se odihnește. Țăranii se bucură și ei de un binemeritat repaos. După șapte ani sabatici urma Anul Jubiliar. Pământurile vândute se întorceau. Sclavii care după o muncă de șase ani nu au dorit să-și părăsească stăpânul erau și ei trimiși la vatră. Societatea avea șansa de a relua totul de la început cu speranța că greșelile trecutului nu vor fi repetate. Exilul celor zece triburi în Asiria a curmat practica Anului Jubiliar. Așteptăm ca cele zece triburi pierdute să revină pe pământul Israelului și atunci practica Anului Jubiliar va fi reluată. În pericopa Emor este amintită o poruncă asemănătoare, de a număra din ziua de după … citește tot comentariul…
Despre amintiri în pericopa Emor
Cel ce se va atinge de ele va fi necurat până seara, să nu mănânce din lucrurile sfinte până își va scălda trupul în apă. După asfințitul soarelui va mânca din lucrurile sfinte căci ele sunt pâinea sa. (Vaikra/Levitic 22:7,8) Un Cohen care se atinge de ceva necurat devine el însăși necurat și nu mai are voie să mănânce din lucrurile sfinte pe care le primește. Pentru a se purifica el întâi își scaldă trupul într-o Mikve (baie rituală) și apoi așteaptă până la asfințitul soarelui. Scăldatul într-o Mikve este clar o acțiune de purificare. Ce sens are însă așteptatul până la asfințitul soarelui? Înțelepții Israelului au tălmăcit că purificarea este realizată doar prin scăldatul în Mikve. Deși purificat, Cohen-ul mai trebuie să aștepte până la asfințitul soarelui pentru a se bucura de drepturile pe care starea de puritate i le conferă. Care este oare rostul acestei așteptări? Cum … citește tot comentariul…
Despre măsură în pericopa Aharei Mot – Kedoșim
Și a grăit HAȘEM lui Moșe și i-a spus. Vorbește întregii adunări a fiilor lui Israel și spune-le: fiți sfinți căci sfânt sunt Eu HAȘEM… (Vaikra/Leviticul 19:1,2) A fi sfânt nu este chiar la îndemâna oricui. Din cei care și-o doresc, nu sunt nici ei prea mulți, puțini izbutesc. Totuși porunca se adresează întregii adunări, unii mai evlavioși alții mai puțin. Cel care ne dezvăluie tâlcul acestei porunci este Rabi Moșe ben Nahman din Gerona (1194-1270) cunoscut sub numele de Nahamanide, ale cărui cuvinte cu câteva modificări le voi reda: Tora ne-a interzis unele alimente, dar ne permite carnea și vinul. Hulpavul ar putea să se îmbuibe, să se îmbete și să flecărească toată viața fără a încălca niciuna din poruncile Torei. De acea, după ce a menționat alimentele interzise, ne-a dat Tora o poruncă generală să evităm plăcerile care nu sunt necesare. Cel care mănâncă, bea și vorbește numai … citește tot comentariul…
Despre Lașon Hara în pericopa Tazria-Mețora
În cele două pericope citim despre legile de puritate și impuritate legate o boală numită Țaraat. Ce boală se ascunde în spatele acestui nume nu știm. Deoarece nu mai aplicăm aceste legi de aproape două milenii, identificarea bolii a căzut de mult pradă uitării. Știm doar, conform celor scrise în Talmud, că ea apare ca pedeapsă divină pentru păcatul trufiei, al lăcomiei, dar în special al vorbitului de rău. De aici vine și practica de a dedica acest Șabat învățăturilor legate de ”Lașon Hara”, vorbitul de rău. O activă membră a grupului de studiu, gazetară de excelență, m-a întrebat pe Facebook: În ce condiții avem voie să publicăm Lașon Hara. Am amânat răspunsul până când va fi legat de pericopa săptămânii, dar iată că a sosit și scadența. În textele iudaice clasice subiectul este tratat doar sporadic. Prima sa prezentare sistematică datează din anul 1873. Rabinul Israel Meir Hacohen din … citește tot comentariul…
Despre păsări în pericopa Șmini
Și acestea dintre păsări… sã nu mâncați: vulturul, zgripsorul și vulturul de mare; șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; corbul și toate soiurile lui; struțul, bufnița, pescãrelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; huhurezul, heretele și cocostârcul; lebãda, pelicanul și corbul de mare; barza, bâtlanul, și ce este din neamul lui, pupãza și liliacul. Vaikra/Leviticul 11:13-19) Toate păsările ale căror nume nu au fost menționate în Tora sunt permise. Dacă le-am cunoaște pe cele menționate, ne-am putea înfrupta cu conștiința împăcată din mai toate păsările de pe fața pământului. Apropiați de natură, strămoșii noștri le cunoșteau. Aduși fără voie pe meleaguri străine a apărut pericolul uitării. Dacă s-ar fi pierdut identificarea unei sigure specii, toate păsările necunoscute ar fi devenit interzise. În Mișna, prima sistematizare a Legii iudaice scrisă în secolul II E.C., când pericolul exilării ultimilor evrei rămași pe teritoriul Israelului era deja iminent … citește tot comentariul…
