Rostul Șabatului în Pericopa Vaiakhel
Șase zile se va face muncă, iar în a șaptea zi să aveți [o zi] sfântă, o zi de odihnă, odihnă [înaintea] lui HAȘEM… Să nu aprindeți niciun foc în toate așezămintele voastre în ziua de Șabat. (Șmot/ Exodul 35:2,3) Ce e mai plăcut decât odihna? După ce am muncit șase zile avem dreptul și chiar datoria să ne oprim și să ne luăm răgazul pentru a ne bucura de roadele muncii. HAȘEM și-a terminat Creația în șase zile. Deși Creația a fost doar prin cuvânt și fără nicio trudă, HAȘEM s-a odihnit în ziua a șaptea. Cu atât mai mult noi, care trudim din greu, avem nevoie de o zi de odihnă. Ciclul de șapte zile din care cel puțin una este dedicată odihnei, revoluționar la vremea lui, este astăzi răspândit pe tot globul. Nu au lipsit încercări de a-l eradica. În timpul Revoluției Franceze a fost introdus ciclul … citește tot comentariul…
Despre Criză și Idolatrie în Pericopa Ki Tisa
Și a văzut poporul că întârzie Moșe să coboare de pe munte și s-a adunat poporul în jurul lui Aharon și i-a spus: Scoală-te și fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră căci acest Moșe, omul care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s-a întâmplat. (Șmot/ Exodul 32:1) … iar ei au spus: Acesta este dumnezeul tău, Israele, care te-a scos din țara Egiptului. (ibid. 32:4) O viziune clară asupra idolatriaei se găsește în cartea lui Maimonide Yad Hazaka capitolul Hilhot avoda zara vehukoteihem (1:1): … Și aceasta a fost greșeala lor. Au spus: Deoarece HAȘEM a creat aceste stele … să conducă lumea și le-a pus în cer și le-a cinstit și ei sunt slujnicii care slujesc înaintea Lui vrednici sunt să fie cinstiți și lăudați și onorați. Și aceasta este voia lui HAȘEM să cinstim … pe cine îl cinstește El. … au început să … citește tot comentariul…
Despre Inscripții în Pericopa Tețave
Și vei pune cele două pietre pe bretelele efodului, pietre de amintire a fiiilor lui Israel și va purta Aharon numele lor înaintea lui HAȘEM … (Șmot/ Exodul 28:12) Și va purta Aharon numele fiilor lui Israel pe hoșenul judecății la inima sa … (ibid 28:29) Să faci o tăbliță de aur curat și să gravezi în ea ”Dedicat lui HAȘEM”. (ibid. 28:36) Și va fi pe fruntea lui Aharon… (ibid. 28:38) Suntem un popor de purtători de inscripții. Bărbații evrei poartă în timpul rugăciunii de dimineață tefilin. Pe brațul stâng alături de inimă și pe creștet deasupra frunții, în cutii din piele înnegrită, ei poartă principiile credinței iudaice scrise pe pergament. Veșmintele pe care le poartă Cohen Gadol (Marele Preot) conțin și ele inscripții. Efod era un fel de pelerină cu bretele. Pe bretele efodului în dreptul umerilor erau două pietre prețioase pe care erau gravate numele celor douăsprezece … citește tot comentariul…
Despre Sanctuar în Pericopa Truma
Și îmi vor face un sanctuar și voi locui printre ei. (Șmot/ Exodul 25:8) Ne întrebăm: HAȘEM este omnipotent. De ce are atunci nevoie de un sanctuar pentru a locui printre noi? Cu sau fără sanctuar, HAȘEM este prezent printre noi. Înainte să fi păcătuit cu vițelul de aur, strămoșii noștri îI percepeau peste tot prezența. Păcatul vițelului de aur, deși iertat, le-a tocit percepția. Pentru a percepe prezența lui HAȘEM ei aveau deja nevoie de un sanctuar. De Iom Kipur a fost încheiată iertarea păcatului vițelului de aur. În ziua următoare au primit strămoșii noștri porunca de a clădi Tabernacolul, Templul mobil din deșert. Tabernacolul a dăinuit în cei patruzeci de ani în care s-au peregrinat prin deșert. În Ereț Israel Tabernacolul a dăinuit în timpul lui Iehoșua, al judecătorilor și al regilor Șaul și David. Regele Șlomo l-a înlocuit printr-o clădire de piatră, Templul de la Ierusalim. Templul … citește tot comentariul…
Despre Egalitate în Pericopa Mișpatim
De se vor sfădi [doi] oameni și va lovi unul pe aproapele lui cu o piatră sau cu pumnul și nu va muri ci va cădea la pat. De se va scula și se va plimba afară pe picioarele lui va fi cruțat cel care l-a lovit și va plăti numai împiedicarea lui de la muncă și vindecarea lui. (Șmot/ Exodul 21:18,19) Legile oglindesc valorile societății care le-a creat. Legile Torei sunt în acest sens puțin diferite. Ele oglindesc valorile pe care HAȘEM dorește ca noi să ni le însușim. Valorile oglindite în legi sunt uneori evidente alteori ascunse. Câteodată ele nu se oglindesc de loc în text ci doar în omisiunile lui. Citim că acel care și-a lovit aproapele cu o piatră sau cu pumnul și acesta a căzut la pat, trebuie să-i plătească daune. Până aici totul pare firesc. În ochii generației care a primit Tora, atitudinea pare … citește tot comentariul…
Despre Nesăbuință în Pericopa Itro
Iar acum dacă veți asculta glasul Meu și veți păzi legământul Meu … Și a venit Moșe și a chemat bătrânii poporului și a pus înaintea lor toate aceste lucruri pe care le-a poruncit HAȘEM. Și au răspuns tot poporul împreună și au spus: Tot ce a spus HAȘEM vom face… (Șmot/ Exodul 19:5-8) Moșe a chemat bătrânii poporului și a pus înaintea lor cuvintele lui HAȘEM. Răspunsul nu l-au dat doar bătrânii ci tot poporul care nici măcar nu fusese chemat. Știau ei ce își asumă? HAȘEM le-a cerut să-I asculte glasul și să-I păzească legământul. Care era conținutul legământului? Ce va rosti glasul? Ei încă nu știau. Touși, fără să fi fost măcar întrebați, fiii lui Israel nu au ezitat nicio clipă și și-au asumat să îndeplinească aidoma tot ce la va spune HAȘEM. Nesăbuință peste nesăbuință! Răsplata a fost mare precum scrie în Talmud tratatul Șabat fila … citește tot comentariul…
Despre Rugăciune și Acțiune în Pericopa Beșalah
Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Ce strigi către mine? Spune fiilor lui Israel să pornească. (Șmot/ Exodul 14:15) Două căi se deschid în fața credinciosului: calea rugăciunii și calea acțiunii. Cel care se bizuie numai pe acțiune își neagă implicit credința. Cel care se bizuie numai pe rugăciune este un nesăbuit. Zi de zi se confruntă credinciosul cu nevoia de a găsi echilibrul dintre rugăciune și acțiune. Pentru a aduce puțină lumină asupra acestui subiect prea puțin înțeles voi cita o definiție a rugăciunii din cartea Beit E-lohim (Casa lui HAȘEM) scrisă de Rabi Moshe ben Iosef din Trani în urmă cu aproape cinci veacuri: Rugăciunea este cererea omului de la HAȘEM a ceva de care are nevoie și care nu stă în puterea lui. Autorul își explică singur definiția. Voi reda pe scurt aceste explicații: cererea – nu ca revendicarea unei răsplăți pentru o faptă bună ci ca … citește tot comentariul…
Despre Tefilin în Pericopa Bo
Și să-ți fie semn pe mâna ta și aducere aminte între ochii tăi pentru ca învățătura lui HAȘEM să fie în gura ta, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Și să fie semn pe mâna ta și fruntar între ochii tăi, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (ibid 13:16) Ce semn avem de pus pe mână și între ochi? În text nu găsim nicio referință. Înțelepții Israelului au înțeles că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și un semn între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Nu avem nici cel mai vag indiciu. Ne bazăm doar pe învățătura primită de Moșe pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă prin viu grai din generație în generație: Să scriem … citește tot comentariul…
Despre Răgaz în Pericopa Vaera
Să fie împovărați oamenii de muncă; să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci. (Șmot/ Exodul 5:9) Și a grăit așa Moșe către fiii lui Israel, dar nu l-au ascultat pe Moșe din lipsă de răgaz și muncă grea. (ibid. 6:9) Cărămizile erau doar pretextul. Îngrijorat de înmulțirea fără de măsură a fiilor lui Israel, faraonul a căutat să-i împuțineze prin muncă. După ce au venit Moșe și Aharon și i-au cerut să-i elibereze pe frații lor din robie, temerile faraonului doar s-au întărit. Frica l-a făcut pe faraon să îngreuneze și mai mult povara muncii. La început fiii lui Israel primeau paiele de care aveau nevoie pentru formarea cărămizilor. După venirea lui Moșe și Aharon paiele le-au fost oprite. Fiecare trebuia să le adune de pe unde găsea, dar fără ca norma de cărămizi să scadă. Faraonul spera ca munca fără niciun răgaz să scoată din … citește tot comentariul…
Despre Solidaritate în Pericopa Șmot
Și a spus regele Egiptului moașelor evreice numite una Șifra și cealaltă Pua. Și a spus: Când moșiți la evreice și veți vedea pe scaunul de naștere că e băiat să-l omorâți și dacă e fată s-o cruțați. Și s-au temut moașele de HAȘEM și au cruțat copiii. (Șmot/ Exodul 1:15-17) Iosef s-a temut pentru viitorul neamului său în Egipt. De aceea a avut grijă să-și așeze frații în ținutul Goșen, cât mai departe de ochii faraonului. Temerile lui Iosef s-au adeverit. Fiii lui Israel s-au înmulțit mai repede decât egiptenii, ceea ce a stârnit frica faraonului. Ca măsură ”preventivă” el i-a pus la muncă silnică. Cu cât au fost mai chinuiți cu atât s-au înmulțit fiii lui Israel mai mult. Speriat, a trecut la măsuri extreme. Faraonul a ales momentul în care viața atârnă de un fir de păr: nașterea. El a poruncit moașelor evreice să-i omoare pe toți … citește tot comentariul…
Despre Odihna Osemintelor pe Pământul Sfânt în Pericopa Vaiehi
Când voi adormi alături de strămoșii mei și mă vei scoate din Egipt și mă vei îngropa în mormântul lor… (Bereșit/ Geneza 47:30) Iosef i-a pus pe fiii lui Israel să jure spunând: Când vă va elibera HAȘEM să luați și oasele mele de aici. (ibid 50:25) Iosef a tălmăcit visul Faraonului și a prezis Egiptului șapte ani de belșug urmați de șapte ani de foamete. În cei șapte ani de belșug Iosef a adunat surplusul de grâne în orașe fortificate. În primul an de foamete a adunat Iosef pentru Faraon tot argintul și toate dobitoacele din Egipt. În al doilea an a cumpărat Faraonului tot pământul și toate sufletele Egiptului. Ce s-a petrecut în următorii cinci ani de foamete? În Tora ei nu sunt amintiți. Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că atunci când Iaakov a venit în Egipt apele Nilului s-au ridicat la picioarele lui și … citește tot comentariul…
Despre Pribegie în Pericopa Vaieșev
Și s-a așezat Iaakov în țara pribegiei tatălui său în țara Cnaan. (Bereșit/ Geneza 37:1) Patriarhul Ițhak și-a petrecut viața în contemplare și rugăciune. Pe lumea aceasta era doar pribeag. Patriarhul Iaakov, după ce a ieșit teafăr din confruntările cu Lavan, cu îngerul, cu Esav și cu locuitorii orașului Șhem și-a dorit să se așeze în tihnă și să-și vadă de propria gospodărie. El n-a avut însă parte de liniște. Invidia dintre fiii săi i-a dus noi necazuri. Pentru a înțelege cele întâmplate, ne trimite rabi Haiim ibn Atar la promisiunea pe care i-a făcut-o HAȘEM lui Avraham: Și să știi negreșit că pribeagă va fi seminția ta într-o țară care nu e a lor și îi vor înrobi și îi vor chinui patru sute de ani. (ibid. 14:13) Și generația a patra se vor întoarce încoace … (ibid. 15:16) Seminției tale îi voi da țara aceasta … (ibid 15:18) … citește tot comentariul…
Pregătirea pentru Rugăciune în Pericopa Vaișlah
Și i-a spus HAȘEM lui Iaakov: Scoală-te și urcă spre Beit-El și zăbovește acolo și ridică acolo un jertfelnic lui HAȘEM care ți S-a arătat când fugeai de fratele tău Esav. Și a spus Iaakov casei lui și tuturor care erau cu el: Înlăturați idolii străini din mijlocul vostru, curățați-vă și schimbați-vă hainele. (Bereșit/ Geneza 35:1,2) Înainte de a pleca spre tărâmuri străine a înnoptat Iaakov în orașul Luz. Acolo a visat o scară așezată pe pământ care ajungea până în cer pe care urcau și coborau îngeri. Când s-a trezit a înțeles că locul în care a dormit era un loc sfânt, că acolo este casa lui HAȘEM și poarta cerului. De aceea a schimbat numele locului în ”Beit-El” care înseamnă ”Casa lui HAȘEM”. Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că acesta era locul în care urma să fie clădit Templul din Ierusalim. HAȘEM nu are casă. … citește tot comentariul…
Despre Scuze în Pericopa Vaiețe
Că mi-ai răscolit tot avutul, ce ai găsit din tot avutul casei tale? scoate-l în fața fraților mei și a fraților tăi și vor judeca între noi. (Bereșit/ Geneza 31:37) Sfâșiată de fiară nu ți-am adus, eu am acoperit paguba, din mâna mea ai cerut cele furate ziua și cele furate noaptea. (ibid 31:39). Am avut de câteva ori ocazia să ascult confesiunile unor răufăcători. Toți cei pe care i-am ascultat căutau într-un fel sau altul să-și justifice faptele. Unii dădeau vina pe suferințele pe care le-au îndurat într-o copilărie petrecută printre răufăcători. Alții se justificau că și așa toți fură: băncile, societățile de asigurări, politicienii și cine nu. Cei puternici fură sub protecția legii. Oamenii de rând, care nu au nicio altă cale de supraviețuire decât furtul, sunt pe nedrept vânați de organele legii. Alții încercau să mă convingă, sau mai degrabă să se convingă pe ei înșiși, … citește tot comentariul…
Despre Izolare în Pericopa Toldot
Și când a îmbătrânit Ițhak și i s-au întunecat ochii (Bereșit/ Geneza 27:1) De ce s-a întunecat vederea patriarhului Ițhak? La bătrânețe au ajuns și patriarhii Avram și Iaakov, dar vederea lor nu s-a întunecat. Citez a doua explicație din cele trei pe care le aduce Rași: Când a fost legat pe jertfelnic și voia tatăl lui să-l sacrifice în acea clipă s-au deschis cerurile și au văzut îngerii și au plâns și au căzut lacrimile lor pe ochii lui și de aceea i s-au întunecat ochii. De fiecare dată când ajung să scriu despre patriarhul Ițhak îmi găsesc doar cu greu cuvintele. În afară de a se ruga, tot ce face patriarhul Ițhak este o repetare a câtorva din faptele minore ale tatălui său. În rest totul i se întâmplă. Tatăl lui trimite pețitorul să-i aducă mireasa. Fiul său cel mare își vinde mezinului dreptul de întâi născut fără … citește tot comentariul…
Despre Rugăciunea de Minha în Pericopa Haiei Sara
Și a ieșit Ițhak să vorbească pe câmp la lăsatul serii și și-a ridicat ochii și a văzut și iată vin cămile. Și și-a ridicat Rivka ochii și l-a văzut pe Ițhak… (Bereșit/Geneza 24:63,64) În traducerile pe care le-am consultat am găsit ” to meditate”, ” să se plimbe”, ” să cugete”. Niciuna din ele nu este echivalentul cuvântului לשוח (Lasuah) în textul original. De ce au renunțat oare toate aceste traduceri la varianta evidentă? Ițhak a ieșit singur. Nici lucrătorii câmpului nu prea au poftă de vorbă la lăsatul serii. Ei sunt grăbiți să-și termine munca zilei și să se întoarcă la casele lor înainte de lăsatul nopții. Cine era așadar partenerul lui Ițhak în această conversație? Onkelos în traducerea sa în limba aramaică traduce לצלאה care se traduce ”să se roage”. Onkelos rămâne fidel textului original. În opinia lui Onkelos partenerul la conversație nu era altul decât HAȘEM. … citește tot comentariul…
Despre Musafiri și Cotropitori în Pericopa Vaiera
Cinci orașe erau în Câmpia Iordanului: Sdom (Sodoma), Amora (Gomora), Adma, Țevoim și Țoar. O oază luxuriantă în cel mai arid colț al deșertului. Era doar firesc ca ea să atragă drumeții chinuiți de foame și sete. Firească era și teama localnicilor de musafirii nechemați. Acesta este contextul în care s-au născut ”legile” Sodomei. Am scris între ghilimele pentru că o nelegiuire, chiar aplicată de judecători, nu este vrednică de a fi numită lege. În Talmud tratatul Sanhedrin fila 109b scrie: Patru judecători erau în Sdom … Dacă se tăia urechea măgarului îi spuneau [judecătorii păgubitului]: Dă-i măgarul până îi crește urechea. Celui care era rănit îi spuneau: Plătește-i că ți-a luat sânge. Cel care trecea pe bac plătea patru dinari, cel care trecea prin apă plătea opt. Odată a a trecut pe-acolo un spălător. I-au spus [gărzile]: Plătește patru dinari. Le-a spus: Eu trec prin apă. I-au spus: Atunci … citește tot comentariul…
Despre Mirosul Banilor în Pericopa Leh Leha
Și i-a spus regele Sodomei lui Avram: Dă-mi mie sufletele, iar iar bogățiile ia-le pentru tine. Și i-a spus Avram regelui Sodomei: Îmi ridic mâna (ca jurământ)… dacă de la un fir de ață până la un șiret de sandală voi lua din tot ce este al tău și nu vei spune ”Eu l-am îmbogățit pe Avram”. (Bereșit/ Geneza 14:21-23) Lot era fiul lui Haran, fratele mai mic al patriarhului Avraham. Când Avraham a pornit la drum, Lot i s-a alăturat, dar apoi drumurile lor s-au despărțit. Lot s-a așezat în Sodoma, care în acele vremuri era un tărâm înfloritor. Patru regi în frunte cu Amrafel regele Babiloniei au venit să cotropească ținutul. Regele Sodomei împreună cu vecinii săi i-au întâmpinat pe câmpul de luptă, dar au fost înfrânți. Amrafel și regii care l-au însoțit au jefuit toate bogățiile Sodomei și pe toți locuitorii i-au luat prizonieri. Printre prizonieri se … citește tot comentariul…
