Pericopa Ki Tețe 5776
Dacă vei ieși la război… (Dvarim/Deuteronom 21:1)
Din rădăcina Alef Lamed Mem se trage atât cuvântul ALiM care se traduce prin „violent” cât și cuvântul (A)iLeM care se traduce prin „mut”. Aceasta nu este o simplă coincidență, ci ascunde un tâlc. Violența este limbajul mutului, singurul prin care știe să își exprime zbuciumul.
Tora ne învață să folosim cuvinte. Textul ei ajunge la culmi de măiestrie a exprimării la care cel mai bun dintre scriitori nu poate nici măcar aspira. Ea ne învață să ocolim minciuna, defăimarea, clevetirea și chiar vorbele fără rost. Ea se referă la cuvânt ca fiind sacru. Cel care nu se ține de cuvântul dat, îl pângărește. Înțelepții din Mișna și Talmud și-au adăugat aportul învățându-ne să chibzuim fiecare cuvânt rostit pentru ca nu cumva, nici măcar printre rânduri, să se înțeleagă ceva ce rănește sau dăunează.
Rugăciunea, cea care se folosește de propriile ei cuvinte precum și cea care dă viață textului consacrat, este și ea un dialog. Interlocutorul în cest dialog este tot timpul disponibil, ne înțelege chiar dincolo de cuvinte și, cel mai important, nu își pierde niciodată răbdarea.
Cel care a învățat deja să-și exprime zbuciumul în cuvinte va reuși, poate cu mici scăpări, să-și stăpânească pornirile violente. Acesta este un pas necesar spre a trăi în pace, dar din păcate nu întotdeauna suficient. Pentru pace e nevoie de doi. Dacă partenerul nu este și el capabil sau nu-și dorește pacea, ea nu va fi atinsă.
Unii propovăduiesc calea împăcării cu orice preț. „Capul plecat sabia nu-l taie” spun ei. Prea multe capete plecate a tăiat sabia în sângerosul nostru veac. Acordul de la Munchen din anul 1938 care a sacrificat Cehoslovacia “pentru a salva pacea Europei” a fost și el un răsunător eșec. Bunicul meu, care a trecut prin acele vremuri tulburi, obișnuia să spună: “Războaiele mici pot fi evitate, războaiele mari nu pot fi evitate”.
Tora ne pregătește și pentru astfel de situații. Să știm să luptăm fără ură și fără patimă. Să regretăm când suntem puși în în situația în care a curma o viață este singura cale de scăpare.
Dar, înainte de toate, să facem tot ce ne stă în putință, atât prin strădanie cât și prin rugăciune, pentru a trăi cu toții în pace.
Comments
Pericopa Ki Tețe 5776 — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>