Despre pauze în pericopa Vaikra
Cei care au avut șansa să citească Tora în original au observat desigur literele פ și ס care apar în unele locuri între versete și câteodată chiar în mijlocul unui verset. Acestea nu fac parte din text ci sunt un fel de semne de punctuație. În sulul de Tora ele nu apar ci sunt reprezentate prin porțiuni de pergament pe care nu s-a scris. פ este prima literă a cuvântului פתוח (patuah) care înseamnă deschis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber până la sfârșitul rândului, asemănător aliniatelor pe care le cunoaștem. ס este prima literă a cuvântului סתום (satum) care înseamnă închis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber la mijlocul unui rând. Rași în pericopa săptămânii explică rostul acestor spații. Când HAȘEM a grăit către Moșe, El s-a oprit din când în când pentru a îi lăsa timp să-și aplece gândirea asupra celor auzite. Când Moșe a așternut … citește tot comentariul…
Despre oaze în pericopa Vaiakhel-Pekudei
Să nu aprindeți focul în toate așezămintele voastre în ziua de Șabat. … Luați de la voi daruri lui HAȘEM, toți cei care au tragere de inimă vor aduce daruri lui HAȘEM aur argint și aramă. (Șmot/Exodul 35:3,5) În Tora nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Fiecare cuvânt, literă și chiar spațiu au tâlcul lor. Până și ordinea în care sunt îmbinate fragmentele textului este o sursă de învățătură. Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Mișkanului, numit și Cortul Întâlnirii, Templul în care au adus strămoșii noștri jertfe din anii peregrinării în deșert până la clădirea Templului din Ierusalim. Din această învecinare au învățat înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să oprim toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Mișkanului. Mișkanul, susțin cabaliștii, este un univers în miniatură, puținul pe care îl putem crea noi. În ziua de … citește tot comentariul…
Despre dăruire în pericopa Truma
Vorbește fiilor lui Israel să-mi ia un dar de la orice om care-l va da cu tragere de inimă veți lua darul meu. (Șmot/Exodul 25:2) În pericopa săptămânii citim despre porunca de a clădi Tabernacolul numit și Cortul Întâlnirii, cel care le-a slujit strămoșilor noștri ca Templu în timpul peregrinărilor prin deșert și în perioada lui Yehoșua, a judecătorilor, și a regelui David până ce a clădit Regele Șlomo Templul de la Ierusalim. Știm cu toții că Primul și al Doilea Templu au fost distruse. Soarta Tabernacolului este mai puțin cunoscută. În Tosefta tratatul Sota 13:1 și Talmud tratatul Sota fila 9a citim că el nu a căzut în mâna vrăjmașilor. Regele Șlomo, după ce a clădit Templul le-a ascuns în cotloanele de sub Sfânta Sfintelor. Ce e mai vulnerabil, o fortăreață de piatră clădită pe o coamă de munte sau un cort cu stâlpi din lemn aurit? Parcă sfidând … citește tot comentariul…
Despre lege în pericopa Mișpatim
Dacă vei cumpăra un rob evreu șase ani va lucra și în al șaptelea va ieși în libertate fără să plătească despăgubire. Dacă singur a venit, singur va ieși; dacă era însurat va ieși soția cu el (Șmot/ Exodul 21:2,3) Iudaismul este privit de mulți ca o religie aspră, dură, colțoasă, o religie a legii. Deși găsim porunca de îl iubi pe HAȘEM și porunca de a ne iubi aproapele ca pe noi înșine, cele mai multe din poruncile Torei sunt totuși legi. Mai mult chiar, ceea ce urmează în textul Torei imediat după revelația de pe muntele Sinai sunt legile din pericopa Mișpatim. Primele legi pe care le citim sunt cele care reglementează sclavia. Așa e și firesc. În acele vremuri sclavia era, cel puțin în ochii marxiștilor, structura de bază a societății. Dacă sclavii nu și-ar fi respectat îndatoririle întreaga societate s-ar fi întors în haos. Era nevoie … citește tot comentariul…
Despre părinți și copii în pericopa Itro