Cele Șapte Percepte Noahide
Recitau înțelepții: Șapte porunci au primit fiii lui Noah: Judecata, binecuvântare (ca eufemism) lui HAȘEM, idolatria, adulterul, furtul și organele unui animal viu. (Talmud Sanhedrin fila 57a) Când am primit în vara anului 1972, după o foarte lungă așteptare, permisiunea de a pleca în Israel, au făcut părinții ordine prin tot ce aveam în casă. Tot ce se putea am am luat cu noi sau am trimis rudelor din Israel . Restul l-am dăruit celor rămași. Cu această ocazie au deschis un cufăr rămas moștenire de la tatăl tatii. Erau acolo mai ales cărți, multe din ele lipsite de orice valoare. Printre ele am găsit o carte cu titlul ”Adevărul Despre Talmud și Iudaism” scrisă de Șama Sazberger, o rudă îndepărtată a bunicului, negustor de fierărie din Botoșani care în pauzele dintre clienți studia Talmudul. Am sorbit-o cu nesaț. Din ea am aflat printre multe altele despre Cele Șapte Percepte … citește tot comentariul…
Despre Obârșie în Pericopa Bereșit
De aceea a fost creat omul singur … și pentru a face pace între oameni să nu spună omul semenului său: Tatăl meu e mai de vază decât tatăl tău. (Mișna Sanhedrin 4:5) Trecerea de la credința într-o multitudine de zei spre credința în D-zeul unic a fost mai mult decât o modificare de ritual religios. Ea a schimbat radical condiția umană. Dacă puterea celestă ar fi fost divizată, aceasta ar fi implicat, dacă nu o confruntare fățișă, cel puțin o tensiune care în cel mai bun caz s-ar putea stabiliza într-o ierarhie. Celestul se răsfrânge asupra terestrului. Cel care crede că a îmbunat și a dobândit protecția zeității superioare se simte mai de vază decât cei pe care îi consideră ca protejați ai zeităților inferioare. Când această credință devine instituționalizată, ea impune societății fragmentarea în caste. Știu prea puțin pentru a face generalizări. Două societăți politeiste despre care știu … citește tot comentariul…
Despre uitare în pericopa Haazinu
Stânca [ce] te-a născut ai uitat și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. (Dvarim/ Deuteronom 32:18) Maghidul (un fel de moralizator care se perinda prin sinagogi și comunități în urmă cu mai bine de două veacuri) din Dubna interpreta: Stânca te-a născut uituc și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. În jurul acestei interpretări el a brodit o pildă pe care o voi relata în cuvintele mele: Ițic era dator la mai toți evreii din șteitl și pe sufletul lui nu avea nicio lețcaie. Scadențele trecuseră de mult și creditorii îl tot încolțeau. Cu inima amară a venit la tovarășul său Ștrul să-i ceară sfatul. Ștrul s-a gândit, s-a tot gândit până i-a venit ideea salvatoare. L-a sfătuit pe Ițic să se poarte ca și cum și-a pierdut mințile. De fiecare dată când va veni un creditor, să-l îmbrățișeze, să-i spună cât de drag îi este și să … citește tot comentariul…
Despre Bucurie în Pericopa Ki Tavo
Și să te bucuri cu tot binele care ți l-a dat HAȘEM D-zeul tău și casei tale tu și levitul și străinul din preajma ta. (Devarim/ Deuteronom 26:11) Cornilescu traduce: … să te bucuri, cu Levitul și cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe cari ți le-a dat … , ție și casei tale. Deși schimbă ordinea cuvintelor, Cornilescu redă fidel sensul versetului. Eu am tradus versetul păstrând cu strictețe ordinea cuvintelor. Deși traducerea mea este mult mai greoaie, ea are meritul de a păstra dificultățile pe care le ridică textul original: Versetul e alcătuit de o parte centrală Și să te bucuri cu tot binele care ți l-a dat HAȘEM D-zeul tău la care se adaugă parcă fără legătură și casei tale și tot aparent fără legătură se mai adaugă tu și levitul și străinul din preajma ta. Nu ar fi fost oare mai … citește tot comentariul…
Despre Nepărtinire în Pericopa Șoftim
Să nu înclini judecata și să nu recunoști fețele și să nu iei mită… (Dvarim/Deuteronom 16:19) Celebra statuie a justiției care ține într-o mână cartea și în cealaltă balanța este legată la ochi, ca un simbol că judecătorul trebuie să judece doar pricina. Chiar dacă unul din împricinați îi este prieten iar celălalt îi este dușman, judecătorul nu are voie să încline judecata în favoarea prietenului. Cu atât mai mult nu are voie să ia mită pentru a înclina judecata. Toate acestea sunt de fapt incluse în interdicția Să nu înclini judecata. Fie din prietenie, fie din dușmănie, fie pentru că a primit mită, fie din orice alt motiv judecătorul nu are voie să încline judecata. Deși toate acestea au fost deja implicit spuse, versetul continuă explicit: să nu recunoști fețele și să nu iei mită. Ce rost ar putea avea această explicitare? Doar este cunoscut că Tora în fiecare … citește tot comentariul…
Despre Numele Sacre în Pericopa Reeh
Să le surpați altarele, să le sfărâmați stâlpii de jertfire, să le ardeți în foc copacii închinați idolilor, să le ciuntiți chipurile idolilor și să faceți să piară numele lor din acel loc. Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. (Dvarim/ Deuteronom 13:3,4) În viziunea omului modern distrugerea vestigiilor culturale ale unui popor cucerit este o crimă de război. În vechime aceasta era uzanța. În vremurile moderne ea a încetat. Idoli cnaaniți găsiți în săpăturile arheologice din Israel sunt expuși la loc de cinste în muzeele arheologice. Nu am găsit vreun temei scris, dar se pare că în acest caz bunul simț ne-a oprit de la acțiuni care nu mai sunt acceptate în lumea civilizată. De mirare este interdicția Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. La ce s-ar putea oare referi? Nu avem în religia noastră nici chipuri de idoli, nici copaci închinați idolilor și nici măcar … citește tot comentariul…
Despre Faptele Mărunte în Pericopa Ekev
Și va fi ca urmare că veți asculta aceste porunci și le veți păzi și le veți îndeplini și îți va păzi HAȘEM legământul și îndurarea care S-a jurat părinților tăi. Și te va iubi și te va binecuvânta și te va înmulți și va binecuvânta rodul pântecului tău și roadele pământului tău… (Deuteronom/ Devarim 7:12, 13) De binecuvântările pe care le citim în aceste versete ne vom bucura doar dacă vom asculta aceste porunci. Care sunt poruncile a căror ascultare ne aduce binecuvântările? Textul pare a nu da niciun indiciu. Cuvântul ekev – ca urmare pare aici nepotrivit. Mai potrivit ar fi fost cuvântul im – dacă. Ce tâlc ascunde oare cest cuvânt care este și numele pericopei? Rădăcina Ain-Kof-Bet înseamnă a urma. Din ea se trage și numele Patriarhului Iaakov care s-ar putea traduce ”va ajunge din urmă”. Ekev înseamnă ”ca urmare”, iar călcâiul se numește akev penru … citește tot comentariul…
Despre Iubire în Pericopa Vaethanan
Și să iubești pe HAȘEM D-zeul tău cu toată inima ta cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Devarim/ Deuteronom 6:5) Ce este iubirea? Nu voi încerca nici măcar să dau un răspuns. Consider că este unul din acele cuvinte care înțelegem foarte limpede la ce se referă dar nu le găsim nicio definiție. Putem însă întreba: Prin ce se manifestă iubirea? Manifestările sunt multe. Mă voi restrânge la două: Dorința de a fi pe plac și actele de tandrețe. Știm ce înseamnă a iubim o ființă carne și oase. Dar cum putem oare iubi pe HAȘEM care nu are trup, nu I se pot atribui însușirile trupului și este mai presus de orice putem înțelege? Nu ne rămâne decât să ne manifestăm față de El, Binecuvântat Fie Numele Lui, cu iubire. Dorința de a-I fi pe plac e lesne de înțeles. Este împlinirea poruncilor Torei cu bucurie … citește tot comentariul…
Șabat Hazon – Despre Recunoștință
Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea stăpânului său, [dar] Israel nu [Mă] cunoaște, poporul Meu nu ia aminte. (Ieșaaiahu/Isaia 1:3) Ultimul Șabat înaintea postului de Tișa beAv are un nume special: Șabat Hazon. Numele i se trage de la Haftara, porțiunea din Profeți care se citește de Șabat după citirea Torei, care începe cu cuvintele Hazon Ieșaaiahu ben Amoț care se traduce Profeția de urgie a lui Ieșaaiahu fiul lui Amoț. Profetul Ieșaaiahu, deși a trăit cu mai mult de o sută de ani mai devreme, a semnalat păcatele care până la urmă au dus la distrugerea primului Templu și la Exilul Babilonian. Mai mult de o sută de ani au avut strămoșii noștri pentru a da ascultare mustrărilor, dar nu le-au ascultat până ce a venit asupra lor urgia. Profetul se adresa unei generații profund credincioase. Jertfele erau pentru ei un element esențial al vieții, doar că le … citește tot comentariul…
Despre Revaluarea Memoriei în Pericopa Masaei
Iată călătoriile fiilor lui Israel care au ieșit din Țara Egiptului … (Bamidbar/ Numeri 33:1,2) Ce rost avea ca toate aceste călătorii și popasuri să fie menționate? Locurile în care s-au întâmplat lucruri importante au fost deja scrise. Cele în care nu s-a întâmplat nimic de seamă, de ce trebuiau consemnate? Să nu uităm, Tora este o carte carte care ne învață cum să trăim. Deși e un neprețuit izvor istoric, ea nu este o carte de istorie. Care este așadar rostul acestei lungi liste de călătorii și popasuri, ce avem de învățat din ea? Textul își ascunde tâlcul. Rași citează două surse pentru a arunca puțină lumină. ******** În numele lui Rabi Moșe Hadarșan, un învățat din generația care i-a precedat, face următoarea socoteală: În total au fost 42 de călătorii. În primul an, până ce au trimis iscoadele sunt menționate 14. În ultimul an au fost 8. … citește tot comentariul…
Cotropitori sau Proprietari în Pericopa Pinhas
Tatăl nostru a murit în pustie … și n-a avut fiii. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui pentru că n-a avut fiii? Dă-ne nouă moșie printre frații tatălui nostru. (Bamidbar/ Numeri 27:3,4) Țlofhad a murit în deșert și nu avea fii, doar cinci fiice. Acestea au venit la Moșe și au cerut să moștenească moșia tatălui lor. Despre ce moșie putea fi vorba? Ei nici măcar nu intraseră în Țara Făgăduită, darămite s-o fi cucerit. Parcă se certau pentru moștenirea blănii ursului din pădure. Talmudul în tratatul Baba Batra fila 117a cercetează cui a fost împărțită Țara Făgăduită. Rabi Ioșia susține: celor care au ieșit din Egipt. Rabi Ionatan susține: celor care au cucerit țara. Rabi Șimon ben Elazar susține: și acestora și acestora. Rabi Ioșia a înțeles că dreptul la moșie se cuvine celor care au ieșit din Egipt pentru că lor le-a … citește tot comentariul…
Despre Credință și Cucernicie în Pericopa Balak
Și a răspuns Bilam și a spus slujitorilor lui Balak: [Chiar] dacă mi-ar da Balak casa sa plină de argint și aur [tot] n-aș putea să încalc porunca lui HAȘEM D-zeul meu să fac [niciun lucru] mic sau mare. (Bamidbar/ Numeri 22:18) Credința ține de tărâmul gândirii, cucernicia de tărâmul faptelor. Ne așteptăm de la cel care își mărturisește credința la un comportament corect, de la cel care își câștigă traiul din propovăduirea credinței la un comportament cucernic. Când se întâmplă ca unul din aceștia să fie suspectat de vreo faptă necinstită, refuzăm să credem că el într-adevăr ar fi săvârșit-o. ”Nu se poate ca un propovăduitor al credinței să facă așa ceva” gândim. În cazurile în care suntem nevoiți să acceptăm dovezile, ne refugiem în a le atribui o credință de fațadă în spatele căreia nu se ascunde nimic. În acest fel ne satisfacem nevoia de a pune credința … citește tot comentariul…
Despre sacru și intimitate în pericopa Balak
Cât de bune sunt corturile tale, Iaacov, sălașurile tale, Israel. (Bamidbar/ Numeri 24:5) ”corturile” este o aluzie la Cortul Întâlnirii, lăcașul sacru al neamului nostru până la clădirea Templului din Ierusalim; ”sălașurile” la Primul și Cel de-al Doilea Templu din Ierusalim. Prin extensie ea se referă și la sinagogi, lăcașurile din care neamul nostru își trage seva până în ziua de astăzi. De aceea au statornicit Înțelepții Israelului să rostim acest verset în fiecare dimineață când intrăm în sinagogă. Bilam s-a referit însă în primul rând la corturile în care sălășuia neamul evreiesc în deșert. Prin ce erau ele atât de bune? Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că deschiderile corturilor nu erau față în față pentru a opri, pe cât se putea, ca priviri din afară să nu intre în intimitatea cortului. Pentru a înțelege situația taberei din deșert avem nevoie de câteva cifre. Tabăra din deșert … citește tot comentariul…
Despre Năzuințe în Pericopa Korah
Și s-au adunat lângă Moșe și Aharon și le-au spus: Prea mult(ă autoritate v-ați arogat, unul din voi conducător, celălalt Cohen Gadol) vouă, căci întreaga adunare sunt sfinți și HAȘEM este în mijlocul lor și de ce vă ridicați mai presus decât adunarea lui HAȘEM? (Bamidbar/ Numeri 16:3) Korah, mai mult decât toți cârcotașii, a devenit un simbol. Avem chiar o poruncă … și să nu fie pecum Korah și adunarea sa … (ibid. 17:5). Numele Korah a devenit un titlu de rușine atribuit, câteodată pe drept câteodată pe nedrept, tuturor celor care contestă ordinea publică. Korah nu a contestat autoritatea lui Moșe. Conducător politic trebuie să fie unul singur pentru a ține poporul în frâu, și cine era mai potrivit decât Moșe, cel care a scos poporul din Egipt? Korah a contestat doar autoritatea lui Aharon. De ce să fie Aharon singurul Cohen Gadol (Mare Preot) care aduce … citește tot comentariul…
Țițit și Păcatul Iscoadelor în Pericopa Șlah
… nu ne vom putea ridica împotriva acelui popor căci este mai puternic decât noi. Și au ponegrit în fața fiilor lui Israel țara pe care au cutreierat-o … (Bamidbar/ Numeri 13:31,32) Ciucurii aceștia să fie ca uitându-vă la ei să vă aduceți aminte de toate poruncile lui HAȘEM și să le împliniți și să nu umblați după inima voastră și după ochii voștri … (ibid. 15:39) Cartea Bereșit/ Geneza conține numai istorisiri, Vaiklra/ Levitic numai legi. În Șmot/ Exod și Dvarim/ Deuteronom avem capitole dedicate istorisirilor și capitole dedicate legilor. Specificul cărții Bamidbar/ Numeri este amestecul dintre istorisiri și legi. În repetate rânduri Rași arată legătura dintre istorisire și legea care îi urmează. Voi încerca să pășesc și eu pe această cale. Care este păcatul iscoadelor pentru care ei și tot poporul au fost atât de aspru pedepsiți? A ponegrii Țara Făgăduită desigur nu este o faptă bună, dar … citește tot comentariul…
Despre nemulțumire în pericopa Behaalotha
Și a cârtit poporul rău în auzul lui HAȘEM și a auzit HAȘEM și s-a mâniat … (Bamidbar/ Numeri 11:1) În cartea Bamidbar/ Numeri sunt amintite în repetate rânduri cârtelile poporului Israel în deșert. Comentatorii încearcă, fiecare în felul lui, să explice rostul acestor cârteli. Anul acesta voi încerca să privesc problema dintr-un unghi nou: De ce apar aceste cârteli aparent nejustificate doar în cartea Bamidbar/ Numeri, iar în cartea Șmot/ Exodul ele lipsesc. Dacă ar fi fost strămoșii noștri un neam de cârcotași, de ce s-au abținut pe tot parcursul cărții Șmot/ Exodul? Răspunsul se ascunde chiar în primul verset al cărții: Și a grăit HAȘEM către Moșe … în prima zi a lunii a doua în anul al doilea de la ieșirea lor din Egipt. (Bamidbar/ Numeri 1:1) Primul an în deșert a fost plin de evenimente: ieșrea din Egipt, după șapte săptămâni primirea Decalogului pe Muntele Sinai, … citește tot comentariul…
Despre puterea numelui ]n pericopa Naso
Și a grăit HAȘEM către Moșe spunând. Înălțați capetele fiilor lui Gherșon după neamurile lor după familiile lor. (Bamidbar/ Numeri 4:21,22) Din context înțelegem că ”Înălțați capetele” a fost porunca de a număra oamenii. Nu ar fi fost oare mai scurt și mai pe înțeles dacă s-ar fi scris ”numărați”? Cuvintele Torei sunt cu multă cumpătare alese. A număra înseamnă a reduce o realitate la un număr. A număra oameni înseamnă a reduce suflete vii la banalitatea statisticii. Recensământul pe care i l-a poruncit HAȘEM lui Moșe a fost diferit. Moșe a primit porunca de a acorda atenție fiecărui om în parte. Prin atenția pe care le-a acordat, Moșe a înălțat pe fiecare din ei. ****** Nu au trecut două săptămâni de la inaugurarea monumentului holocaustului din orașul Bistrița. Un monument deosebit. Gravate pe el au fost toate numele evreilor luați din Bistrița la Auschwitz, precum au fost găsite în … citește tot comentariul…
Răsplată pe măsura faptei?
