pericopa Behar 5776
Dacă… îi va da mâna și va găsi cât trebuie pentru răscumpărare. Și va număra anii cât a fost vândută și va da înapoi cumpărătorului restul și se va întoarce la moșia sa. (Lev 25:26,27)
În Talmud, tratatul Baba Meția fila 30b găsim următorul text: A spus Rabi Iohanan: Nu a fost distrus Ierusalimul decât pentru că au judecat după legile Torei. [Întreabă Talmudul:] După legile tâlharilor [ar fi trebuit] să judece? [Răspunde Talmudul:] Pentru că insistau pe litera legii și nu renunțau la ceea ce li se cuvenea.
Legea, deși absolut necesară, nu este suficientă pentru a asigura pe termen lung stabilitatea societății. Fără a o încălca în mod vădit bogații pot continua să se îmbogățească lăsându-i pe cei săraci tot mai săraci. O asemenea societate nu va mai avea vigoarea pentru a ține piept amenințărilor din afară sau chiar revoltelor din sânul ei.
Grija pentru cei nevoiași nu este doar o îndeletnicire pentru femei miloase sau plictisite și parveniți setoși să-și afișeze proaspăt dobândita avuție. Ea este o o necesitate care nu este mai prejos decât însăși respectarea legii.
În pericopa săptămânii avem câteva exemple în care Tora însăși încalcă legi de bază ale proprietății pentru a stăvili tendințele de polarizare ale societății. Cel mai cunoscut este anul jubiliar (Yovel). O dată la cincizeci de ani sclavii se eliberează și cei care și-au vândut moșiile le redobândesc. O dată la cincizeci de ani celor care au pierdut totul li de oferă șansa unui nou început.
Mai puțin cunoscut este dreptul de răscumpărare al moșiei. Întâi de toate trebuie să înțelegem că într-o societate în care moșia se întoarce la vânzător în anul de Yovel, prețul pământului este direct proporțional cu numărul de ani rămas până la Yovel. Același pământ care cu douăzeci de ani înainte de Yovel se vindea cu 200 de taleri, cu zece ani înainte de Yovel se vinde cu doar 100.
Presupunem că cineva și-a vândut moșia cu 20 de ani înainte de Yovel pentru 200 de taleri și după 10 ani a reușit să agonisească 100. Dacă ar fi fost respectat numai dreptul de proprietate, cumpărătorul nu ar fi avut nicio obligație față de vânzător. Totuși, legea Torei îl obligă să permită vânzătorului să-și răscumpere moșia.
Astăzi nu avem condițiile pentru aplicarea acestor legi. Ideea care se ascunde în spatele lor rămâne însă valabilă. Avem față de aproapele nostru datoria de al sprijini să nu cadă, iar dacă cumva a căzut, să îl sprijinim să se pună din nou pe picioare.
Desi aparent contradictoriu, “legile asupra proprietatilor” nu functioneaza intr-un vacuum moral, asa cum nici autoritatea asumata nu se poate exercita fara a considera drepturile universale, ale tututror.
Acumularea de valori, conducind la inegalitati social-economice, contrazice subsatntial principiul conceptiei umane dupa un SINGUR “model”, conoscutul ” nasterii egale intre oameni”. Si totusi, evolutia individuala este exact asta, individuala, deci distincta intre persoane. O adevarata armonie sociala este, astfel, pierduta, sacrificata. O “rectificare” mai mult decit modica se cere, iar daca renuntarea la ceea ce omul a dobindit prin munca si succese cinstite mai imbelsugate decit semenul sau ar fi si ea nedreapta, atunci ne intoarcem la ceea ce orice om poate face indiferent de conditia materiala; respectarea normelor morale, investirea bogatiei materiale in asigurarea unei etici care sa dea satisfactie fiecaruia, indiferent de conditia materiala, ca cinstea nu este un “obiect” care ar avea eticheta pretului . Autoritatea cistigata prin orice mijloace cinstite are functia exclusiva a “egalizarii” prin uniformitatea etica. Acei 50 de ani sint mai mult simbolici considerind ciclul vital la vremea respetiva cind virsta medie era SUB 50 de ani. Principul consideratiei unei echiati valorice fata de intreaga societate ramine valabil.