(Itro) despre copii și părinți – PDF Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta … (Șmot/Exodul 20:11) Pe muntele Sinai am primit alături de Tora Scrisă (cele cinci cărți ale lui Moșe) și Tora Orală. Tora Orală, astăzi s-ar fi folosit termenul ”normele de aplicare”, a trecut prin viu grai de la maestru la discipol timp de cincisprezece veacuri. Un veac după distrugerea celui de-al doilea Templu, când vremurile erau deja foarte tulburi și pericolul uitării iminent, a început codificarea Torei Orală. Ea a fost în cea mai mare parte terminată trei sute de ani mai târziu odată cu încheierea Talmudului. Lucrările de bază scrise în această perioadă sunt Mișna, Talmudul de la Ierusalim și Talmudul Babilonian în care normele de aplicare ale Legii Scrise au fost oarecum sistematizate. Alături de ele au fost scrise colecții de învățături în ordinea versetelor pe care le edifică sau de care sunt … citește tot comentariul…
Despre mană în pericopa Beșalah
Și i-a spus Moșe lui Aharon: Ia un vas și pune acolo un omer (o măsură) de mană și așează îl înaintea lui HAȘEM să fie păstrat pentru urmașii voștri. (Șmot/Exodul 16:33) Până la distrugerea primului Templu a fost păstrat vasul cu mană în Lada Sfântă alături de Tablele Legii și sfărmăturile primelor Table. Tablele legii, atât cele întregi cât și cele sfărâmate erau o evocare vie a celui mai de seamă moment din istoria neamului nostru, primirea Torei. Vasul cu mană era și el memoria vie a unui miracol. Se ridică totuși întrebarea: Prin ce a fost deosebită mana de toate celelalte miracole de i-a fost păstrată amintirea alături de Tablele Legii? O singură referire la vasul cu mană găsim în cărțile profeților, și ea voalată. Profetul Yeremiahu/Ieremia își mustra neamul (2:31): Voi, generație, priviți cuvântul lui HAȘEM… Cum poate cuvântul lui HAȘEM fi privit? Rași, bazat pe o … citește tot comentariul…
Despre banalizare în pericopa Bo
Despre banalizare în pericopa Bo – PDF Luna aceasta (când o veți vedea în cer așa cum o vedeți acum, va fi) pentru voi (semnul de) început al lunilor (din calendar)… (Șmot/Exodul 12:2) În urmă cu doi ani am scris despre acest verset: ” Dar cum scăpăm de frica lunii [și ea temută zeitate în ochii egiptenilor]? Luna n-o putem nici măcar atinge, darmite pune la proțap [așa cum am pus mielul, care era și el mare zeu în Egipt]. Chiar dacă, prin absurd, am avea puterea, HAȘEM nu ne cere să-I distrugem creațiile doar pentru că se găsesc proști care le venerează. Prima poruncă primită de strămoșii noștri în Egipt a fost cea de a stabili lunile calendaristice după apariția în cer a lunii noi. Dintr-o temută și venerată zeitate, luna a devenit… un biet ceasornic.” Multe din poruncile Torei sunt menite a ne elibera de frica zeilor. În … citește tot comentariul…
Între crez și compasiune în pericopa Vaera
…și era sânge în toată țara Egiptului. Și au făcut așa și magii Egipteni cu vrăjile lor… (Șmot/Exodul 7:21,22) În vechiul Egipt, puterea se dovedea prin vrăji. Ca dovadă că sunt trimișii lui HAȘEM au fost nevoiți Moșe și Aharon să facă în fața Faraonului miracole mai puternice decât vrăjile pe care știau să le facă magii. Prima plagă pe care au adus-o Moșe și Aharon asupra Egiptului a fost sângele. Toată apa egiptenilor s-a transformat în sânge. Numai fii lui Israel aveau apă. Când egiptenii aveau nevoie de apă nu aveau altă cale decât să o cumpere de la fii lui Israel. Când au fost chemați magii Egiptului să-și arate puterea, m-aș fi așteptat ca ei să prefacă sângele în apă. Nici vorbă de așa ceva. Magii au fost chemați să prefacă și ei puțina apă pe care o mai aveau în sânge. Faraonul căuta doar să-și arate puterea. … citește tot comentariul…
Vaera 5777
Subiectul pericopei (Exod 6:2 – 9:35) acestei săptămâni este, cred, unul din cele mai cunoscute episoade biblice. Este vorba despre primele din plăgile Egiptului. Subiect care, deși pare atât de simplu în aparență, a născut mereu întrebări. Și una dintre cele care revine mereu și mereu este: „De ce plăgile au venit una câte una?”. De ce au sosit gradat, primele fiind relativ inofensive, și de ce nu au fost trimise doar ultimele, cele mai cumplite? De ce nu au fost trimise toate deodată? O posibilă explicație este aceea că plăgile au fost necesare tocmai pentru ca egiptenii să își primească pedeapsa pentru modul cum îi oprimaseră pe fii lui Israel. O alta este că, astfel, D-zeu îi dă o șansă faraonului să realizeze cât de mult a greșit, o șansă să se căiască. După primele plăgi, faraonul pare dispus să negocieze. Moșe îi cere să permită evreilor să meargă … citește tot comentariul…