Dacă veți umbla după legile Mele, veți respecta poruncile Mele și le veți îndeplini. Vă voi da ploile la timp, pământul își va da recolta și pomii roadele. (Vaikra/ Levitic 26:3,4) Voi da pace în țară și somnul nu vă va fi tulburat, voi goni fiarele sălbatice și nici o sabie nu va trece prin țara voastră. (ibid. 26:6) Cel ce citește Cartea Judecătorilor și Cartea Regilor va fi uimit să vadă în ce mare măsură s-au împlinit aceste profeții. Perioadele în care judecători sau regi buni țineau neamul în frâu să nu păcătuiască erau perioade de prosperitate, de victorii care se apropiau de miraculos, urmate de lungi perioade de liniște. Când neamul era însă lăsat în voia lui sau chiar îndemnat spre rău de către regi păcătoși, urmările nu întârziau să vină. Înfrângeri umilitoare, jaf și chiar subjugare. Ioșiahu/ Iosia (2Regi 22:1 – 23:30) a fost unul din ultimii … citește tot comentariul…
Despre pericolele libertății
În anul de Iovel să se întoarcă fiecare la moșia lui. Și dacă vei vinde semenului tău sau vei cumpăra din mâna semenului tău, să nu vă înșelați fratele. După socoteala anilor trecuți de la Iovel vei cumpăra de la semenul tău, după numărul anilor de recoltă îți va vinde. (Vaikra/ Levitic 25:13-15) Faptul că o dată la cincizeci de ani, în anul de Iovel, orice moșie vândută revine vânzătorului schimbă radical piața terenurilor agricole. Cel care cumpără un teren imediat după Iovel știe că va fi proprietar pe o perioadă de 49 de ani, iar cel care îl cumpără cu un an înainte de Iovel știe că plătește pentru ca pământul să fi al lui un singur an. Tot ce se poate cumpăra este numărul de recolte până la Iovel. Privind lucrurile de pe fotoliu, aceasta arată ca o violare a dreptului de proprietate. Dacă moșia îmi aparține, am … citește tot comentariul…
Despre Sărbători și Daruri
Și când veți secera roadele țării voastre să nu termini marginea pământului tău când vei secera și ceea ce rămâne pe urma secerătorilor să nu aduni, săracului și străinului să le lași … (Vaikra/ Levitic 23:22) În pericopa săptămânii citim despre poruncile specifice Cohenilor, descendenții lui Aharon. Deși au un statut într-o oarecare măsură favorizat, ei au mai multe restricții decât alții. Ei nu au voie nici să se atingă sau să se apropie de un mort nici să se căsătorească cu o femeie divorțată, ceea ce este permis celorlalți fii ai neamului. La sfârșitul pericopei citim despre ciclul sărbătorilor. Cu această ocazie sunt menționate îndatoririle Cohenilor, jertfele specifice fiecărei sărbători. După paragraful legat de Șavuot, când sărbătorim începutul secerișului, citim despre darurile pe care trebuie să le lase toți fii lui Israel săracilor cu ocazia secerișului. Când secerăm, nu avem voie să luăm pentru noi tot lanul. La capăt … citește tot comentariul…
Despre Tâlcul Jertfelor în Pericopa Aharei Mot
Oricare din fiii lui Israel care va înjunghia [ca jertfă] un bou sau o oaie sau o capră … Și nu o va aduce la poarta Cortului Întâlnirii pentru a o aduce jertfă lui HAȘEM înaintea Tabernacolului lui HAȘEM, îi va fi socotit ca și cum sânge [de om] ar fi vărsat și stârpit va fi omul acela din poporul său. Vaikra/ Levitic 17:3,4 Omul modern confruntat cu urgia încearcă să-i înțeleagă mecanismul în speranța că astfel va reuși s-o stăpânească, s-o îmblânzească sau cel puțin s-o prevadă. În vechime oamenii aveau o viziune cu totul diferită. În ochii lor cauza oricărei urgii era supărarea sau nemulțumirea zeilor. Aceștia trebuiau îmbunați, hrăniți sau chiar mituiți cu jertfe. Jertfele erau în ochii lor sigura pavăză în fața urgiilor. Cei care ”apărau” obștea prin jertfe se bucurau de cea mai înaltă prețuire. Tora nu interzice jertfele. O astfel de interdicție ar fi … citește tot comentariul…
Despre taine și dezvăluirea lor în pericopa Mețora
Și va veni cel care casa este a lui și va spune Cohenului: Ceva ca o rană am văzut în casă. Și va porunci Cohenul să se deșerte casa înainte de veni Cohenul să vadă rana și nu va deveni necurat tot ce este în casă și după aceea va veni Cohenul și va cerceta rana.(Vaikra/ Levitic 14:35,36) Pericopa Mețora este continuarea pericopei Tazria. În cei mai mulți ani ele sunt legate. Doar în anii bisecți le separăm. În ambele pericope citim despre Țaraat, o afecțiune gravă a pielii. În sine ea este doar o boală. Doar după ce a fost diagnosticată de un Cohen, purtătorul ei devine impur și este nevoit să părăsească tabăra. De la distrugerea Templului Cohenii nu se mai pronunță asupra acestor afecțiuni. În Pericopa Tazria am citit despre afecțiunile asupra cărora, dacă un Cohen se pronunță, purtătorul devine impur. În pericopa noastră citim despre procedura … citește tot comentariul…
Despre circumcizie în pericopa Tazria
… dacă … va naște un copil de parte bărbătească … În a opta zi [copilul] să fie tăiat împrejur (Vaikra/ Levitic 12:2,3) În Midraș Tanhuma citim: L-a întrebat Tornosrufus cel rău pe Rabi Akiva: ”Ale cui creații sunt mai bune, ale lui HAȘEM sau ale omului carne și oase?”. I-a răspuns: ”Ale omului sunt mai bune.”. … L-a întrebat [Tornosrufus] ”De ce vă circumcideți?”. I-a răspuns: ”Știam că asta vei întreba, de aceea ți-am spus că creațiile omului sunt mai bune” I-a adus Rabi Akiva spice și pâini și i-a spus: ”Acestea sunt creațiile lui HAȘEM și acestea sunt creațiile omului. Nu sunt oare acestea mai bune?”. … I-a spus Tornosrufus: ”Dacă HAȘEM dorește să fim circumciși, de ce nu ne naștem circumciși?” I-a spus Rabi Akiva: ”Și de ce iese cordonul ombilical împreună cu copilul și mama îl taie?”. Tornosrufus era un demnitar roman care credea în idoli. … citește tot comentariul…
Nu tot ce zboară se mănâncă în pericopa Șmini
Și pe acestea să le priviți ca pe o urăciune dintre păsări, să nu le mâncați căci urâcioase sunt vulturul, zgripțorul … (Vaikra/ Levitic 11:13) Și barza și bâtlanul cu tot neamul lui și pupăza și liliacul. (ibid. 11:19) Unora, ideea că nu tot ce zboară se mănâncă (de data aceasta la propriu), nu le este ușor de acceptat. De ce să renunțăm la toate aceste resurse prețioase de proteine doar din motive de tradiție? De fapt, nici locuitorii extremului orient nu prea înțeleg de ce renunță europenii la deliciul cărnii de șarpe,de câine și de pisică. Nu e păcat oare de atâtea bunătăți irosite? Nu este vorba de o tradiție strămoșească ale cărei începuturi s-au pierdut în negurile vremii. Aceasta sunt legi ale Torei, partea noastră din legământul cu HASHEM. HASHEM și-a respectat cuvântul și noi mai trăim astăzi ca neam după mai bine de trei milenii. Suntem datori … citește tot comentariul…
Darul hoțului în pricopa Vaikra
Grăiește către fiii lui Israel și spune-le: Un om din voi dacă va aduce o jertfă lui HAȘEM … (Vaikra/ Levitic 1:2) Pentru ”om” Tora folosește de obicei cuvântul ”iș”. În primele capitole din Bereșit/ Geneza este folosit cuvântul ”adam”. De aici au tras unii traducători concluzia eronată că numele lui ar fi fost Adam. Ca unic reprezentat al speciei, el nu avea încă nevoia unui nume. El se numea pur și simplu ”om”. Versetul nostru folosește și el cuvântul ”adam” . Rași, bazat pe o sursă din Midraș, leagă cele două versete în care apare acest cuvântul atipic: Precum jertfa adusă de primul om a fost cinstit însușită (singur fiind avea dreptul să-și însușească orice găsea), așa și cel care aduce o jertfă, ea trebuie să fie cinstit însușită. Nu putem evita întrebarea: Pentru cine oare a fost dată această lege? Credinciosul de la început nu fură. Cel … citește tot comentariul…
Artă sau artizanat în pericopa Pekudei
… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel… Și l-a umplut de la HAȘEM cu duh de înțelepciune, pricepere și cunoaștere… (Șmot/Exodul 35:30,31) Au lucrat [Bețalel și Oholiav] două pietre de smarald… Și le-a pus [Bețalel] pe bretelele efodului… precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. (Șmot/Exodul 39:6-7) În Tora citim despre oameni de înaltă statură morală dar și despre ticăloși. Mai puțin reprezentați sunt artiștii. Când sculptorul Boris Schatz a înființat la Ierusalim în anul 1906 o academie de artă și a căutat să-i dea un nume biblic, Bețalel a fost alegerea firească. Dar a fost oare Bețalel un artist sau doar un simplu artizan? În tot ce a făcut scrie precum i-a poruncit HAȘEM lui Moșe. Cel care îndeplinește aidoma ce i s-a spus poate fi oare considerat artist? Întrebarea aparține ultimului veac și jumătate când expresia liberă a devenit regulă iar arta la comandă excepție. Până atunci se lucra … citește tot comentariul…
Bețalel și Oholiav
… iată l-a chemat HAȘEM pe Bețalel fiul lui Uri fiul lui Hur din seminția lui Iehuda. Și l-a umplut de la HAȘEM cu un duh de înțelepciune, pricepere, și cunoaștere și [iscusință în] toate meșteșugurile.(Șmot/ Exodul 35:30,31) Și priceperea de a învăța pe alții a pus-o în inima lui și a lui Oholiav fiul lui Ahisamah din seminția lui Dan (ibid. 35:35) Tabernacolul era un cort înalt 10 coți, lung 30 și lat 10 din lemn de cedru poleit cu aur, sprijinit pe socluri din argint masiv, mobilat cu aur masiv, acoperit cu țesături fine și piei rare. Hainele pentru Cohen Gadol (marele preot) erau din țesături fine și împodobite cu nestemate. Un imens giuvaer în formă de cort. Tabernacolul era mai mult decât un simplu giuvaer. Prin munca lor meșteșugarii aveau datoria să exprime simboluri tainice și profunde simțiri de evlavie. Numai astfel își putea îndeplini Tabernacolul menirea … citește tot comentariul…
Despre egalitate și inegalitate în pericopa Ki Tisa
Bogatul să nu dea mai mult nici săracul mai puțin de o jumătate de siclu dar lui HAȘEM pentru curățarea sufletelor voastre. Și să iei banii de curățare de la fiii lui Israel și să-i dai pentru slujba Cortului Întâlnirii … (Bereșit/ Geneza 30:15,16) În statul modern s-a încetățenit bugetului unic. Statul percepe taxele și împarte banii pentru a face față diverselor nevoi: educație, securitate națională, culte, sport și câte și mai câte. Conform legilor Torei taxele nu sunt percepute ci donate. Fiecare donează din rodul pământului său circa 3% pentru Coheni, 10% pentru Leviți și 9% pentru săraci. Fiind donație, fiecare își poate alege săracul pe care dorește să-l ajute. Astfel s-a menținut coeziunea socială timp de patru veacuri de la cucerirea lui Iehoșua până la înființarea primului regat. Aceste reguli se aplică până astăzi roadelor care cresc pe pământul Israelului. Darurile pentru Coheni, Leviți și săraci sunt proporționale … citește tot comentariul…
Despre mantia purtată de Cohen Gadol în pericopa Tețave
Și să faci mantia … în întregime [din lână vopsită] Tchelet. Iar gulerul găurii pentru cap să fie îndoit înăuntru, un guler țesut să aibă împrejur, țesut ca gulerul unei cămăși de zale, să nu se rupă. Iar la poalele ei … clopoței de aur de jur împrejur … (Bereșit/ Geneza 28:31-33) În pericopa săptămânii citim despre hainele în care slujeau Marele Preot (Cohen Gadol) și preotul de rând (Cohen). Aceste haine, puternic încărcate cu aluzii și simboluri, erau mai mult decât o simplă uniformă. Asemeni jertfelor, ele aveau un rol important în iertarea unor păcate. Mantia, pe care o purta numai Cohen Gadol, era o bucată de țesătură din lână Tchelet, o culoare apropiată de ceea ce numim turcoaz. Era lungă cât de două ori de la umeri până la glezne și lată cât umerii. La mijloc avea o gaură prin care trecea capul. Jumătate din mantie cădea în … citește tot comentariul…
Ce donăm azi? (Truma 5779)
În pericopa aceste săptămâni (Exodul 25:1 – 27:19) Dumnezeu ii da lui Moșe porunci referitoare la modul in care trebuie construit Mișkan-ul (Tabernacolul) Iar pentru a-l putea construi, era nevoie de materiale, care urmau să fie obținute „de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primești prinoase pentru Mine” (Exod 25:2) Putem vedea, astfel, că nu este un act obligatoriu, ci unul de benevol, de donație. Pentru că, în felul acesta, fiecare din cei care urmau să dăruiască se puteau astfel identifica mai bine cu Templul, într-un mod personal, ba chiar intim. Pentru că, în momentul în care ar fi urmat să între în Tabernacol, ar fi putut să vadă lucrurile donate de ei, și să se bucure de modul cum sunt ele folosite. Și din toate acestea Moșe urma să facă „locaș sfânt și voi locui în mijlocul lor”(Exod 25:8) Loc sfânt care, însă, a dispărut. … citește tot comentariul…
Despre spații sacre în pericopa Truma
Și să faci curtea cortului pe latura de miazăzi … o sută de coți … . La fel pe latura de miazănoapte … o sută de coți … . Și latul curții pe latura dinspre asfințit … cincizeci de coți … . Și latul curții pe latura dinspre răsărit … cincizeci de coți. (Bereșit/ Geneza 27:9-13) Curtea Tabernacolului, Templul mobil din deșert, era lungă 100 de coți și largă 50 de coți, în măsurile noastre circa 50×25 metri. Arca lui Noah avea dimensiuni asemănătoare: largă tot 50 de coți, dar de trei ori mai lungă, adică 300 de coți. Asemănarea trece dincolo de cifre. Tabernacolul a fost clădit imediat după a doua coborâre a lui Moșe de pe Muntele Sinai, când a revenit cu Tablele Legii ca semn că păcatul vițelului de aur a fost iertat. Totuși mai lipsea ceva. După Revelația Sinaitică pământul a devenit în întregime un spațiu … citește tot comentariul…
Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui
Să aduci cele dintâi roade ale pământului tău în casa lui HAȘEM și să nu fierbi iedul în laptele mamei lui. (Șmot/ Exodul 23:19) Versetul, spun unii comentatori, se referă în întregime la ritualuri legate de primul rod. Primul rod al pământului suntem datori să-l aducem în casa lui HAȘEM, Templul din Ierusalim. Popoarele păgâne aveau și ele un ritual legat de primul rod al caprei – iedul, pe care îl fierbeau în laptele mamei lui. Tora ne interzice să practicăm acest ritual. Dacă așa ar fi să înțelegem versetul, tot ce ar fi interzis ar fi ritualul de a fierbe iedul în laptele mamei lui, precum făceau păgânii. Ar fi fost permis să fierbem iedul în laptele altei capre sau mielul în laptele mamei sale. Dacă cineva ar fi încălcat legea și ar fi fiert un ied în laptele mamei sale, el l-ar putea totuși mânca. Nu așa a … citește tot comentariul…
Pericopa Itro
Și a fost în ziua următoare și a stat Moșe să judece neamul și au stat oamenii în fața lui de dimineața până seara. (Bereșit/ Geneza 18:13) Și i-a spus socrul lui Moșe: … Vezi din tot poporul oameni înstăriți, cu teama lui HAȘEM oameni de încredere care urăsc lăcomia și pune-i căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zeci. Și vor judeca poporul … toate pricinile grele le vor aduce în fața ta iar toate pricinile ușoare le vor judeca ei … (ibid. 18:17-22) Și a ascultat Moșe cele grăite de socrul său și a făcut tot ce a spus. (ibid. 18:24) Directorul general care dorește să cunoască fiecare șurub din fabrică nu este o creație a erei moderne. Așa e firea. De când lumea și pământul orice conducător care își ia în serios funcția tinde să-și asume răspunderea pentru tot ce se petrece … citește tot comentariul…
Mana noastră cea de toate zilele
În pericopa săptămânii citim despre hrana zilnică a fiilor lui Israel în deșert – mana. Deși au trecut mulți ani de atunci, ea și-a lăsat amprenta asupra gândirii noastre. A spus Rabi Elazar a spus Rabi Avina: Cel ce recită psalmul 145 de trei ori în fiecare zi are promisiunea că va avea parte de viața de veci. De ce? Dacă vei spune pentru că e în ordinea alfabetului, să recităm psalmul 119 în care fiecare literă se repetă de opt ori. Dacă vei spune pentru că scrie: ”Îți deschizi mâna și saturi după dorință tot ce are viață” și în psalmul 136 scrie ”Cel ce dă hrană oricărei făpturi”. Ci pentru că le are pe amândouă. (Talmud Berahot fila 4b) Psalmul 145 a este compus în ordine alfabetică. Primul verset începe cu Alef, al doilea cu Bet și așa până la sfârșit. Calitatea aceasta nu este însă unică. Psalmul … citește tot comentariul…
