Pericopa Pekudei 5776
Săptămâna aceasta terminăm să citim a doua carte din Tora, cartea Exodului.
Cartea Exodului? Primele trei pericope și puțin din a patra povestesc într-adevăr despre exod. În restul de opt pericope citim despre peregrinarea prin deșert, primirea Torei, păcatul vițelului de aur, legi, clădirea Tabernacolului și hainele Cohenilor. Titlul, deși potrivit pentru primele pericope pare că nu reușește să cuprindă întreaga carte. Ce titlu s-ar potrivi? Se pare că nici unul. Citim doar o serie de relatări fără a vedea firul care le unește.
A spune că în tradiția iudaică numele cărții este, după primul ei cuvânt, ȘMOT ceea ce se traduce Numele, iar Exodul este un nume dat de străini nu este o soluție. Găsim chiar în tradiția iudaică, în comentariul lui Nahamanide, că o numește Cartea Robiei și a Eliberării.
Paradoxurile au fost deseori surse de inspirație pentru a redefini termeni pe care credeam că îi cunoaștem. Eliberarea este înțeleasă de mulți ca zdrobire a cătușelor, nimic mai mult. Cartea Exodului ne învață că aceasta este doar partea ușoară. Mult mai grea este clădirea unei ordini noi care reglementează traiul în libertate. Zdrobirii cătușelor sunt dedicate trei pericope. Făuririi unei ordini echitabile sunt dedicate opt.
Lecție de viață pentru orice revoluționar. Cel care vede numai înlăturarea răului fără a își pune întrebarea cu ce îl va înlocui, nu își înțelege menirea. Revoluțiile care au mers pe această cale s-au soldat cu penibile eșecuri. Prea multe au degenerat în tiranie sau, și mai grav, în anarhie totală.
Cartea Exodului, prin structura ei, ne învață să nu ne culcăm pe lauri după ce am reușit să înlăturăm răul. Dimpotrivă, aceasta a fost partea ușoară, țelul ei fiind clar tuturor. Abia acum urmează partea anevoioasă. Fiecare are părerea lui ce ar fi bine, dar nimeni nu vede clar țelul.
Un fericit exemplu de succes a fost revoluția americană. Ea nu s-a folosit de lozinci goale de conținut, menite doar să ademenească prostimea. Ea s-a bazat pe valori care au fost nu numai declamate ci și trăite zi de zi. La baza lor stătea credința. O credință matură care îndeamnă spre stăpânire de sine și asumare a răspunderii.
Trebuie sa recunosc ca, niciodata nu mi-am pus intrebarea,daca inlatur raul cu ce-l inlocuiesc ? Iata ca am invatat de la dvs acest lucru.Multumesc d-le Rabin.