Despre robie asumată în pericopa Șmot
Și i-au silit egiptenii pe fii lui Israel la muncă grea. Și le-au făcut viața amară cu muncă grea la lut și la cărămizi … și alte feluri de munci la care îi sileau cu strășnicie. (Șmot/Exodul 1:13,14) O discuție talmudică asupra unui subiect care nu prezintă astăzi prea mare interes pentru omul de rând (În cazul în care stăpânul unui sclav a înmânat actul de eliberare al sclavului său unui terț și apoi s-a răzgândit, dacă mai poate reveni asupra deciziei sale sau nu mai poate reveni) este decisă prin argumentul: (Gitin 13a) ”Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu.” În Talmud expresia este folosită într-un context juridic clar definit, dar înțelepții din generațiile care au urmat au interpretat-o ca o afirmație general valabilă: Cel privat de libertate, neavând nicio răspundere nu are niciun motiv să-și înfrâneze dorințele. El se complace în mizeria sa până-ntr-atât că stăpânul care îl … citește tot comentariul…
Despre viitor în pericopa Vaiehi
Și i-a chemat Iaakov pe fiii săi și le-a spus: Adunați-vă și vă voi spune ce vi se va întâmpla în zilele de apoi. Adunați-vă fii ai lui Iaakov și ascultați-l pe tatăl vostru Israel. (Bereșit/Geneza 49 1,2) De două ori și-a chemat Patriarhul Iaakov fii să-l asculte. În prima chemare le promitea că le va destăinui viitorul. În a doua, promisiunea nu mai este amintită. De ce oare a renunțat Patriarhul Iaakov la destăinuirea viitorului? Rași, bazat pe o sursă din Talmud, scrie că l-a părăsit שכינה Șehina (Prezența Divină) și nu a mai văzut nici el viitorul. Rabinul Lord Jonathan Sacks, unul din eminenții cugetători ai vremurile noastre scrie pe această temă un excelent eseu. Îl puteți găsi, într-o engleză aleasă, la adresa http://www.aish.com/tp/i/sacks/363067441.html În interpretarea sa, Patriarhul Iaakov nu a putut prezice viitorul din simplul motiv că, citez: ”Noi făurim viitorul prin alegerile noastre. Scenariul încă nu … citește tot comentariul…
Despre iertare în pericopa Vaigaș
Iar acum nu vă întristați și să nu vă pară rău că m-ați vândut încoace…Și m-a trimis HAȘEM înaintea voastră … să vă găsesc mijloc de trai… (Bereșit/Geneza 45:5,7) Citim în Pirkei Avot (3:15): Totul e știut dinainte și avem libertatea de a alege. Cele două premize, esențiale oricărui credincios dar care par de neîmpăcat, au fost scrise împreună. Ca și cum înțelepții ne-ar fi spus: Nu tăgăduim că nu știm să împăcăm, dar ambele sunt adevărate. O încercare de a rezolva cel puțin parțial problema se găsește în literatura medievală. În Sefer Haikarim de Rabi Iosef Albo, dacă nu mă înșeală memoria, scrie că nu chiar toate sunt știute dinainte. Doar evenimente majore sunt predestinate. Calea pe care se va ajunge la ele a fost voit lăsată de HAȘEM deschisă. Prin liberul nostru arbitru putem decide pe care din căi se va ajunge la ceea ce ne-a fost hărăzit. … citește tot comentariul…
Despre orbire în pericopa Mikeț
Și au spus unul către altul ”Cu adevărat suntem vinovați față de fratele nostru al cărui necaz l-am văzut când se ruga de noi și nu l-am ascultat. Pentru aceasta vine pe noi necazul acesta.” (Bereșit/Geneza 42:21) Frații lui Iosef erau profund credincioși. Când cădea pe capul lor o pacoste ei nu-și blestemau norocul. Ei își asumau răspunderea printr-un atent de conștiință. Cel mai grav păcat pe care l-au găsit și pe care l-au asumat a fost … că nu le-a fost milă de fratele lor. Cu condamnarea lui Iosef la moarte conștiința le era încă împăcată! Iosef își cunoștea frații. El se temea și pe bună dreptate că ei încă nu și-au înțeles greșeala. Dacă s-ar fi dezvăluit, ura pe care i-o purtau pentru visele sale de măreție doar s-ar fi întețit văzându-le miraculoasa împlinire. Pentru a îi face să-și înțeleagă greșeala el nu a găsit altă cale decât … citește tot comentariul…
Despre încercări și credință în pericopa Vaieșev