Despre exercițiul libertății în pericopa Bo
Grăiți către toată adunarea lui Israel și spuneți-le: În ziua a zecea a cestei luni își va lua fiecare om un miel pentru familia sa … (Șmot/ Exodul 12:3) Și îl veți păstra până în ziua a paisprezece a acestei luni … (ibid. 12:6) Ce s-a întâmplat între ziua a zecea când au luat mielul și ziua a 14-a când l-au sacrificat? O relatare bazată pe surse din Midraș citim în Tur Orah Haiim paragraful 430: ”Fii lui Israel au legat mieii de picioarele paturilor și miracolul a fost foarte mare căci până în acea zi zi fiii lui Israel le-au fost sclavi și dintr-o dată au luat mielul căruia stăpânii se închinau și l-au legat de patul lor și spuneau egiptenilor că fac aceasta pentru a-l înjunghia, iar egiptenii scrâșneau din dinți și nu puteau să spună nimic…” Ce rost aveau toate acestea? Egiptenii se închinau mielului. Fiii lui … citește tot comentariul…
Despre re-cunoștință în pericopa Vaera
Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Spune-i lui Aharon: Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna peste apele Egiptului … (Șmot/ Exodul 7:19) Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Spune-i lui Aharon: Întinde-ți mâna și lovește țărâna pământului … (Șmot/ Exodul 8:12) După primele trei plăgi, cel care lovea cu toiagul este Moșe. Numai în primele trei plăgi i-a poruncit HAȘEM lui Moșe să-i spună lui Aharon să lovească el cu toiagul. La primele două plăgi, sânge și broaște, au fost lovite apele Egiptului. La a treia plagă, păduchii, a fost lovită țărâna. Rași sesizează acest fapt și îi oferă o explicație. Moșe nu fost pus să lovească apa pentru că apa Nilului l-a protejat când părinții săi, nevoiți să se supună decretului dat de Faraon, l-au abandonat. El nu a fost pus să lovească țărâna pentru că în țărână a ascuns trupul egipteanului pe care l-a omorât. Vorba românului: Nu scuipa … citește tot comentariul…
Despre nesăbuință în pericopa Șmot
Și a poruncit Faraonul întregului său popor: Toți băieții ce se vor naște să-i aruncați în Nil, iar toate fetele să le lăsați în viață (Șmot/ Exodul 1:22) Un om din casa lui Levi a luat de nevastă o fiică a lui Levi. Și a rămas femeia însărcinată și a născut un fiu; a văzut că este frumos și l-a ascuns timp de trei luni. (Șmot/ Exodul 2:1,2) Deși le era cunoscut decretul Faraonului de a arunca în Nil toți băieții care se vor naște în acel an, cei doi tineri nu au amânat nunta. Câtă nesăbuință! Citind în continuare o vom întâlni pe sora acestui nou născut, Miriam, și pe fratele său mai mare, Aharon. Dacă aveau deja doi copii, cum se face că doar acum a luat-o de nevastă? Întrebările firești care se ridică nu sunt privite de comentatorii Bibliei ca niște amenițări. Dimpotrivă, din aceste întrebări ei … citește tot comentariul…
Despre reîncarnare în pericopa Vaiehi
… și vracii l-au îmbălsămat pe Israel. (Bereșit/Geneza 50:2) Datorită influenței cabaliștilor, crezul în reîncarnarea sufletului este astăzi larg răspândit în rândul credincioșilor neamului nostru. În virtutea acestui crez sufletul poate fi răsplătit său pedepsit pentru faptele săvârșite într-o încarnare anterioară. Unii chiar pun acestui crez propte așa-zis științifice. Fapte greu de explicat precum copii care știu lucruri pe care nu aveau de unde să le afle, vorbesc limbi pe care nu le-au învățat niciodată sau chiar pretind a fi reîncarnări ale unor persoane decedate (sper că faptele au fost riguros verificate) par a fi dovezi convingătoare. Deși nu știu să le explic, ele pot dovedi doar că informație trece uneori de la un suflet la altul. De aici până la a afirma cum că odată cu informația trece și răspunderea, calea este încă lungă. Singura referire explicită în TaNaCh (Biblia ebraică) la ce se întâmplă după moarte o găsim … citește tot comentariul…
Vânzarea lui Iosef – 3
Iar acum să rămână robul tău în locul mezinului sclav la domnia ta iar mezinul să se întoarcă cu frații săi. Căci cum mă pot întoarce la tatăl meu fără ca mezinul să fie cu mine, cum să văd răul care s-ar abate asupra tatăl meu. (Bereșit/ Geneza 44:33,34) Cu ani în urmă faptul că viceregele egiptean i-a comutat lui Biniamin pedeapsa capitală în sclavie l-ar fi mulțumit pe Iehuda. Pentru a-l scăpa pe Iosef de moarte el a fost nevoit să-și convingă frații. Lui Biniamin i-a fost comutată sentința capitală în sclavie prin dărnicia viceregelui egiptean. Anii în care Iehuda a fost martor la suferința tatălui i-a schimbat atitudinea. Dorința de a-și cruța tatăl de suferință l-a pus pe gânduri. Doar atunci a înțeles că ceva în jocul viceregelui e măsluit. Iehuda i-a întins și el la rândul lui o capcană viceregelui. După ce i-a reproșat că s-a purtat … citește tot comentariul…
Vânzarea lui Iosef – 2
Cel dintre robii tăi la care se va găsi cupa va muri, iar noi vom fi vom fi robii domniei tale. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și s-a găsit cupa în sacul lui Biniamin. (ibid. 44:12) … omul la care s-a găsit cupa el îmi va fi rob, iar voi întoarceți-vă în pace la ta tatăl vostru. (ibid.44: 17) Ajuns vicerege în țara Egiptului Iosef nu a reluat legătura cu familia sa. Deși purta grija și dorul bătrânului său tată precum și tânărului său frate Biniamin, el s-a purtat ca și cum i-ar fi dat uitării. Iosef știa că după cei șapte ani buni vor urma anii de foamete în care frații vor fi nevoiți să ajungă la el. El a regizat întâlnirea cu frații săi în cele mai mărunte amănunte ca o replică a propriei sale vânzări. Fratele mic, în acest caz Biniamin, va fi “pe drept” condamnat la moarte, … citește tot comentariul…
Vânzarea lui Iosef în pericopa Vaieșev
Și a spus către ei Reuven: Nu vărsați sânge, aruncați-l în puțul acesta din deșert dar mâna n-o ridicați împotriva lui… (Bereșit/ Geneza 37: Și a spus Iehuda către frații săi: Ce rost are să ne omorâm fratele și să-i acoperim sângele? Hai să-l vindem ismaeliților și mâna noastră să nu fie asupra lui căci fratele nostru carnea noastră este… (Bereșit/ Geneza 37:26,27) Reuven a încercat să-l cruțe pe Iosef. Pentru a nu vărsa sânge cu mâna lor, el a propus fraților să-l arunce pe Iosef într-un puț în care mișunau șerpii și scorpionii. Frații au acceptat. Iehuda a încercat și el să-l cruțe pe Iosef. Pentru a-l scăpa de moartea sigură care îl aștepta în puț, Iehuda profitat de faptul că tocmai trecea o caravană, a invocat faptul că Iosef era fratele lor, carne din carnea lor, și le-a propus să-l scoată din puț și să-l vândă ca sclav. … citește tot comentariul…
Noaptea în pericopa Vaișlah
Și s-a sculat în noaptea aceea … Și a rămas Iaakov singur și s-a încleștat un om cu el până la ridicarea zorilor. (Bereșit/ Geneza 32:23,25) Elie Wiesel și-a intitulat romanul autobiografic ”Noaptea”. El a folosit unul din cele mai puternice simboluri iudaice. Tot ce citim despre Patriarhii Avraham și Ițhak s-a întâmplat doar ziua. Patriarhul Iaakov este primul care se confruntă cu noaptea. Noaptea s-a culcat și a visat scara pe care urcă și coboară îngerii. Noaptea a luptat cu îngerul și la ridicatul zorilor l-a biruit. Noaptea ca simbol se regăsește în Talmud, tratatul Bava Meția fila 83b: A tâlcuit Rabi Zeira … cele scrise în Tehilim/ Psalmi (104:20): <Pus-ai beznă și se făcu noapte, atunci răscolesc toate fiarele pădurii.> <Pus-ai beznă și se făcu noapte> este lumea noastră care seamănă cu noaptea; <atunci răscolesc toate fiarele pădurii> se referă oamenii răi care sunt asemeni fiarelor [comentează Rași: … citește tot comentariul…
Patriarhul Iaakov eroul neamului evreiesc – pericopa Vaiețe
Și a ieșit Iaakov din Beer-Șeva și a luat drumul spre Haran. (Bereșit/ Geneza 28:10) Nu de bunăvoie și-a părăsit patriarhul Iaakov casa părintească precum relatează profetul Hoșea/ Hosea fapta: Și a fugit Iaakov spre câmpia Aramului și pentru o femeie muncit Israel și pentru o femeie a păzit turmele. (12:13) Cititorul ar putea rămâne cu impresia că laș fiind sau lipsit de putere, Iaakov nu avea altă cale de a-și salva viața decât să dea bir cu fugiții. Nimic mai greșit. Când a văzut fântâna astupată de o piatră atât de grea încât putea fi rostogolită numai de toți ciobanii laolaltă, el a rostogolit-o singur. O noapte întreagă s-a încleștat în luptă cu un înger până l-a biruit. Mai mult, când a venit timpul, după douăzeci de ani, s-a întors Iaakov în țara natală și a trecut cu bine întâlnirea cu fratele său Esav. Mai presus de toate este … citește tot comentariul…
Despre patriarhul Ițhak în pericopa Toldot
Și a revenit Ițhak și a săpat fântânile care au fost săpate în timpul tatălui său Avraham și le-au umplut filistinii după moartea lui Avraham și le-a dat nume asemeni numelor pe care le dăduse Avraham tatăl său. (Bereșit/ Geneza 26:18) Patriarhul Avraham și-a lăsat mai mult decât orice alt muritor amprenta asupra omenirii. El nu a întemeiat niciun imperiu și nici măcar o cetate. El a deschis însă popoarelor lumii calea credinței în D-zeul unic și a imprimat în conștiința lor prețuirea vieții și ospitalitatea. Patriarhul Ițhak a fost cum nu se poate mai diferit. A fost legat de tatăl său pentru a fi jertfit și apoi dezlegat. Eliezer, robul tatălui său i-a pețit-o pe Rivka de soție. Fiul său Iaakov i-a luat binecuvântările prin înșelăciune. Totul doar i s-a întâmplat. Ce a făcut totuși patriarhul Ițhak? Când a văzut că filistinii au astupat fântânile pe care le săpase … citește tot comentariul…
Despre modestie în pericopa Haiei Sara
Și Avraham era bătrân și înaintat în zile și HAȘEM îl binecuvântase în toate. Și i-a spus Avraham robului său, mai marele casei sale, cel care chivernisea tot ce avea… (Bereșit/Geneza 24:1,2) Și a spus robul lui Avraham sunt. Și HAȘEM l-a binecuvântat pe stăpânul meu cu prisosință și s-a îmbogățit și i-a dat turme și cirezi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari (Bereșit/Geneza 24:34,35). Ajuns în casa lui Betuel pentru a o peți pe fiica lui, Rivka, Eliezer s-a prezentat în cuvinte puține: robul lui Avraham sunt. Ceea ce a spus era un adevăr, dar un adevăr înșelător. Avea într-adevăr statut de sclav, dar el era bătrânul casei, cel ce chivernisea tot avutul patriarhului Avraham. Numai în el a avut Avraham încredere pentru a-l trimite să-i caute mult așteptatului său fiu o soție. Când a venit însă vorba despre stăpânul său, acolo nu și-a precupețit cuvintele. … citește tot comentariul…
Ce se ascunde în spatele unui cuvânt în pericopa Vaiera
Hagar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus fiului său pe care îl născuse Hagar numele Ișmael. (Bereșit/ Geneza 16:15) … și i-a născut Sara lui Avraham un fiu… Iar Avraham i-a pus fiului său care i se născuse, pe care i-l născuse Sara numele Ițhak. (ibid. 21:2,3) Textul Torei, ținând cont cine este autorul, trebuie citit cu atenție la fiecare cuvânt și chiar la fiecare literă. Nu este cuvânt și nici chiar literă care să nu-și aibă rostul. Dacă găsim un cuvânt sau chiar o literă cărora nu le găsim rostul, ele desigur ascund ceva. Atât la Ișmael cât și la Ițhak referirea este: fiului său. Când se referă la Ițhak sunt adăugate cuvintele: care i se născuse. Care ar putea fi rostul lor? Rabi Haiim ibn Atar tâlcuie că deși amândoi erau fii săi, doar prin Ițhak s-a împlinit dorința lui Avraham de a avea … citește tot comentariul…
Calea credinței în pericopa Leh Leha
Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din casa ta părintească spre țara pe care ți-o voi arăta. Și te voi face un popor mare … (Bereșit/ Geneza 12:1,2) La vârsta de 75 ani patriarhului Avraham încă nu avea copii. Atunci i-a poruncit HAȘEM să-și părăsească țara, tribul și familia spre un loc pe care nici măcar nu i l-a dezvăluit. Odată cu porunca a primit și promisiunea că seminția lui va deveni un popor mare. Ce seminție? Dacă în tihna țării natale, în sânul tribului și al familiei Sara nu a fost binecuvântată cu fructul pântecelui, la ce se mai putea aștepta în truda și zbuciumul pribegiei? A fost o pribegie plină de peripeții. Foametea, prima foamete din istoria omenirii, nu le-a lăsat altă cale decât să coboare în Egipt. Uimiți de frumusețea ei, egiptenii au luat-o pe Sara și adus-o faraonului. … citește tot comentariul…
Despre samavolnicie și dăruire în pericopa Noah
Și a luat aminte HAȘEM de Noah și de toate fiarele și de toate dobitoacele care erau cu el în arcă și a adus HAȘEM un vânt asupra pământului și s-au liniștit apele. (Bereșit/ Geneza 8:1) Uzuală este traducerea ”și-a adus aminte”, ca și cum la mijloc ar fi fost o perioadă de uitare. De aceea prefer să traduc ”a luat aminte” pentru a arăta că HAȘEM doar și-a îndepărtat privirea, dar niciodată nu l-a uitat pe Noah. Acesta este primul dintr-un șir de versete pe care le rostim în cadrul rugăciunii de Musaf de de Roș Hașana. Le rostim pentru a ne întări credința că oricât ne-am simți de părăsiți, HAȘEM a fost, este și va fi întotdeauna alături de fiecare din noi. Niciun pământean nu s-a simțit vreodată mai părăsit decât Noah. O lume întreagă, dezbinată și samavolnică, a pierit acoperită de apele potopului. Au rămas doar Noah, … citește tot comentariul…
Bereșit – Pomul Cunoașterii Binelui și Răului
… din toate toți pomii grădinii vei mânca. Și din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului nu vei mânca din el… (Bereșit/ Geneza 2:16,17) În limba ebraică ”adam” este un substantiv comun care înseamnă ”om”. Textul biblic, când se referă la omul creat în a șasea zi a creației, îl numește doar ”omul” sau ”om”. Ca singurul reprezentant al speciei nu avea încă nevoie de nume. Scrierile ulterioare, în special cele cabaliste, îl numesc ”adam harișon” care se traduce ”primul om”. Adam ca nume este rar folosit în literatura sacră iudaică. Primului om totul i-a fost permis. O sigură restricție a avut: să nu guste din fructul Pomului Cunoașterii Binelui și Răului. În primele ore ale vieții sale el a încălcat această unică poruncă și ca pedeapsă a fost alungat din Grădina Edenului. Până astăzi noi toți suferim urmările acestei fapte. La vârsta grădiniței, când am auzit pentru prima oară povestea, … citește tot comentariul…
Litere pe piatră în pericopa Ki Tavo
Și va fi în ziua în care veți trece Iordanul spre țara pe care HAȘEM ți-o dă să-ți ridici pietre mari și să le tencuiești cu var. Și să scrii pe ele toate cuvintele din Tora când vei trece, pentru a veni în țara pe care HAȘEM ți-o dă, o țară în care curge lapte și miere… (Dvarim/Deuteronom 27:2,3) Primul lucru pe care poporul Israel a trebuit să-l facă chiar în ziua în care a trecut Iordanul pentru a intra în Țara Făgăduită a fost să ridice pietre mari, să le tencuiască cu var și să copieze pe ele întreaga Tora. După ce au trecut Iordanul pe uscat, ei au ridicat din albie douăsprezece pietre ca amintire a miracolului, precum scrie în cartea lui Iehoșua/Iosua (4:1-24). Pe aceste pietre, menționează Rași, ei au scris Tora. Pietrele, deși lăsate în aer liber, au rezistat în timp ca o amintire a miracolului … citește tot comentariul…
Despre ocaua mică în pericopa Ki Tețe