… și nu era nici unul din oamenii casei acolo în casă. Și l-a apucat de haină spunând ”Culcă-te cu mine” și și-a lăsat haina în mâna ei, a dat înapoi și a ieșit afară. Bereșit/Geneza (39:11,12) În folclorul evreiesc Iosef și-a dobândit ”titlul” de ”HAȚADIK”. Cuvântul nu are o paralelă în limba Română. Un ȚADIK este un om cucernic a cărui cucernicie se manifestă nu neapărat prin smerenie și pioșenie ci mai degrabă prin puterea de a-și păstra demnitatea umană în fața celor mai grele încercări. În ultimele veacuri numai puțini aleși și-au dobândit acest ”titlu”. ȚADIKul din Ștefănești a fost unul din ei. Din toate personajele din Tanah (Tora, Profeți, Scrieri), Iosef a fost singurul care și l-a dobândit. Iosef a fost vândut de frații săi unei caravane care se îndrepta spre Egipt. Acolo a fost cumpărat de Potifar, unul din demnitarii de la curtea Faraonului. Soția lui … citește tot comentariul…
Despre modestie în pericopa Vaișlah
Și am bou, asin, oaie, rob și roabă și am trimis [acest dar] să vestesc domnului meu pentru a găsi bunăvoință înaintea ta. (Bereșit/Geneza 32:6) Patriarhul Iaakov, după șase ani de muncă binecuvântată în casa lui Lavan a ieșit cu turme și cirezi mari. Când el trimete soli, după altă opinie chiar îngeri, către fratele său Esav pentru a îl îmbuna, ei sunt instruiți să-i descrie avuția folosind singularul. Era clar că acest singular avea sens de plural, dar cuvântul ales are și el puterea sa de sugestie. Ca și cum ar fi spus: Pentru puținul pe care îl am nici măcar nu merită folosit pluralul. ”A nu bate la ochi” a fost un motto pentru Patriarhul Iaakov. Când a început foametea și toți coborau în Egipt pentru a aduce hrană, deși ei încă nu duceau lipsă, Iaakov și-a trimis și el fiii în Egipt. Nu dorea să arate că … citește tot comentariul…
Despre iubire și ură în percopa Vaiețe
… și a iubit-o și pe Rahel mai mult decât pe Lea și a mai lucrat la el încă șapte ani. Și a văzut HAȘEM că Lea este urâtă și i-a deschis pântecele… (Bereșit/Geneza 29:30,31) În primul verset o găsim pe Lea iubită, în următorul ea e deja urâtă. Cum a degenerat atât de repede și aparent fără niciun motiv iubirea în ură? E de mirare cum Patriarhul Iaakov, cel care a reușit să-și păstreze integritatea morală în condiții din cele mai vitrege, a ajuns să-și urască propria soție. Tora trebuie citită atent. În primul verset scrie că Iaakov a iubit-o pe Lea. În al doilea nu scrie că Iaakov ar fi urât-o. Scrie doar, la modul pasiv, că Lea a fost urâtă. Aceasta a fost, cel puțin pentru ea, o ură cât se poate de reală. HAȘEM a intervenit în creația Sa, cu alte cuvine a făcut un miracol, … citește tot comentariul…
Despre educație (Toldot)
Și au crescut copii și a ajuns Esav om iscusit la vânătoare om al câmpului, iar Iaakov era om liniști care stătea printre corturi. Și l-a iubit Ițhak pe Esav…, iar Rivka îl iubșete pe Iaakov. (Bereșit/Geneza 25:27,28) La prima vedere doi frați, unul aventurier și unul liniștit din fire. Tatăl îl iubește pe fiul aventurier iar mama pe cel liniștit. O familie ca foarte multe altele. Rași, bazat pe surse din Midraș nuanțează imaginea. Corturile printre care stătea Iaakov erau corturile școlii. Deși a crescut, a rămas legat de învățătură Poate naiv, dar nu și-a pierdut integritatea. Esav, în schimb, când a crescut a părăsit școala și și-a ales calea câmpului. Acolo a învățat vânătoarea și odată cu ea furtul și înșelătoria. Dar de ce nu a rămas Esav un vânător cinstit? Doar a crescut într-o familie bună. De ca s-a apucat de tâlhărie și înșelătorie? Rabi Samson Raphael … citește tot comentariul…
Despre frumusețe (Haiei Sara)
Și a fost viața Sarei o sută de ani și douăzeci de ani și șapte ani anii vieții Sarei (Bereșit/Geneza 23:1) Avem o tradiție că Tora se exprimă în cea mai scurtă formă posibilă. E și firesc. Fiind o creație divină, ne așteptăm ca ea să fie perfectă. În cazurile în care se găsesc totuși cuvinte care par a nu avea niciun rost, exegeții le caută un tâlc ascuns. De ce o sută de ani și din nou douăzeci de ani și din nou șapte ani și din nou anii vieții? Era suficient să fi fost scris o sută douăzeci și șapte ani, precum apare în unele traduceri. Rași, bazat pe o sursă din Midraș scrie că Tora sugerează că Sara la o sută de ani era frumoasă și fără păcat ca la douăzeci de ani, iar la douăzeci de ani frumoasă și fără păcat ca la șapte ani. Care … citește tot comentariul…
(Vaiera) Cine este Patriarhul Avraham
Departe de Tine să faci așa ceva să pierzi pe cel drept împreună cu cel păcătos, să aibă aceeași soartă cel drept și cel păcătos, departe de Tine, cel ce judecă tot pământul să nu facă dreptate? (Bereșit/Geneza 18:25) Și i-a spus: Ia îl, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubești, pe Ițhak și du-te spre țara Moria și ridică-l ca jertfă pe unul din munți unde îți voi spune. Și s-a sculat Avraham dis de dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el cele două slugi și pe Ițhak fiul său și a spart lemne pentru jertfă și s-a ridicat și a plecat spre acel loc. (Bereșit 22:2,3) Vechii greci au creat personajul static, care oricât s-ar zbate nu va reuși niciodată să scape de ceea ce i-a fost hărăzit. Shakespare ne-a dat zbuciumul lui Hamlet, sfâșiat între două forțe … citește tot comentariul…
Ce este credința (Leh Leha)
În Tora sunt scrise doar o parte din peripețiile prin care a trecut patriarhul Avraham. Cele care nu au fost menționate în Tora au trecut pe cale orală din generație în generație și doar când s-a ivit pericolul de a fi date uitării, în anii de restriște de după distrugerea celui de-al doilea Templu, au fost așternute pe hârtie. O astfel de colecție de istorisiri este cunoscută sub mumele de ”Midraș”. În Midraș scrie că Terah, tatăl patriarhului Avraham, era negustor de idoli. Avraham, care avea atunci doar trei ani, a înțeles singur că idolii nu au nicio putere și că închinare în fața lor nu are niciun rost. Când a rămas singur acasă, a sfărâmat toți idolii. Numai pe cel mai mare l-a lăsat întreg și i-a pus o bâtă în mână. Când s-a întors Terah acasă și și-a văzut tot stocul făcut praf, i-a cerut lui Avraham explicații. … citește tot comentariul…
Noah 5777
În după amiaza aceasta am stat și am recitit pericopa acestei săptămâni de câteva ori. Și după fiecare lectură exclamam în sinea mea „Desigur, despre asta este cel mai potrivit să vorbesc astă-seară în sinagogă!”. Apoi reluam textul, pentru a îmi confirma alegerea, și găseam alte elemente care ar merita să fie comentate. Pentru că într-adevăr este o pericopă extrem de generoasă în acest sens! Mai mult decât atât, deși ea ne vorbește despre începuturile umanității, este totodată una dintre cele mai ancorate în perioada contemporană, în realitățile sec. 20 și 21. Dar pasajul care mi-a atras atenția în mod deosebit prin cumplita sa actualitate este cel care se referă la Turnul Babel. „În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți…. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și a zis Domnul: “Iată, toți sunt … citește tot comentariul…
Niciodată nu suntem singuri (Noah)
Și a luat aminte HAȘEM de Noah și de toate animalele și de toate dobitoacele care erau cu el în arcă… (Bereșit/Geneza 8:1) Când ajung la acest verset în rugăciunea de Musaf de Roș Hașana sunt de fiecare dată emoționat. De când lumea nu a fost om mai singur decât Noah. Din toți cei pe care i-a cunoscut a rămas doar el, soția sa, cei trei fii și soțiile lor. Toți ceilalți au pierit. Cine mai era să-și aducă aminte de el? HAȘEM însă nu l-a uitat. A luat aminte de truda lui de zi și noapte îngrijind animalele care i-au fost încredințate și a schimbat verdictul omenirii spre bine. Legăturile cu semenii noștri au limitele lor firești. Numai cel care reușește să stabilească legătura cu HAȘEM nu va rămâne niciodată singur. Se povestește că în timpul Holocaustului, într-un lagăr de exterminare, s-a adunat un tribunal rabinic. Îndurerați, ei l-au … citește tot comentariul…
Creație sau Evoluție (Bereșit)
La început a creat HAȘEM cerul și pământul. (Bereșit/Geneza 1:1) Cum ne raportăm în zilele noastre la credință? După anii comunismului în care a fost ascunsă într-un con de umbră, ea își redobândește locul de onoare pe scena publică. Mulți chiar încearcă să o împace cu vechea ei vrăjmașă, știința. Din păcate, multe din aceste încercări nu prea sunt convingătoare. Știința în stadiul ei actual, sau mai degrabă bruma de știință pe care o cunosc eu, aduce provocări atât teoriei creaționiste cât și teoriei evoluționiste. Fosilele unor specii dispărute care arată ca și cum ar fi fost faze de trecere între specii cunoscute astăzi, mai ales între maimuță și om. Estimate bine fondate asupra vârstei universului ridică și ele mari semne de întrebare. Mai puțin cunoscut este faptul că cel mai apropiat genetic omului nu este maimuța ci, nu e plăcut să recunoaștem, chiar porcul. Cea mai mare provocare, din … citește tot comentariul…