Să nu ai în traistă piatră și piatră, mare și mică. Să nu ai în casă oca și oca, mare și mică. O piatră întreagă și dreaptă să ai, o oca întreagă și dreaptă să ai … (Dvarim / Deuteronom 25:13-15) Tora a fost dată într-o lume fără metru și Kilogram etalon. Fiecare negustor își făcea propriile lui măsuri și pietre de cântărit. Cu măsura cu care lua cu ea și dădea. Chiar dacă erau mici diferențe între măsuri, câteodată ele aduceau câștig, câteodată pierdere. Povestea lui Cuza Vodă care, deghizat în țăran, l-a prins pe negustorul care lua cu ocaua mare și dădea cu ocaua mică și-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul național . Tora ne cere însă mai mult. A avea două ocale, una mare și una mică, chiar dacă de una din ele nu se folosește niciodată, tot este un păcat. Mai mult, piatra și … citește tot comentariul…
Despre violență în pericopa Șoftim
Și aceasta este legea ucigașului care se va refugia acolo și va trăi dacă fără voie și-a lovit semenul și nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. Ca nu cumva să-l urmărească răzbunătorul pe ucigaș și la mânie când îl va ajunge din urmă … să-l lovească de moarte, iar el nu e vinovat de moarte căci nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. (Dvarim/ Deuteronom 19:4,5) Tora a fost dată într-o lume în care domnea violența. Cel ce curma cu sau fără voie o viață trebuia răzbunat de rudele victimei. În unele societăți această nefastă datină s-a păstrat până în zilele noastre. Cu riscul de a petrece restul vieții în spatele gratiilor, unii oamenii continuă să-și răzbune sângele rudelor. În neamul evreiesc practica a încetat de mult. Ultimele cazuri documentate s-au petrecut în timpul domniei regelui David în urmă cu mai mult de două milenii și jumătate. Tora nu … citește tot comentariul…
Despre limitele răspunderii în pericopa Ree
Iată, pun înaintea voastră binecuvântare și blestem. Binecuvântarea pentru că veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM … Blestemul dacă nu veți da ascultare poruncilor lui HAȘEM… (Dvarim/ Deuteronom 11:26-28). Nimeni din întreaga creație nu este mai neajutorat decât copilul nou-născut. Cei care am avut parte, ne aducem cu drag aminte de zilele pe care le-am dedicat îngrijirii copiilor noștri în primele lor luni de viață. Zile pe cât de obositoare pe atât de pline de bucurie. Frustrarea începe în clipa în care pentru prima oară copilul ne spune ”nu”. Noi îi dorim doar binele, iar el se încăpățânează să-și facă rău cu propriile sale mâini. Sperăm ca atunci când va crește va înțelege că spre bine său este să ne asculte. În unele cazuri reușim să-l aducem pe făgaș, în altele devine tot mai răzvrătit. Ce n-am da să-i vină copilului mintea la cap și să urmeze calea pe care … citește tot comentariul…
Despre recitare în pericopa Ekev
Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi … și să vorbești de ele … la culcare și la deșteptare. (Dvarim/ Deuteronom 6:6,7) Și să puneți aceste cuvinte pe care vi le poruncesc vouă astăzi la inima voastră și la sufletul vostru … și să vorbiți de ele … la culcare și la deșteptare (Dvarim/ Deuteronom 11:18,19) Aceste două perechi de versete, prima din pericopa săptămânii trecute și a doua din pericopa săptămânii au ceva deosebit: textul se referă la el însuși. De aici au dedus Înțelepții Israelului porunca de a citi cele două paragrafe în fiecare seară și în fiecare dimineață. În aceste două paragrafe se găsesc temeliile crezului iudaic: Unicitatea lui HAȘEM, porunca de a-L iubi și promisiunea răsplății după faptă. Poruncile menționate în aceste două paragrafe sunt și ele strâns legate de credință: Tfilin de mână și pe cap, Mezuza, transmiterea învățăturii către generația viitoare, studiul … citește tot comentariul…
Despre bine și rău în pericopa Vaethanan
Ascultă Israel HAȘEM este D-zeul nostru HAȘEM este unic (Dvarim/ Deuteronom 6:4) În aceste cuvinte este cuprinsă esența credinței noastre: unicitatea lui HAȘEM. (HAȘEM, în traducere ”Numele” este o sintagmă pe care o folosim pentru a evita rostirea Numelui sacru.) Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le rostește evreul pe patul de moarte. Dacă nu mai are putere, le rostesc cei din jur. Evreii arși pe rug pentru refuzul de a-și renega credința le-au rostit înainte de a fi mistuiți de flăcări. Acestea au fost și ultimele cuvinte pe care le-a rostit astronautul Ilan Ramon la bordul fatalei navete spațiale Columbia. Viața se cere încheiată cu credință. Atributul ”unic” desfide orice definiție. O definiție prin însăși esența ei limitează, iar cel limitat nu mai este unic. ”Unic” poate fi definit numai prin negație: Nu există nimic înaintea Lui, în urma Lui, în afara Lui sau împotriva Lui. În lumea noastră, … citește tot comentariul…
Sfârșitul copilăriei (Matot-Masei 5778)
În pericopele aceste săptămâni ni se vorbește despre multe lucruri extrem de actuale și azi. Despre diferențierea între crimă, crimă cu premeditare, și omor involuntar, despre faptul că trebuie să fim oameni de onoare, despre rezistența în fața pericolelor asimilării și despre eliminarea tentațiilor. Dar vreau totuși să mă opresc asupra unei simple liste, pentru că aproape întreg capitolul 33 este o listă: „Iată acum popasurile fiilor lui Israel, după ce au ieșit ei din pământul Egiptului cu oștirile lor, sub mâna lui Moise și Aaron. Moise, din porunca Domnului, a scris călătoria lor cu popasurile lor;” 42 de „stații” în total. Care este sensul lor? Fiecare om este suma experiențelor sale trecute. Izbânzi și căderi, reușite și nereușite, bucurii și dezamăgiri. A nu le uita, a le rememora, ne readuce aminte de unde am pornit, ce am fost și ne arată ce, și mai ales de ce am devenit cei … citește tot comentariul…
Socoteala de acasă și cea din târg în pericopa Matot – Masaei
Și a grăit Moșe către căpeteniile triburilor fiilor lui Israel spunând: Acesta este lucrul pe care l-a poruncit HAȘEM. Omul care va face o făgăduință lui HAȘEM… (Bamidbar/ Numeri 30:2,3) De ce se adresează Moșe doar căpeteniilor? Ce rol special au căpeteniile referitor la făgăduințe făcute lui HAȘEM? De aici au dedus Înțelepții Israelului că o făgăduință făcută lui HAȘEM poate fi, în unele condiții, anulată de conducătorii neamului sau de reprezentanții lor, un tribunal rabinic. Nu orice făgăduință poate fi anulată. Ce am promis aproapelui trebuie respectat cu sfințenie. Numai ce am făgăduit lui HAȘEM, de pildă angajamentul unui post voluntar, poate fi anulat. O simplă schimbare de gândire nu este suficientă pentru a putea anula o făgăduință. Ea poate fi anulată numai atunci când se creează o situație la care nu s-a gândit când a făgăduit. De pildă, făgăduiește să țină câteva zile de post. În prima a … citește tot comentariul…
Pericopa Pinhas – Personalitatea specială a fetelor lui Țlofhad Asher Shafrir
Pericopa Pinhas – Personalitatea specială a fetelor lui Țlofhad Asher Shafrir Unul dintre evenimentele extraordinare pe care le relatează această pericopă este povestea fetelor lui Țlofhad. Această emoționantă poveste este strâns legată de evenimentele din jurul recensământului lui Bnei Israel, făcut înaintea împărțirii între triburi a pământului țării. Imediat după împărțire începe povestea fetelor: Atunci au venit fetele lui Țlofhad fiul lui Hefer fiul lui Gilad fiul lui Mahir din neamul lui Menașe fiul lui Iosef și acestea sunt numele fiicelor lui: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. Și au stat înaintea lui Moșe, a lui Elazar preotul, înaintea căpeteniilor și înaintea întregii obști, la ușa Cortului Adunării, și au zis: “Tatăl nostru a murit în pustie; el n-a fost din adunarea adunarea care s-a ridicat împotriva lui HAȘEM cu adunarea lui Korach ci a murit pentru păcatul său și fii n-a avut. De ce să piară numele tatălui nostru din … citește tot comentariul…
Despre custodie în pericopa Pinhas
Și a fost după ce a încetat molima și i-a spus HAȘEM lui Moșe și lui Elazar fiul lui Aharon Cohenul spunând. Numărați tot neamul fiilor lui Israel de la douăzeci de ani în sus… (Bamidbar/ Numeri 26: 1,2) De două ori a numărat Moșe neamul. În pericopa Naso citim cum i-a numărat Moșe la un an după ieșirea din Egipt. În pericopa săptămânii citim cum i-a numărat în ultimul lui an. Scrie Rași: Când au ieșit din Egipt i-au fost predați lui Moșe i-au fost predați la număr. Acum că i se apropia sfârșitul și trebuia să dea turma înapoi, ea trebuia predată la număr. În cuvinte scurte Rași redă viziunea iudaică asupra relației de autoritate. Conducătorul, fie el cap încoronat sau nu, este păstorul căruia HAȘEM i-a încredințat grija fiilor neamului. Nu neamul își slujește conducătorul ci conducătorul răspunde în fața lui HAȘEM cum a purtat de grijă … citește tot comentariul…
Despre credința curată în pericopele Hukat și Balak
Și i-a spus HAȘEM lui Bilam: Nu vei merge cu ei și nu vei blestema neamul căci el este binecuvântat. (Bamidbar/Numeri 22:12) Pericopa Hukat care s-a citit săptămâna trecută și pericopa Balak pe care o citim săptămâna aceasta sunt strâns legate. În unii ani ele se chiar citesc împreună. Ambele au fost date în ultimul an al peregrinării prin deșert după ce toți cei care au împlinit douăzeci de ani în Egipt nu mai erau printre cei vii. Ambele încearcă să scoată din inimile evreilor cele mai adânc înrădăcinate vicii egiptene. În pericopa Hukat citim că cel ce se atinge sau se apropie de un mort devine impur. Puritatea și-o poate redobândi doar dacă se va arunca asupra lui din cenușa unei vaci roșii fără cusur pe care nu s-a pus niciodată jug. Toate acestea sunt simboluri ale vieții. Puritatea poate fi dobândită numai prin viață. Cultul morților, emblema Egiptului, … citește tot comentariul…
Despre arta de a conduce un popor liber în pericopa Hukat
Atunci a făcut Israel o făgăduință lui HAȘEM spunând: Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele îl voi nimici pe el și pe cetățile lui. (Bamidbar/ Numeri 21:2) În pericopa săptămânii citim despre moartea lui Miriam și Aharon. După moartea lui Miriam fântâna care mergea cu ei peste tot în deșert s-a uscat. Moșe a primit porunca să vorbească stâncii să dea apă. El a încălcat porunca și a lovit stânca. Neamul a primit apa de care avea nevoie, dar Moșe a fost aspru pedepsit. El nu va intra în țara făgăduită. După ce a murit Aharon au dispărut norii care apărau neamul, acei nori în amitirea cărora avem sărbătoarea de Sukot. Cnaaniții au văzut că neamul nu mai era apărat de nori și au pornit la luptă. Neamul s-a rugat la HAȘEM și a făgăduit că dacă își va birui vrăjmașul nu-și va însuși nimic din pradă. HAȘEM … citește tot comentariul…
Pericopa Hukat – Ce au făcut evreii 40 de ani în deșert? Prof. Asher Shafrir
Pericopa Hukat – Ce au făcut evreii 40 de ani în deșert? Prof. Asher Shafrir Pericopa Hukat începe cu Vaca Roșie al cărei sacrificiu urma să asigure curățirea trupească și sufletească a fiiilor lui Israel. Ceea ce nu știm cu exactitate este momentul când a fost dată porunca asta. Cea mai plauzibilă dată pare a fi luna Iyyar a celui de-al doilea an petrecut în deșert, după inaugurarea Cortului și după moartea celor doi fii ai lui Aharon, cel mai probabil de Pesah Șeni (luna Iyyar) din al doilea an, după ce oamenii s-au putut purifica . Interesant că toate astea despre Vaca Roșie ni se spun numai acum, după ce au murit mulți oameni în pericopa Korah și după ce fii lui Israel au aflat că prima generație va muri în deșert. Acuma începe un alt eveniment cu versetul: Și au venit fiii lui Israel toată adunarea în … citește tot comentariul…
Despre momentul potrivit pentru reevaluare în pericopa Șlah
… cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. Dar poporul care trăiește acolo este aprig …(Bamidbar/ Numeri 13:27,28) … nu vom putea urca spre acest popor căci este mai puternic decât noi (ibid 31). Acesta este vestitul păcat al iscoadelor, cel mai aspru pedepsit păcat din istoria neamului nostru. Niciunul din făptași nu a intrat în Țara Făgăduită. Datorită lor s-a peregrinat tot neamul patruzeci de ani prin deșert până ce toți făptașii și-au găsit acolo mormântul. Ziua când s-au petrecut aceste fapte, a noua zi din luna Av, a fost statornicită ca zi a nenorocirilor. Distrugerea Primului Templu, distrugerea Celui de-al Doilea Templu, exilul din Anglia, exilul din Spania și multe alte rele au avut loc în a noua zi a luni Av. Ea a fost statornicită ca zi de post până ce Templul de la Ierusalim va fi reclădit. Cu ce … citește tot comentariul…
Pesah Șeni (al doilea Pesah) Prof. Asher Shafrir
Pricopa Behaalotcha – Pesah Șeni (al doilea Pesah) Prof. Asher Shafrir Pesah Șeni cade în ziua de 14 Iyyar, exact la o lună după ajunul sărbătorii de Pesah. În ziua aceea se mai dă o ocazie de a face Pesah pentru cei care erau impuri de Pesah sau erau departe de Templu în acea zi și nu au putut ajunge să aducă jertfa. Această jertfă de Pesah este una din cele două porunci pozitive din Tora pentru a căror neîmplinire pedeapsa este cea mai aspră. În pericopa noastră se povestește că în al doilea an de la ieșirea din Egipt a venit la Moșe un grup de oameni care nu erau atunci puri și au cerut ca și ei să aducă jertfa de Pesah. Moșe nu știa ce să facă în această situație, astfel încât, cu modestie, a apelat la Kadoș Baruch Hu, care i-a răspuns printr-o nouă poruncă, și … citește tot comentariul…
Pericopa Naso – Trei inaugurări la un singur Tabernacol Prof. Asher Shafrir
Pericopa Naso – Trei inaugurări la un singur Tabernacol Prof. Asher Shafrir Și aceasta a fost inaugurarea jerfelnicului … Și când intra Moșe în Cortul Întâlnirii să vorbească cu El auzea vocea vorbindu-se către el de peste Capacul Ispășirii care era așezat pe Arca Mărturiei dintre cei doi heruvi (Bamidbar/ Numeri 7:88-89). Aceste fapte, care sunt descrise la sfârșitul pericopei noastre, încheie un ciclu laborios de construcție a Tabernacolului, ale cărui începuturi au făcut obiectul povestirii în pericopa Truma din cartea Șmot/ Exod, acolo unde am putut înțelege și scopul acestei construcții: Și mă voi întâlni cu tine acolo și voi vorbi cu tine de pe Capacul Ispășirii dintre cei doi heruvi (Șmot/ Exod 25:22). Aici în pericopa noastră lucrurile sunt finalizate printr-o inaugurare. Însă pe drumul cel lung de la începutul pericopei Truma și până la sfârșitul pericopei noastre mai sunt încă două inaugurări ale … citește tot comentariul…
Despre Birkat Cohanim (Binecuvântarea Preoților) în pericopa Naso
Grăiește către Aharon și către fiii lui spunând: Așa să-i binecuvântați pe copiii lui Israel spunându-le: Să te binecuvânteze HAȘEM și să te păzească. Să-Și lumineze HAȘEM fața către tine și să Se îndure de tine. Să-Și înalțe HAȘEM fața către tine și să să aducă asupra ta pacea. (Bamidbar/Numeri 6:23-26) În vremurile vechi Birkat Cohanim – Binecuvântarea Preoților era practicată nu doar în Templu ci și în afara lui. Oricine întâlnea un Cohen avea dreptul să-l oprească și să-i ceară să-l binecuvânteze. Cohenul avea datoria să înceteze orice făcea și să rostească binecuvântările. Cu cât au crescut comunitățile cu atât a devenit mai grea viața Cohenilor. La fiecare pas erau opriți de cei ce doreau o binecuvântare. Pentru a le înlesni viața a fost statornicit ca Birkat Cohanim să fie recitată în afara Templului numai în sinagogă. În Israel precum și în comunitățile de rit sefard din diaspora ea … citește tot comentariul…
Despre omul liber în pericopa Behar-Behukotai
Și a grăit HAȘEM către Moșe pe muntele Sinai spunând. Grăiește către fii lui Israel și spune-le: Când veți veni în țara pe care v-o dau să se odihnească pământul un Șabat dedicat lui HAȘEM. (Vaikra/ Levitic 25:1,2) Față de aceste două versete are Rași o nedumerire. Ce rost are mențiunea muntelui Sinai tocmai în contextul anului Sabatic? Doar toate poruncile au fost date pe muntele Sinai. Rași răspunde că era nevoie să fie amintit muntele Sinai în contextul unei porunci. De ce tocmai în contextul anului Sabatic? Întrebarea rămâne deschisă. Pe muntele Sinai am primit Tora, un cod de legi și un îndrumător moral. Robul nu are nevoie nici de legi nici de morală. El doar îndeplinește dispoziții sau, dacă are ocazia, își înșeală stăpânul. Viața robului, deși departe de a fi ușoară, nu este nici ea lipsită de avantaje. El știe clar ce are de făcut. El nu … citește tot comentariul…