Pericopa Ki Tețe 5776
Dacă vei ieși la război… (Dvarim/Deuteronom 21:1) Din rădăcina Alef Lamed Mem se trage atât cuvântul ALiM care se traduce prin „violent” cât și cuvântul (A)iLeM care se traduce prin „mut”. Aceasta nu este o simplă coincidență, ci ascunde un tâlc. Violența este limbajul mutului, singurul prin care știe să își exprime zbuciumul. Tora ne învață să folosim cuvinte. Textul ei ajunge la culmi de măiestrie a exprimării la care cel mai bun dintre scriitori nu poate nici măcar aspira. Ea ne învață să ocolim minciuna, defăimarea, clevetirea și chiar vorbele fără rost. Ea se referă la cuvânt ca fiind sacru. Cel care nu se ține de cuvântul dat, îl pângărește. Înțelepții din Mișna și Talmud și-au adăugat aportul învățându-ne să chibzuim fiecare cuvânt rostit pentru ca nu cumva, nici măcar printre rânduri, să se înțeleagă ceva ce rănește sau dăunează. Rugăciunea, cea care se folosește de propriile ei cuvinte … citește tot comentariul…
Pericopa Șoftim 5776
Să-ți pui judecători și dregători la toate porțile pe care ți le dă HAȘEM … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Devarim/Deuteronom 16:18) Cetatea este o pildă a omului și omul o pildă a cetății. Pentru a ține piept primejdiei, locuitorii cetății trebuie să fie uniți ca și cum ar fi un singur trup. Pe de altă parte, omul e plin de dorințe care nu odată se ciocnesc între ele, de parcă ar fi o întreagă cetate. Cel ce nu bagă în seamă aceste voci e în primejdia de a-și pierde creativitatea și chiar bucuria de viață. Cel ce nu știe să aducă pacea între ele nu mai e sănătos la minte. La cine se referă primul verset al pericopei? Desigur la cetate, căci numai ea are porți la care stau judecători și dregători. Dar de ce vorbește versetul la singular în loc de a folosi pluralul? El … citește tot comentariul…
Pericopa Ekev 5776
Și vei mânca și te vei sătura și îl vei binecuvânta pe HAȘEM pentru țara cea bună care ți-a dat. (Devarim/Deu 8:10) Din acest verset învățăm obligația de a binecuvânta după ce am mâncat pe săturate o masă cu pâine. Textul pe care îl recităm de fiecare dată, ceea ce numim Birkat Hamazon, a fost statornicit bucată cu bucată de-a lungul generațiilor. Mai târziu înțelepții Israelului au statornicit ca oricine mănâncă pâine cât o măslină să recite și el Birkat Hamazon. Prima binecuvântare începe: Binecuvântat … care hrănești lumea toată, cu bunătea Sa, cu blândețe cu har… Ea a fost statornicită de Moșe Rabeinu și recitată de strămoșii noștri în deșert după ce mâncau mană pe săturate. A doua a fost statornicită de Iehoșua bin Nun după ce a cucerit țara făgăduită. Îți mulțumim … pentru că ai dat părinților noștri ca moștenire o țară plăcută, bună și întinsă… poate … citește tot comentariul…
Șabat Nahamu
[Adresându-se profeților] Mângâiați mângâiați neamul Meu a spus HAȘEM… (Yeșaayahu/Isaia 40:1) După ce a pus în gura profeților cuvinte aspre de mustrare de care era nevoie pentru a aduce neamul înapoi pe calea cea bună, HAȘEM le cere profeților să le spună cuvinte multe de mângâiere, de alinare a durerii. Această profeție care începe cu cuvântul נחמו Nahamu care se traduce “mângâiați” se citește în sinagogă în fiecare an în primul Șabat de după postul de Tișa beAv. Acest Șabat își trage și el numele din Haftara și se numește Șabat Nahamu. “Mângâiați” este doar o traducere palidă a cuvântului Nahamu. Oricât ar căuta traducătorul, în tezaurul multor limbi europene nu se găsește cuvântul potrivit. Cel ce mângâie omul îndurerat doar îi alină durerea. O domolește, o potolește, o face mai ușor de suportat, dar ea rămâne. Rădăcina ebraică Nhm înseamnă cu totul altceva. Sensul ei este a regreta, a … citește tot comentariul…
Pericopa Pinhas 5776
Și să le spui: Aceasta este jertfa mistuită de foc pe care o veți aduce lui D-zeu: miei în primul lor an fără cusur doi în fiecare zi ca ardere–de-tot necontenită. (Num 28:3) Și în ziua de Șabat doi miei în primul lor an fără cusur… (Num 28:9) În ziua de Șabat încetează toate activitățile. Chiar și clădirea Templului se oprește. Nici jertfe de dar, de mulțumire și de ispășire nu se aduc. Permise sunt doar jertfa de doi miei specifică zilei de Șabat și jertfa zilnică de doi miei. Se spune despre noi că ne place să despicăm firul în patru. Noi nu privim asta ca un simplu joc intelectual ci ca o încercare de a pătrunde esența. În acest sens Talmudul ridică adesea discuții asupra unor situații cu șanse foarte mici de a se materializa vreodată. Rolul lor este de a elucida principiile care se ascund în spatele … citește tot comentariul…
Balak 5776
„Cât sunt de frumoase corturile tale, Iaacov, locuințele tale, Israel. Se desfășoară ca niște văi, ca niște grădini pe lângă râuri, ca niște cedri pe lângă ape, ca niște corturi pe care le-a înfipt Domnul!” (Numeri 24:5,6). Dacă rostim în gând aceste cuvinte, cu ochii închiși, ne putem imagina cum se derulează înaintea ochilor noștri unul din acele materiale de prezentare ale Israelului care se difuzează în avioanele EL-AL atunci când se apropie momentul în care începe aterizarea. Dar oare cine este cel care spune aceste vorbe în pericopa aceste săptămâni (Balak, Numeri 22:2-25:9)? Este oare Moșe care, simțind că i se apropie sfârșitul, își binecuvântează poporul? Sau este unul din marii profeți ai Israelului care vede, cu ochii minții, cum ar putea fi țara făgăduită cândva, într-un viitor mai îndepărtat de el decât sunt depărtați în trecutul său Patriarhii? Ei bine… da… și nu! Este un profet, dar nu … citește tot comentariul…
Hukat 5776
În Kohelet este scris „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ce s-a întâmplat, aceea se va mai petrece” (Ecleziastul 1:9). Pericopa acestei săptămâni, Hukat (Numeri 19:1-22:1) Numeri se află situată spre finalul celor 40 de ani din deșert. Spre finalul unui ciclu – ciclul vieții celor care au ieșit din Egipt. Printre aceștia și Aaron, fratele lui Moșe, dar mai ales sora acestuia, Miriam. Simultan cu moartea ei, poporul constată că nu are apă. Iar reacția este cea cu care deja ne-am obișnuit. Începe să cârtească, să blesteme, să îl blameze pe Moșe. Și, printre altele, ne descrie un moment care „a mai fost”. Căci la începutul pelegrinării prin deșert, la Refidim : „Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise și zicea: Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii noștri și turmele noastre?” (Exodul … citește tot comentariul…
Pericopa Hukat 5776
… și cel care stropește apa curățitoare să-și spele hainele și cel care se atinge de apa curățitoare va fi necurat până seara (Num 19:21) Ne place să împărțim în categorii. Bun și rău. Prieten și dușman. Poluant și purificator. Cum încadrăm oare apa în care s-a pus cenușa vacii roșii? Pe de o parte este cel mai puternic purificator, singurul leac al celui ce s-a atins de un mort. Pe de altă parte, cel care își stropește aproapele pentru a îl purifica devine impur și chiar hainele pe care le poartă devin impure. Mai mult, oricine se atinge de această apă purificatoare devine impur. Nici măcar regele Șlomo, conform tradiției noastre cel mai înțelept dintre muritori, nu i-a înțeles tâlcul. La ea se referea când a spus (Ecc 7:23) Am spus voi fi înțelept, dar ea e departe de mine. Care este așadar rostul unei porunci căreia nimeni nu … citește tot comentariul…
Pericopa Korah 5776
Și s-au adunat (Korah, Dotan, Aviram, On ben Pelet și 250 căpetenii ale neamului) împotriva lui Moșe și Aharon și le-au spus: Destul vouă, căci toată adunarea toți sunt sfinți și între ei sălăşuieşte HAȘEM și de ce vă ridicați mai presus de adunarea lui HAȘEM? (Num 16:3) Păcatul vițelului de aur a fost idolatrie clară. Iscoadele și neamul care le-a dat ascultare au fost pedepsiți pentru lipsa de credință care s-a manifestat prin teama de a intra în țara făgăduită. Care a fost însă păcatul pentru care a fost pedepsit Korah? El doar grăia adevărul. Întregul neam a fost la poalele muntelui Sinai și a auzit din gura lui Hașem primele două porunci. Întregul neam a fost sfințit. Dar cum poate fi Moșe învinuit de a se ridica mai presus de semenii săi? Doar am citit (Num 12:3) Și omul Moșe era mai umil decât toți oamenii de … citește tot comentariul…