Despre puterea satisfacției în pericopa Emor
… și să aduceți Cohenului prima măsură de Omer a secerișului. Și va legăna Omerul înaintea lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:10,11) Pâna după a șaptea săptămână numărați cincizeci de zile și aduceți o jertfă nouă de pâine lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:16) În ziua de după Pesah se aducea jertfa numită Omer din primele grâne au fost secerate. Cincizeci de zile mai târziu, în ziua de Șavuot, se aducea o jerfă de pâine care este numită și ea nouă. Cum poate fi jertfa de pâine adusă de Șavuot numită ”nouă” după ce a fost deja adusă o jertfă din recolta nouă în ziua de după Pesah? Rași ridică întrebarea și îi dă un răspuns. În ziua de Șavuot se aduce prima jertfă de grâu. Cea de după Pesah este doar de orz. Orzul, din care se hrănesc mai mult caii, se coace înaintea grâului. Grâul și orzul pot fi înțelese … citește tot comentariul…
Pericopa Aharey Mot – Sorții în ritualul de Yom Kipur Prof. Asher Shafrir
La începutul pericopei, Aharon primește o poruncă: Și să arunce Aharon sorți asupra celor doi țapi, un sorț pentru al lui Hașem și un sorț al lui Azazel. (Vaikra/ Levitic 16:8). Obiceiul tragerii la sorți este legat de fenomenul întâmplării sau al accidentalității, care ne preocupă de această dată, și care este primul loc din Tanach (dar nu singurul), unde apare cuvântul ”Goral” (”Sorți”) și procedeul „tragerii la sorți”. Acest procedeu poate fi întâlnit în multe locuri, ca de exemplu la împărțirea teritoriului țării între triburi sau în povestea profetului Iona. Hazal (în Midraș Safra, pericopa Aharey Mot 2 și în Talmud tractatul Yoma 62a) ne învață și subliniază că cei doi țapi care trebuiau jertfiți erau complet egali și ca mărime și ca formă și nu se putea face diferența între ei. Este o mițva din Tora că trebuie folosită tragerea la sorți. Este foarte interesant cum se făcea … citește tot comentariul…
Rugăciunea personală și rugăciunea pentru obște în pericopa Aharei Mot – Kedoșim
Și a grăit HAȘEM către Moșe: Spune-i lui Aharon, fratele tău, să nu intre oricând în Lăcașul Sfânt dincolo de Perdea înaintea Curățitorului celui de pe Chivotul Legii … (Vaikra/Levitic 16:2) În Kodeș Hakodașim (Sfânta Sfintelor, dincolo de Perdea, acolo unde se afla Chivotul Legii acoperit de Curățitor) accesul era permis numai cea mai sfântă zi a anului și numai celui mai sfânt om al neamului. În ziua de Iom Kipur intra Cohen Gadol (marele Preot) pentru a îndeplini un ritual menit să înlesnească iertarea păcatelor. Doar să o înlesnească. Nu stă în puterea niciunui ritual să aducă iertarea. Singura cale spre iertare este Teșuva care este alcătuită din recunoașterea păcatului, regretul sincer și asumarea de a nu îl repeta niciodată. În cazul în care au fost pagube Teșuva nu se încheie fără repararea pagubei. Nu toate pagubele pot fi îndreptate. O reputație pătată, de pildă, nu mai poate … citește tot comentariul…
Despre lăcomie în pericopa Tazria-Mețora
Tot neamul lui Israel are parte de viața de veci… Trei regi și patru omeni de rând nu au parte de viața de veci…, Ghehazi. (Talmud Sanhedrin 90a) După credința noastră, orice păcat pentru care nu s-a luat pedeapsa pe lumea aceasta va fi ispășit în lumea ce vine. Oricâte păcate ar avea omul și oricât de greu ar fi păcătuit, după ce își va ispăși pedeapsa va avea și el, pe măsura faptelor sale bune, parte de viața de veci. Trei regi și patru oameni de rând din cei amintiți în Tanah au păcătuit atât de grav încât și-au pierdut acest drept. Ultimul din cei menționați este Ghehazi pe care îl întâlnim în Haftara pe care o vom citi săptămâna aceasta. Ghehazi era slujitorul de încredere al profetului Elișa (Elisei). Cum a avut profetul încredere în el? Cum s-a lăsat profetul înșelat? Nu am răspuns la aceste întrebări. Război … citește tot comentariul…
Despre gâze în pericopa Șmini
În estul Asiei mai tot ce înoată, se târăște, stă în picioare sau zboară se mănâncă. Europa, deși dispusă să accepte porcul și așa zisele” fructe de mare”, când vine vorba de câini, pisici, șoareci și mai ales gâze, acestea nici măcar nu sunt privite ca potențiale alimente. Mi-ar place să spun că toate aceste restricții provin din Tora. Îmi lipsesc însă dovezile. Atâta timp cât nu cunosc nicio sursă din care ar reieși cum că păgânii din spațiul mediteraneean sau european ar fi consumat câini sau pisici, mai plauzibilă rămâne afirmația că acesta a fost dintotdeauna obiceiul locului. În ceea ce privește gâzele, Tora este mai permisivă decât obiceiul european. O anumită categorie de lăcuste este permisă. Când vin lăcustele, ele nu lasă nimic în urma lor. Cel puțin să ne putem potoli foamea cu lăcuste. Tora nu ne dă semne care sunt lăcustele permise. Cel care a aflat … citește tot comentariul…
Darul sărmanului în pericopa Vaikra
În primele două pericope din cartea Vaikra/ Levitic citim despre jertfele care se aduceau în Tabernacol și apoi în Templul din Ierusalim. Care este tâlcul acestor jertfe? Comentatorii medievali dau câteva explicații, dar ele sunt departe de a fi convingătoare. Ele par mai degrabă ca niște încercări de a recupera o memorie de mult pierdută. Sperăm că atunci când Templul de la Ierusalim va fi reclădit tâlcul jertfelor ni se va dezvălui din nou. Între timp trebuie să ne mulțumim cu câteva firimituri de învățătură care apar în contextul jertfelor, dar nu țin de esența lor. Și îl va sfâșia de aripi fără a-l despărți și îl va arde Cohenul pe jertfelnic pe lemnele care sunt pe foc, ardere-de-tot va fi o jertfă mistuită d foc cu mireasmă plăcută pentru HAȘEM (Vaikra/ Levitic 1:17). Cel cu dare de mâna aduce în dar un taur. Cel înstărit aduce un berbec sau … citește tot comentariul…
Pericopa Vayakhel-Pikudey: Ce au în comun cele două triburi, Yehuda și Dan Prof. Asher Shafrir
Pericopa Vayakhel-Pikudey: Ce au în comun cele două triburi, Yehuda și Dan Prof. Asher Shafrir Conducători din ambele triburi au condus în perioade diferite ale istoriei poporului nostru proiecte deosebit de importante. Bețalel și Oholiav constructorii Mișcanului (Tabernacolului) Bețalele Ben Uri Ben Hur din tribul Yehuda a fost ales să construiască Mișcanul. A fost adăugat lângă el și Oholiav Ben Ahisamach din tribul Dan (Șmot/ Exodul 31:2-6. 35:30-35). În pericopa noastră ei sunt considerați egali ca importanță (Șmot/ Exodul 36:1-2): Și a făcut Bețalel și Oholiav… Și i-a chemat Moșe pe Bețalel și Oholiav… Ceea ce este special în legătura dintre Bețalel și Oholiav ne spune Rași în Șmot/ Exodul 35:34: Și Oholiav din tribul Dan, dintre cele mai umile triburi, din fii slujnicelor, și l-a pus HAȘEM la munca Mișkanului alături de Bețalel care era din cel mai de vază trib pentru a îndeplini cele scrise (Iov 34:19): ”Și … citește tot comentariul…
Despre sacru și profan în pericopa Vaiakhel-Pekudei
În Tora fiecare cuvânt și chiar fiecare literă sunt încărcate de semnificații. Înțelepții Israelului au ne-au tălmăcit parte din ele. Multe au rămas încă ascunse. Fiecare învățăcel care se apleacă asupra cărții are șansa să i se dezvăluie nebănuite taine. Îmbinarea dintre paragrafe are și ea tâlcul ei. Faptul că odihna Șabatului este scrisă alături de clădirea Mișkan-ului, Cortul Întâlnirii, Templul mobil din deșert, este o importantă sursă de învățătură. Din ea au dedus înțelepții Israelului că toate muncile de care ar putea fi nevoie pentru clădirea Mișkan-ului sunt oprite în ziua de Șabat. HAȘEM a creat universul în șase zile. Ca mărturie, ne oprim și noi din munca noastră de creație după șase zile. Mișkan-ul, ca replică a universului pe măsura puterilor noastre, ne învață ce este creația umană din care avem datoria să ne oprim. Legătura dintre Șabat și Mișkan este mai adâncă decât pare la prima vedere. … citește tot comentariul…
Pericopa Ki Tisa: Ce era scris pe cele două table ? Prof. Asher Shafrir
Pericopa Ki Tisa: Ce era scris pe cele două table ? Prof. Asher Shafrir Aceasta este o întrebare ciudată luând în considerație că este scris chiar în Tora în Șmot/ Exodul 34:28: Și a scris pe table cuvintele legământului cele zece lucruri (porunci). Și dacă ne uităm la toate tablourile și gravurile din sinagogă vedem același lucru: pe prima tablă sunt scrise pe scurt primele cinci porunci: (Eu sunt – Să nu ai – Să nu iei – Amintește – Cinstește) și celelalte cinci pe tabla a doua (Să nu ucizi – Să nu preacurvești – Să nu furi – Să nu mărturisești strâmb – Să nu poftești). Forma acesta există deja de sute de ani și vine probabil din Midrașim de Agada. Împărțirea acesta apare deja în cele mai vechi Midrașuri, datate în antichitate. De exemplu în Mechilta deRabi Yișmael scrie: Cum au fost date cele zece porunci? Cinci … citește tot comentariul…
Despre jignire în pericopa Ki Tisa
Cine a împărțit Tora în pericopele săptămânale? Răspunsul s-a pierdut în negurile istoriei. Știm doar că ea a fost făcută de mari înțelepți și dintr-o profundă înțelegere a textului. Pericopele la rândul lor sunt împărțite în ”citiri”, până unde citește primul chemat, până unde citește al doilea și așa mai departe până la ultimul chemat. Această împărțire datează din perioada Gaonică (secolele VI – X) și este respectată în toate comunitățile evreiești. În Talmud găsim doar regulile unde are voie cititorul să oprească. Aceste reguli se folosesc și astăzi când dorim să avem mai mult de șapte chemați în ziua de Șabat sau în orice altă situație neprevăzută. De regulă pericopele sunt împărțite în fragmente aproximativ egale. Ca orice regulă, are și ea excepțiile ei. În pericopa săptămânii primul chemat citește 42 versete iar al doilea 47. Al treilea, al patrulea și al cincilea citesc câte 5, 7 și 9. … citește tot comentariul…
Legătura dintre pericopa Truma și pericopa Mișpatim
În pericopa Truma citim despre clădirea Tabernacolului numit și ”Cortul Întâlnirii”, Templul mobil care a slujit neamului nostru ca lăcaș de închinare timp de 480 de ani, până la clădirea Primului Templu de la Ierusalim. Un lăcaș menit să păstreze vie în inima neamului nostru amintirea revelației de pe Muntele Sinai. Dacă acesta a fost scopul, întreabă Nahamanide, de ce nu urmează pericopa Truma imediat după pericopa Itro în care am citit despre revelația Sinaitică? De ce sunt ele oare despărțite de pericopa Mișpatim în care citim doar legi care reglementează convieuirea între oameni? Au și ele importanța lor, doar cotextul sacru în care au fost scrise pare nepotrivit. Răspunde Nahamanide: HAȘEM a făcut primul pas către noi când s-a dezvăluit pe muntele Sinai. După aceea a așteaptat să facem și noi un pas. Pasul pe care HAȘEM l-a așteaptat de la noi a fost să ne asumăm un comportament … citește tot comentariul…
Sclavia în oglinda Torei – Pericopa Mișpatim
Și acestea sunt legiuirile pe care le vei pune în vedere lor: De vei cumpăra rob evreu, să-ți lucreze șase ani, iar în anul al șaptelea să iasă slobod, în dar. (Șmot/ Exodul 21:1,2) La poalele muntelui Sinai strămoșii noștri erau deja oameni liberi. Numai omul liber este capabil de a-și asuma o lege. Viața sclavului nu e guvernată de legi ci doar de bunul sau mai puțin bunul plac al stăpânului. Drumul din sclavie spre libertate e mai lung și mai anevoios decât pare. ”Mai greu de scos Egiptul din evrei decât evreii din Egipt” spune zicala. Primul pas a fos ieșirea din țara Egiptului, casa robiei. Al doilea a fost pe malul mării roșii, când fiecare din fiii neamului nostru și-a văzut asupritorul înecat. Teama de asupritorul care ar putea reveni a început să se destrame. Perceptul sclaviei însă a rămas. Dacă strămoșii noștri ar fi dispus la … citește tot comentariul…
Despre autoritate în pericopa Itro
Iar a doua zi a șezut Moșe să judece poporul și a stat poporul înaintea lui Moșe de dimineață până seara. (Șmot/ Exodul 18:13) În pericopa Itro citim despre cel mai important moment din istoria noastră, revelația de pe muntele Sinai. Acolo s-a dezvăluit HAȘEM în fața întregului neam și le-a dat primele două porunci. Apoi l-a chemat pe Moșe să urce pe munte pentru patruzeci de zile timp în care i-a dat întreaga Tora, atât Tora Scrisă (Bereșit/ Geneza, Șmot/ Exodul, Vaikra/ Leviticul, Bamidbar/ Numeri și Dvarim/ Deuteronomul) cât și Tora Orală. Moșe a coborât de pe munte cu două table pe care HAȘEM a scris cu degetul Lui Decalogul. La începutul pericopei citim despre Itro, socrul lui Moșe care s-a alăturat fiilor lui Israel în deșert. Când l-a văzut pe Moșe judecând neamul de dimineața până seara i-a spus …. Aici suntem nevoiți să ne oprim. Se … citește tot comentariul…
Despre belșugul Șabatului în pericopa Beșalah
Și va fi în ziua a șasea zi și vor pregăti ce au adus și va fi îndoit cât au cules zi de zi. (Șmot/ Exodul 16:5) Când Moșe a promis fiilor lui Israel că îi va scoate din robia Egiptului și îi va duce în deșert, ei l-au urmat fără să-și facă griji. Întrebări firești precum ”De unde apă?”, ”De unde hrană” nu s-au pus. Nesăbuit neam, ar spune unii. Pentru această ”nesăbuință” le-a adus profetul Yeremiahu cele mai înalte laude: Așa a spus HAȘEM: ”Îmi aduc aminte de dragostea care mi-o purtai în tinerețe, iubirea ta pe când îmi erai mireasă și m-ai urmat în deșert pe pământ nesemănat.” Când nu mai aveau apă și-au ridicat vocea și au cârcotit. HAȘEM le-a ascultat rugăciunea și le-a dat apă. Când li s-a terminat pâinea adusă din Egipt au cârcotit din nou. HAȘEM le-a ascultat din nou rugăciunea și le-a … citește tot comentariul…
Pericopa Beșalah – Nahșon Ben Aminadav, un erou advărat Prof. Asher Shafrir
Pericopa Beșalah – Nahșon Ben Aminadav, un erou advărat Prof. Asher Shafrir Nahșon a fost cea de-a cincea generație de la Yehuda, fiul lui Yaakov; Yehuda l-a avut pe Pereț, care l-a avut pe Hețron și el la rândul său pe Ram și acesta pe Aminadav, tatăl lui Nahșon. Pentru prima oară îl întâlnim în Tora într-o împrejurime neașteptată, în Șmot/ Exodul 6:23 Și și-a luat-o Aharon pe Elișeva fiica lui Aminadav sora lui Nahșon de nevastă și i-a născut pe Nadav și pe Avihu, pe Elazar și pe Itamar. Aici Nahșon este amintit ca fiind fratele lui Elișeva când aceasta s-a măritat cu Aharon. În Tora de obicei este amintit numai numele tatălui (și aici se întâmplă la fel). Dar de ce aici Tora a adăugat și numele fratelui? Rași ne învață: Cel ce dorește să-și ia o soție ar trebui să-i cunoască frații . De multe ori copilul … citește tot comentariul…
Despre prima poruncă în pericopa Bo
Luna aceasta (când o veți vedea în cer așa cum o vedeți acum, va fi) pentru voi (semnul de) început al lunilor (din calendar)… (Șmot/Exodul 12:2) Tora este codul de legi al neamului evreiesc. Ne-am fi așteptat ca ea să conțină, cum nu, legi. În ciuda așteptărilor, în cartea Bereșit/Geneza nu găsim nicio lege dată neamului evreiesc. Prima o găsim doar în a treia pericopă din cartea Șmot/Exodul. De ce atât de târziu? Ce citim înaintea primei legi? Istorisiri despre înaintașii noștri, despre încercările prin care au trecut, dar mai ales despre omenia lor. Un îndemn fără cuvinte de a le urma calea. Dacă intenția divină ar fi fost să executăm orbește ordine, nu ar fi fost nevoie de toată această introducere, dar nu aceste este scopul. Scopul este să umplem ceea ce facem cu conținut și simțire pentru ca împlinirea poruncilor divine să ne îndrepte căile și să … citește tot comentariul…
Pericopa Bo: câți ani a durat robia evreilor în Egipt? Prof. Asher Shafrir
Pericopa Bo: câți ani a durat robia evreilor în Egipt? Prof. Asher Shafrir În pericopa noastră ni se relatează că putem primi răspunsul exact (Șmot/Exodul 12:40-41): Și șederea fiiilor lui Israel care au șezut în Egipt [a fost] treizeci de ani și patru sute de ani. Și a fost după treizeci de ani și patru sute de ani și a fost chiar în ziua aceea au ieșit toate oștirile lui HAȘEM din țara Egiptului. Cifra avansată de pericopă atestă faptul că evreii au petrecut în Egipt 430 de ani. Însă numărul ăsta contrazice logica faptelor istorice și, ca de obicei, Rași ne învață de ce. Moșe este fiul lui Amram, care este fiul lui Kehat. Ultimul dintre ei apare în lista celor care au ajuns în Egipt. Noi mai citim că vârsta lui Kehat a fost de 133 de ani când a murit și a lui Amram de … citește tot comentariul…
Pericopa Vaera – Bastonul lui Aharon Prof. Asher Shafrir
Pericopa Vaera – Bastonul lui Aharon Prof. Asher Shafrir În pericopa noastră este povestită o întâmplare extraordinară, care arată de parcă ar fi un spectacol de magicieni. Când Moșe și Aharon vin la Faraon să-i ceară să-i elibereze pe evrei, Faraonul le cere un semn că sunt serioși. Și atunci Și și-a aruncat Aharon bastonul în fața Faraonului și s-a prefăcut încrocodil. (Șmot/ Exodul 7:10), a aruncat bastonul înaintea lui Faraon și a slujitorilor săi și s-a transformat în crocodil. Faraonul nu s-a mirat și i-a chemat pe vrăjitorii lui – Hartumim – și ei au reușit să facă același lucru. Atunci s-a produs marea surpriză: bastonul lui Aharon a înghițit celelalte bastoane: Și și-a aruncat fiecare bastonul și s-au prefăcut în crocodili și le-a înghițit bastonul lui Aharon bastoanele. (Șmot/Exodul 7:12). Surpriza aceasta ne-ar putea face să credem că crocodilul lui Aharon a înghițit celelalte bastoane. Aici Rași … citește tot comentariul…
Cele zece plăgi și suferința Egiptenilor în pericopa Vaera
Cele zece plăgi sunt un subiect care trebuie tratat cu seriozitate. Rostul lor trebuie înțeles corect. Alunecarea spre bucurie față de suferința egiptenilor ar fi cea mai mare greșeală. Întâi de toate, ele au fost pedepse pe care poporul egiptean le merita pe deplin. Ultima și cea mai grea pedeapsă, moartea primului născut a fost doar un răspuns palid la faptele egiptenilor care i-au omorât nu doar pe primii născuți ci pe toți băieții născuți fiilor lui Israel. În Midraș citim că orăcăitul broaștelor a fost pedeapsă pentru că nu îi lăsau fiii lui Israel să se odihnească nici măcar noaptea, iar păduchii pentru că nu îi lăsau să se spele. La fel găsim fără excepție pentru toate plăgile. Din literatura Egipteană veche, descifrată și tradusă în ultimele decenii, aflăm că se practicau la curtea Faraonului asemenea competiții de vrăji. Spre deosebire de vrăjitori, Moșe și Aharon nu au venit … citește tot comentariul…
Primii pași ai lui Moșe în pericopa Șmot
Și i-a spus [Miriam] sora [lui Moșe] fiicei Faraonului: Să să-ți caut o doică dintre evreice să-ți alăpteze copilul? Și i-a spus fiica Faraonului: Du-te. Și s-a dus tânăra și a chemat-o pe mama copilului. (Șmot/Exodul 2:7,8) Lui Moșe i-a fost hărăzit să supraviețuiască. Faraonul a dat decret ca toți noii născuți la evrei să fie aruncați în Nil. Rezultatul a fost… că mama lui Moșe a fost plătită din visteria Faraonului petru a-și alăpta fiul. Nu întotdeauna decretele își ating scopul! Și a crescut Moșe și a ieșit spre frații săi… (ibid. 2:11) La ce ne puteam aștepta de la un tânăr din neam de sclavi care a avut șansa să crească la curtea Faraonului? Ori să-și nege total originile, ori, în cazul fericit în care le-ar fi recunoscut, să simtă că el este totuși altfel. Meritul lui Moșe a fost că nu a ținut cont de înalta sa … citește tot comentariul…
Pericopa Șmot și câți oameni au coborât în Egipt Prof. Asher Shafrir
Pericopa Șmot și câți oameni au coborât în Egipt Prof. Asher Shafrir Când evreii au ajuns în Egipt erau un grup mic de oameni care au venit să-și caute o viață nouă și mai bună și după puțin mai mult de 200 de ani, când au părăsit Egiptul, erau două milioane. Cei care au coborât în Egipt erau Yaakov și copiii lui. Noi ne vom ocupa acum de detaliul acesta, aparent nesemnificativ: câți Evrei au coborât în Egipt? Când Tora ne vorbește despre plecarea Evreilor în Egipt ne spune că au fost 70: Și fiii lui Iosef care i s-au născut în Egipt suflete două, toate sufletele casei lui Yaakov venite în Egipt șaptezeci. (Bereșit/Geneza 46:27). Noi ne întâlnim cu numărul ăsta în încă două locuri: primul este în pericopa noastră: Și au fost toate sufletele ieșite din coapsele lui Yaakov șaptezeci. (Șmot/Exodul 1:5). Al doilea se află puțin înainte … citește tot comentariul…
Despre Efraim și Menașe în pricopa Vaiehi
Și i-a spus Iosef tatălui său: Nu așa, tată, căci acesta este primul născut, pune-ți dreapta pe capul lui. (Bereșit/ Geneza 48:18) Pe cât l-a iubit Yaakov pe fiul său Iosef, pe atât și-a respectat Iosef tatăl. O singură dată, împotriva voinței sale, nu i-a acordat respectul cuvenit. În pericopa trecută, când i s-a adresat Yehuda, el a folosit de cinci ori cuvintele ”robul tău tatăl nostru”. De încă cinci ori a auzit Iosef cuvintele din gura traducătorului, căci se prefăcea că nu le cunoaște limba. Deoarece nu sosise încă momentul să se dezvăluie, Iosef a fost nevoit să tacă. Pentru fiecare din aceste tăceri viața i-a fost scurtată cu câte un an. A-ți contrazice tatăl este o abaterea mult mai gravă decât tăcerea silită când acesta este numit ”robul tău”. Cu atât mai grav când tatăl e deja pe patul de moarte. Totuși nu am găsit nicăieri ca acest … citește tot comentariul…
Pericopa Vayigaș – Serah Bat Așer – o femeie minunată și foarte deșteaptă Prof. Asher Shafrir
Pericopa Vayigaș – Serah Bat Așer – o femeie minunată și foarte deșteaptă Prof. Asher Shafrir Pe lista evreilor care au coborât în Egipt se ascunde și un nume rar în Tora: Serah, fata lui Așer: Și fiii lui Așer Imna și Ișva și Ișvi și Bria și Serah sora lor… (Genesis 46, 17). Cine a fost fata asta? Răspunsul îl avem din Midrașim care ne spun că era o femeie foarte înțeleaptă la care și cei mai importanți oameni veneau să-i ceară sfatul. Cea mai cunoscută poveste este aceea despre frații săi, care, după ce au aflat că Iosef trăiește, le-a fost frică să-i spună lui Yaakov, pentru ca vestea neașteptată să nu-i facă rău. Ei s-au sfătuit între ei și au hotărât s-o roage pe nepoata lui Yaakov, Serah, care va găsi o cale înțeleaptă de a afla. În Midraș Hagadol este scris că ea a așteptat până … citește tot comentariul…
Despre frăție în pericopa Vaigaș
Și s-a îndreptat spre el Iehuda… (Bereshit/Geneza 44:18) Noi cunoaștem deja deznodământul. Să încercăm să intrăm însă în ”pantofii” protagoniștilor și vom vedea o altă poveste. Foamete. Grâne de vânzare se mai găseau doar în Egipt. Mai de nevoie decât de voie și-a trimis patriarhul Yaakov fiii după grâne. Pe mezinul Beniamin l-a oprit lângă el. Fratele lui de mamă, Iosef, a pierit pe drum. Cine știe? I s-ar putea întâmpla și lui ceva. Mai sigur e acasă. De ce să piardă și ultima amintire rămasă de la iubita Rahel? Zece frați, cei care l-au vândut pe Iosef, au pornit spre Țara Egiptului. O nesperată șansă de a-și regăsi fratele pentru a alina durerea bătrânului. Pe zece căi au intrat în Țara Egiptului în speranța că unul îl va zări. Mulți înfometați erau dincolo de hotarul Egiptului. Pentru a nu muri de foame nu le rămânea decât prada. În ochii … citește tot comentariul…
Despre sfârșitul necazurilor în pericopa Mikeț
Și a fost la capătul a doi ani de zile și Faraonul a visat un vis… (Bereșit/Geneza 41:1) Sintagma ”la capătul a” (în original ”Mikeț” care este chiar numele pericopei) nu este caracteristică limbajului Torei. De regulă, în asemenea cazuri este folosit cuvântul ”aharei” care se traduce ”după”. Exprimarea din Tora nu este lăsată la voia întâmplării. Fiecare cuvânt și chiar fiecare literă au sensul lor precis. Rași (ibid. 40:23) scrie că doi ani de temniță i-au mai fost hărăziți lui Iosef pentru că și-a pus nădejdea în paharnic că îl va scoate din temniță. După spusele lui Rași, când s-au sfârșit cei doi ani hărăzți, imediat s-a petrecut miracolul care l-a scos din temniță și l-a ridicat la rangul de vicerege. În fiecare an, în Șabatul de Hanuka citim pericopa Mikeț. Legătura dintre ele nu este întâmplătoare. Cele șapte spice care ieșeau dintr-o singură tulpină din visul Faraonului sunt o aluzie … citește tot comentariul…
Despre omenie în pericopa Vaieşev
… stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic și-a mi-a dat pe mână tot ce are. Nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic decât pe tine pentru că ești soția lui și cum voi face acest mare rău să păcătuiesc în fața lui HAȘEM? (Bereșit/Geneza 39:8,9) Ce poate fi mai penibil decât … atunci când o femeie măritată face avansuri amoroase fără văl unui bărbat și acesta o mai și refuză. Cu atât mai mult când bărbatul este chiar sclavul soțului ei. În această situație s-a aflat sclavul Iosef în fața soției stăpânului său, Potifar. Pentru a îi înțelege reacția trebuie să ne oprim și să încercăm noi să-i scriem replica. ”Nu ți-e rușine”, ”Să-ți crape obrazul” sunt încă replici moderate. Cele mai jignitoare nici măcar nu doresc să le scriu. Cea mai blândă replică pe care am găsit-o a fost ”Eu așa … citește tot comentariul…
Despre lupta lui Yaakov cu îngerul în pericopa Vaișlah
Și a rămas Yaakov singur și s-a luptat un om cu el până au mijit zorile. (Bereșit/Geneza 32:25) Cine este acest om? De unde a venit? Ce a urmărit în lupta cu Yaakov? De ce a venit chiar în noaptea dinaintea temutei întâlniri cu fratele său Esav? Întregul pasaj pare rupt din context. Fiecare verset, cuvânt și chiar literă din Tora ascund în sânul lor taine. Narațiunea, legea și cântecul de slavă, dincolo de valoarea lor proprie sunt stratul care le acoperă aceste taine. După ce au fost înțelese pe deplin ele trebuie puse deoparte pentru a le dezvălui substratul. Sunt însă locuri, precum lupta lui Yaakov cu omul, în care narațiunea pare a nu se lega. Aici taina a fost lăsată la fără văl. Nu ne mai putem amăgi cum că am fi înțeles fără ne confrunta cu taina. O explicație din Midraș ne luminează calea. Omul nu era … citește tot comentariul…
Pericopa Vayișlah și coapsa de nașe Prof. Asher Shafrir
În pericopa noastră apare lupta între Yaakov și un anumit om (Genesis 32, 25-26): Și a rămas Yaakov singur și s-a luptat un om cu el până au mijit zorile. Și a văzut că nu-l poate birui și l-a atins la încheietura coapsei și s-a scrântit încheietura coapseilui Yaakov în lupta cu el. Firesc, apare întrebarea: cine era omul acesta? Și răspunsul îl găsim chiar în Tanach, la profetul Hoșea capitolul 12, versetul 5: Și s-a luptat cu îngerul și l-a biruit a plâns și s-a rugat de el … În continuare, se povesește ce s-a întâmplat dimineața în confruntarea dintre Yaakov și„ omul – înger” (Genesis 32, 32-33): Și i-a răsărit soarele când a trecut de Penuel și el șchiopăta de-o coapsă. De aceea nu vor mânca fiii lui Israel nervul de la încheietura coapsei până în ziua de azi căci a atins încheietura coapsei lui Yaakov la nervul … citește tot comentariul…
Ura imaginară și ura reală în pricopa Vaiețe
… și a iubit-o și pe Rahel mai mult decât pe Lea… (Bereșit/Geneza 29:30) Acest verset, pe care l-am tradus cât de fidel am putut, ascunde în sânul lui o contradicție. Pe de o parte citim: a iubit-o și pe Rahel… adică după Lea a iubit-o și pe Rahel. Pe de altă parte citim: a iubit-o … pe Rahel mai mult decât pe Lea. Dragostea adesea desfide rațiunea. Fiecare din cele două soții era într-un fel mai iubită decât cealaltă. Deși pe Rahel a iubit-o mai mult, în inima lui Yaakov a rămas pentru Lea acea deosebită iubire de care doar prima soție se poate bucura. O măiestrie a exprimării care depășește tot ce cunosc! Și a văzut HAȘEM că urîtă (forma pasivă a verbulu a urî) este Lea și a deschis pântecele ei (ibid 31) Doar în versetul anterior citim că Yaakov a iubit-o pe Lea. Cum s-a prefăcut … citește tot comentariul…
Fântâna ca metaforă în pericopa Toldot
Și au săpat robii lui Ițhak în vale și au găsit acolo o fântână cu apă vie. Și s-au certat păstorii din Gherar…spunând a noastră apa… Și au săpat încă o fântână și s-au certat și pentru ea… Și s-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână și nu s-au certat pentru ea. (Bereșit/Geneza 26:19-22) În ultimele trei pericope am citit despre cele zece încercări prin care a fost încercat patriarhul Avraham. Despre faptele patriarhului Ițhak nu găsim mai nimic. Parcă totul doar i se întâmplă. El este, prin porunca divină, legat ca o jertfă și apoi elibrat. El este înșelat de soția sa și de fiii săi. Singura lui acțiune este acceptarea în tăcere. Patriarhul Avraham a fost un deschizător de căi. Ițhak, în puținele ocazii în care totuși acționează, doar repetă cu pioșenie faptele tatălui său. Avraham a săpat fântâni când a avut nevoie de apă. … citește tot comentariul…
Pericopa Toldot și cartierul Mea Șearim din Ierușalaim Prof. Asher Shafrir
Pericopa Toldot și cartierul Mea Șearim din Ierușalaim Prof. Asher Shafrir Cartierul Ultra Religios Mea Șearim a fost înființat în anul 1873, Roș Hodeș Kislev la Ierușalaim. Fiindcă era în săptămâna aceea pericopa Toldot s-a hotărât să se aleagă un nume din pericopă din capitolul 26, versetul 12: וַיִּזְרַע יִצְחָק בָּאָרֶץ הַהִוא וַיִּמְצָא בַּשָּׁנָה הַהִוא מֵאָה שְׁעָרִים וַיְבָרְכֵהוּ יְהוָה Și a semănat Ițhak în acel an și a găsit în acel an ”Mea Șearim” și l-a binecuvântat HAȘEM La început s-a ales numele de Rehovot, tot din pericopa asta (capitolul 26, verset 22), care după cum spune Yițhak înseamnă הרחיב ה’ לנו (ne-a făcut HAȘEM un loc larg). Dar numele ăsta a fost uitat și a rămas cel de Mea Șearim. Traducerea acestei expresii pentru cine știe Ebraica Modernă este foarte simplă: ”O sută de porți”. Dar în versetul nostru ea nu are nici un sens. Din cauza asta … citește tot comentariul…
Despre cimitire în pericopa Haiei Sara
Nu, domnul meu,ascultă-mă: Câmpia cu peștera care este acolo ți-o voi da, în fața fiilor neamului meu ți-o voi da, înmormântează-ți mortul. (Bereșit/Geneza 23:11) Și a grăit [Avraham] către Efron în fața neamului țării: Dar dacă vrei să-mi faci un bine ascultă-mă, voi da bani pețul câmpiei [și] primește-i de la mine și îmi voi înmormânta mortul acolo. (Ibid 23:13) Stranie negociere! Patriarhul Avraham are nevoie de un loc de mormânt pentru a o înmormânta pe Sara. Efron îi oferă un loc gratuit, dar Avraham ține morțiș să plătească. Până la urmă Efron se îmbună și e dispus să accepte un preț mai mult decât piperat. Ce urmărea Avraham și ce urmărea Efron în această negociere? Efron, din dorința de a se arăta mărinimos, a încercat să prezinte tranzacția ca pe un dar. Desigur el nu ar fi făcut un asemenea dar fără să fi primit mai întâi ”o generoasă … citește tot comentariul…
Despre ospitalitate și credință în pericopa Vaiera
Și a sădit un EȘEL în Beer Șeva și a proclamat acolo numele lui HAȘEM D-zeul cel veșnic (Bereșit/Geneza 21:33) EȘEL este un copac care crește în deșertul Negev identificat caTamarix negevensis. Traducerea se potrivește, dar faptul pare prea puțin important pentru a fi meționat în Tora. De aceea voi recurge la interpretarea pe care am găsit-o în traducerea Torei în limba aramaică numită Targum Ierușalmi cu mici adaptări: ”Și a sădit Avraham o livadă în Beer Șeva și a pregătit în ea [un cort cu] mâncare și băutură pentru trecători și mâncau și beau și doreau să-i plătească prețul mâncării și băuturii și nu dorea să primească de la ei și le spunea părintele nostru Avraham despre Cel ce a grăit și s-a înfăptuit lumea prin cuvântul Lui. Mulțumiți Tatălui vostru din ceruri căci din al Lui ați mâncat și ați băut…” Acesta este vestitul cort al Patriarhului Avraham … citește tot comentariul…
Despre pribegie în pericopa Leh Leha
Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din familia ta spre țara pe care ți-o voi arăta. (Bereșit/Geneza 12,1) Pe patriarhul Avraham îl întâlnim în Tora la venerabila vârstă de șaptezecișicinci de ani când HAȘEM îi poruncește să își părăsească țara, tribul și familia. Chiar astăzi, când structurile statale asigură mai peste tot siguranța personală, când ne bucurăm de libera circulație a persoanelor, a bunurilor și a informației, pribegia e grea. Cu atât mai mult în anii când singura structură care asigura existența era tribul iar surghiunul era din cele mai aspre pedepse. Ce a păcătuit oare patriarhul Avraham pentru a fi atât de aspru pedepsit? În Midraș găsim despre patriarhul Avraham numai laude. Poate cea mai cunoscută este următoarea istorisire: Terah, tatăl lui Avraham, era negustor de idoli. Într-o zi, când avea alte treburi și și-a lăsat fiul să vândă în prăvălie, … citește tot comentariul…
(Noah) Despre drepturile animalelor
Tot ce trăiește și se mișcă să vă fie de mâncare, precum iarba vi le-am dat pe toate. Numai carne cu sufletul ei sângele ei să nu mâncați (Bereșit/Geneza 9:3,4) Până la potop oamenii aveau voie să mănânce numai roadele pământului. Vietățile puteau fi doar stăpânite sau aduse ca jertfă, dar carnea lor nu aveau voie să o mănânce. Numai după ce Noah le-a salvat de potop în arca lui au primit oamenii permisiunea de mânca din carnea vietăților și doar cu condiția ca trupul lor să fie deja neînsuflețit. Carnea tăiată dintr-un animal viu precum și sângele scurs dintr-un animal viu sunt și astăzi conform Torei interzise tuturor fiilor lui Noah, adică întregii omeniri. Prin extensie, dacă am luat viața animalului pentru a-i consuma carnea, avem voie să-i folosim pielea. Mai mult, avem voie chiar să vânăm animale a căror carne nu se mănâncă doar pentru a le folosi … citește tot comentariul…
(Bereșit) Cazul Galileo Galilei
Și soarele răsare și soarele apune și zorește către locul în care răsare. (Kohelet/Eclesiastul 1:5) Unul din eroii copilăriei mele a fost Galileo Galilei de la Teatrul Radiofonic. Cel care a ascultat vocea rațiunii înfruntând un întreg sobor de inchizitori închistați în dogmele lor. Cel care, condamntat fiind la ardere pe rug pentru erezie, a rămas credincios rațiunii, deși ar fi putut să scape cu viață dacă și-ar fi renegat teoria. Cel care ars pe rug a continuat să murmure ”Și totuși se mișcă”. După patruzecișicinci de ani poate memoria mă înșeală, dar aceasta este imaginea care mi-a rămas și care m-a marcat. O scurtă căutare Google mi-a dezvăluit o realitate cu totul diferită. Galileo Galilei nu a fost ars pe rug și nu a murmrat celebrul ”Și totuși se mișcă”. El chiar și-a renegat teoria heliocentristă și a murit în arest la domiciliu ca ”suspect de erezie”. Mai mult, … citește tot comentariul…
Despre memoria voluntară în pericopa Ki Tețe
… să nu-l urăști pe egiptean căci prbeag ai fost în țara lui. (Dvarim/Deuteronom 23:8) ”Robi am fost Faraonului în țara Egiptului” repetăm în fiecare an la masa de Seder. În ziua de Șabat până și dobitoacele noastre se odihnesc pentru a ne aminti cum munceau fără întrerupere strămoșii noștri în Egipt. Pe vremea când mai aveam sclavi, ei puteau fi puși doar la munci care ne erau necesare. A-i batjocori, așa cum au fost batjocoriți strămoșii noștri prin munci fără de rost, nu aveam voie. Ca neam am trecut vremuri de robie pentru a învăța să fim aproape de cel oropsit. Memoria robiei nu este însă lipsită de primejdii. În sufletele unora ea ar putea stârni ura împotriva celor care ne-au asuprit, ură care s-ar putea răsfrânge în ciuda oricărei rațiuni asupra urmașilor lor până în zilele noastre. În pericopa săptămânii Dvarim/Deuteronom 24:16 citim: … să nu omori copiii … citește tot comentariul…
Despre judecata dreaptă în pericopa Șoftim
Judecători și străji să-ți pui la toate porțile [cetăților] … și vor judeca neamul cu o judecată dreaptă. (Dvarim/Deuteronom 16:18) În Tora nu găsim cuvinte fără rost. Dacă e judecată, e de înțeles că ea trebuie să fie dreaptă. Dacă ar fi strâmbă nu ar mai fi judecată. Nu e suficient ca judecătorul să fie nepărtinitor. Câteodată, din motive de procedură sau chiar de ambianță, una din părți s-ar putea simți stânjenită sau întimidată ceea ce i-ar pune piedici în susținerea cazului. Pentru a acorda șanse egale părților, înțelepții Israelului au reglementat cadrul în care se desfășoara judecata. În Șulhan Aruh (Codul Iudaic care reglementează prcticile religioase, restricțiile religioase și relațiile interumane) partea Hoșen Mișpat (referitoare la relațiile interumane) 17:1 citim: ”Ce este dreptatea în judecată? Ea este crearea unui cadru în care șansele părților să fie egale. Nu va lăsa pe unul să spună tot ce are de spus … citește tot comentariul…
Reeh 5777
Trăim azi într-o societate care are ca fundament legea, care reglementează o mare parte a relațiilor inter-umane. Iar ceea nu este reglementat prin lege este guvernat prin moralitatea umană. Însă, pentru a putea exista atât legea, cât și morala, este necesară existența liberului arbitru uman. În decursul evoluției civilizației dezvoltate de popoarele care au aderat la religiile abrahamitice: iudaismul, creștinismul și islamul, existența acestui liber arbitru a fost îndelung dezbătută și chiar contestată, în special pe baza argumentului că, în cazul în care presupunem că D-zeu este atoateştiutor şi cunoaşte viitorul la fel cum cunoaşte prezentul şi trecutul, cum ar putea să existe liberul arbitru al omului? Pe de altă parte, și argumentul contrar sunt cel puțin la fel de valide, căci, așa cum afirma Rambam (Maimonide): „Îngăduinţa este dată tuturor oamenilor: fie că ei vor să se aplece spre calea cea bună şi să fie drepţi – alegerea este … citește tot comentariul…
Despre jelire în pericopa Reeh
Fii ai lui HAȘEM sunteți; să nu vă crestați trupul și să nu vă radeți părul pentru mort. (Dvarim/Deuteronom 14:1) În mediul burgezo-intelectual manifestările de doliu sunt reținute. Mai de nevoie decât de voie se supun unii ritualului de sfâșiere al cămășii. Unii mai și întreabă dacă nu ar fi suficient să se taie doar o cravată, desigur ponosită. În mediile mai puțin ”elevate”, jalea doliului se manifestă spontan și nu odată vehement. În vechime unii chiar își smulgeau părul sau își crestau trupul pentru a-și face cunoscută durerea. Dacă nu ar fi existat astfel de practici, nu ar fi avut Tora de ce să le interzică. Tora ne numește, desigur metaforic, fii ai lui HAȘEM. Înalta noastră poziție cere o ținută corespunzătoare. Cel ce de bunăvoie se sluțește își încalcă această îndatorire. La prima vedere porunca pare a ne opri din a ne face cunoscută durerea. Am găsit trei … citește tot comentariul…
Despre răsplată în pericopa Ekev
Și va fi , dacă veți asculta cu adevărat de poruncile Mele pe care Eu vi le poruncesc astăzi vouă, de a-L iubi pe HAȘEM D-zeul vostru și de a-L sluji cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. [Atunci] voi da ploaie la timpul ei [ploaie] timpurie și [ploaie] târzie și vei strânge grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău. (Dvarim/Deuteronom 11:13,14) Maimonide consideră răsplata ca una din cele treisprezece Principii ale Credinței Iudaice. Totuși, ochii noștri văd altfel. Întrebarea nu este nouă. A ridicat-o deja profetul Yeremiahu/Ieremia (12:1): Drept ești, HAȘEM, ca să mă cert cu Tine, dar despre dreptate vreau să vorbesc cu Tine, De ce calea păcătoșilor e cu izbândă și în tihnă trăiesc toți cei ce Te trădează? Profeul Yeremiahu nu contestă. Convingerea că HAȘEM este drept îi rămâne neclintită. El vrea doar să să înțeleagă. HAȘEM îi lasă întrebarea fără răspuns. Teologii … citește tot comentariul…
Despre jertfe fără rost în pericopa Dvarim
Ce-Mi trebuie mulțimea jertfelor voastre a spus HAȘEM. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și seul vițeilor și sânge de tauri, oi și berbeci nu doresc (Yeșaayahu/Isaia 1:11) Șabatul care urmează se numește ”Șabat Hazon”. Numele lui provine de la Haftara (porțiunea din cărțile profeților citită în sinagogă) care începe cu cuvânul ”Hazon”. Cuvinte aspre de mustrare cărora din păcate neamul nu le-a dat ascultare, ceaa ce a adus până la urmă la distrugerea Primului Templu. Mustrarea pentru păcate e de înțeles. Ce sens are însă mustrarea pentru aducerea jertfelor? Doar în Tora este scrisă porunca de a aduce jertfe. Rabi David Kimhi (1160–1235) dă următoarea explicație ”Deși aduceau jertfe idolilor aduceau și jertfe în Templu la început de lună și în zile de sărbătoare. Ce-Mi trebuie mulțimea jertfelor căci nu v-am poruncit să le aduceți decât pentru ca să vă amintiți de Mine, să vi se îndrepte gândul spre … citește tot comentariul…
Despre bănuieli în pericopa Matot-Masaei
Iar noi vom ieși primii la luptă în fața lui Israel până îi vom aduce la locul lor … (Bamidbar/Numeri 32:17) Și le-a spus Moșe: dacă veți face aceasta, dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … și vă veți întoarce și veți fi fără prihană înaintea lui HAȘEM și înaintea lui Israel… (ibid. 32:20-22) Triburile Reuven și Gad aveau multe turme. După ce au cucerit fiii lui Israel malul stâng al Iordanului unde pășunile erau bune, au dorit fiii lui Reuven și fiii lui Gad să rămână acolo. Moșe i-a mustrat pentru intenția de a nu lua parte la luptele de cucerire a Israelului. Pentru a-și dovedi bunele intenții, i-au spus lui Moșe că ei vor fi primii care vor ieși la luptă. Moșe le răspunde: …dacă veți ieși primii la luptă … Și va fi cucerită țara … veți fi fără prihană înaintea … citește tot comentariul…
Pericopa Pinchas – Vremurile grele nasc conducători mari
Și a grăit HAȘEM către Moșe: Ia ți-l pe Yehoșua fiul lui Nun,om cu duh într-însul, și pune-ți mâna pe el. … Și dă-i din slava ta ca să-l asculte toată obștea fiilor lui Israel. (Bamidbar/Numeri 27:18-20) Rași, atent la fiecare cuvânt care pare de prisos, scrie: ”din slava ta” și nu toată slava ta. De aici învățăm că fața lui Moșe era precum soarele fața lui Yehoșua precum luna. Grăitoare pildă. Cel care primește lumina de la altul nu va avea niciodată strălucirea sursei. Trecerea puterii este un element central al pericopei. El se regăsește în Haftara. Citim acolo despre profetul Eliahu, descendentul lui Pinhas, în opinia cabaliștilor chiar reîncarnarea lui, care îl investește pe Elișa profet în locul său. Înainte de a urca în cer într-un car de foc tras de doi armăsari de foc îi cere profetul Elișa maestrului său: … să fie îndoit cât duhul tău … citește tot comentariul…
Un dialog surrealist în pericopa Balak
Și a venit HAȘEM la Bil’am și i-a spus: Cine sunt oamenii aceștia cu tine. Și i-a spus Bil’am: Balak fiul lui Țipor regele Moavului i-a trimis la mine. (Bamidbar/Numeri 22:9,10) În cadrul corecturilor pentru noua ediție a Luah-ului, o atentă colaboratoare mi-a atras atenția asupra unei greșeli care se repetă în traducerea binecuvântărilor. Ele încep cu formula ”Binecuvântat fi Tu” la persoana a doua, dar continuă cu formula ”cel care ne-a sfințit…” la persoana a treia. Am liniștit-o că nu este nicio greșeală. Aceasta formă gramaticală atipică a fost statornicită pentru a reflecta ambivalența atitudinii noastre în dialogul cu HAȘEM. Pe de o parte simțim că HAȘEM este aproape de noi, că Îi putem vorbi și El ne ascultă. Pe de altă parte suntem conștienți de măreția Lui, că El deja știe tot ce gândim și ce simțim înainte de a fi rostit primul cuvânt. Uimitor în dialogul dintre … citește tot comentariul…
Despre puritate în pericopa Hukat
Și aceasta este legea Torei: un om dacă va muri în cort toți cei care vin în cort și tot ce este în cort va fi impur șapte zile. (Bamidbar/Numeri 19:14) Un cod de legi se exprimă în termeni de ”permis”, ”interzis”, ”obligatoriu”, ”opțional” . Un cod moral se exprimă în termeni precum ”bine”, ”rău”, ”frumos”, ”urât”, ”cinstit”, ”necinstit”. Puritatea și impuritatea sunt doar stări. De ce trebuie Tora să le gestioneze? Un prim răspuns ar fi că în anumite cazuri ele au implicații care țin de tărâmul legii. Un Cohen nu are voie să se apropie de un mort sau de un mormânt astfel încât să devină impur. Un om care nu este pur nu are voie să intre în Templu și nu are voie să mănânce jertfe. Relațiile conjugale trebuie să aștepte până când femeia va deveni din nou pură după ce s-a scufundat în Mikve. Spălatul ritual … citește tot comentariul…
Despre setea de putere în pericopa Korah
Și s-a luat [la răscoală împotriva lui Moșe] Korah fiul lui Yițhar fiul lui Kehat fiul lui Levi și Dotan și Aviram și On ben Pelet din din seminția lui Reuven. (Bamidbar/Numeri 16:1) Avem un vechi obicei, atestat de aproape două milenii, ca în fiecare zi de Șabat și sărbătoare după citirea din Tora să citim câte un fragment din Profeți. În niciuna din aceste surse nu este specificat cine a statornicit obiceiul și în ce scop. Larg cunoscută este opinia că în vremuri de restriște, când citirea din Tora a fost interzisă prin decret, pentru a îi păstra cel puțin amintirea au început să citească din Profeți. Decretul a fost anulat, dar la obiceiul citirii din Profeți nu au renunțat. Porțiunea din Tora pe care o citim în fiecare săptămână se numește Parașa. În limba Română folosim termenul ”pericopă”. Porțiunea din Profeți se numește Haftara. O traducere românească până … citește tot comentariul…
Despre Diaspora în pericopa Șlah
Și și-a ridicat întreaga adunare glasul și au plâns în noaptea aceea. (Bamidbar/Numeri 14:1) Talmudul citează acest verset în tratatul Taanit fila 29a adăugând următoarea explicație: A spus Raba (Rabi Aba) a spus Rabi Iohanan: Acea noapte, noaptea de Tișa beAv era. Le-a spus Atotsfântul Binecuvântat fie El: Voi ați plâns un plânset gratuit, Eu vă voi statornici un plânset pentru generații care vor veni. Se ridică întrebarea: Ce are în comun plânsul gratuit din deșert cu distrugerea Templului? Răspunsuri am găsit multe. Ele nu se contrazic ci doar se completează. Multe filoane leagă plânsetul noaptea în deșert de plânsetul în noaptea distrugerii Templului. Unele au fost deja așternute pe hârtie, altele așteaptă încă ochiul iscoditor al cărturarului care le va dezvălui. Am ales unul din răspunsurile date de rabinul Loew din Praga cunoscut și sub numele de MaHaRaL (Morenu HaRav Levi), cel care conform legendei a creat celebrul Golem. … citește tot comentariul…
despre modestie în pericopa Behaalotha
Și au rămas doi bărbați în tabără numele unuia Eldad și numele celuilalt Meidad… și au proorocit în tabără. Și a venit tânărul în fugă și a spus: Eldad și Meidad proorocesc în tabără. Și a dat glas Iehoșua bin Nun slujitorul lui Moșe … și a spus: Domnule Moșe arestează-i. Și i-a spus Moșe: Pentru mine ești gelos? O, de-ar fi tot neamul lui HAȘEM prooroci… (Devarim/Numeri 11:26-29) Moșe a fost cel mai mare profet al neamului nostru în toate vremurile. El nu a fost însă singurul. Chiar în zilele lui mai erau și alți profeți care își împărtășeau profețiile. De ce au stârnit Eldad și Meidad o reacție atât de puternică? Rași ne dă explicația. Ei spuneau că Moșe moare și Iehoșua bin Nun își conduce neamul în Țara Israel. Iehoșua, cu tot gândul la maestrul său, s-a supărat. Moșe, însă, cu tot gândul la neamul său, se … citește tot comentariul…