Despre Egalitate în Pericopa Mișpatim

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

De se vor sfădi [doi] oameni și va lovi unul pe aproapele lui cu o piatră sau cu pumnul și nu va muri ci va cădea la pat. De se va scula și se va plimba afară pe picioarele lui va fi cruțat cel care l-a lovit și va plăti numai împiedicarea lui de la muncă și vindecarea lui. (Șmot/ Exodul 21:18,19) Legile oglindesc valorile societății care le-a creat. Legile Torei sunt în acest sens puțin diferite. Ele oglindesc valorile pe care HAȘEM dorește ca noi să ni le însușim. Valorile oglindite în legi sunt uneori evidente alteori ascunse. Câteodată ele nu se oglindesc de loc în text ci doar în omisiunile lui. Citim că acel care și-a lovit aproapele cu o piatră sau cu pumnul și acesta a căzut la pat, trebuie să-i plătească daune. Până aici totul pare firesc. În ochii generației care a primit Tora, atitudinea pare … Citește mai departe…

Despre Nesăbuință în Pericopa Itro

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Iar acum dacă veți asculta glasul Meu și veți păzi legământul Meu … Și a venit Moșe și a chemat bătrânii poporului și a pus înaintea lor toate aceste lucruri pe care le-a poruncit HAȘEM. Și au răspuns tot poporul împreună și au spus: Tot ce a spus HAȘEM vom face… (Șmot/ Exodul 19:5-8) Moșe a chemat bătrânii poporului și a pus înaintea lor cuvintele lui HAȘEM. Răspunsul nu l-au dat doar bătrânii ci tot poporul care nici măcar nu fusese chemat. Știau ei ce își asumă? HAȘEM le-a cerut să-I asculte glasul și să-I păzească legământul. Care era conținutul legământului? Ce va rosti glasul? Ei încă nu știau. Touși, fără să fi fost măcar întrebați, fiii lui Israel nu au ezitat nicio clipă și și-au asumat să îndeplinească aidoma tot ce la va spune HAȘEM. Nesăbuință peste nesăbuință! Răsplata a fost mare precum scrie în Talmud tratatul Șabat fila … Citește mai departe…

Tu biȘvat – Anul Nou al Pomilor

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Conform tradiției noastre în ziua a 15-a a lunii Șvat (Tu: Tet litera a 9-a + Vav litera a 6-a = 15) sărbătorim anul nou al pomilor. Cu această ocazie obișnuim să mâncăm fructe care cresc în Isarel precum curmale smochine și stafide. Nu putem să nu ne întrebăm: De ce au pomii nevoie de un an nou? Pomii nu au nevoie de un an nou. Noi, oamenii, avem nevoie de un reper pentru a distinge rodul de fructe al anului care a trecut de rodul noului an. În țările cu climă temperată delimitarea este ușoară. În timpul iernii cad toate frunzele. Când vine primăvara cresc frunze noi. În Israel, precum și în alte țări cu climă subtropicală, pomii au frunze tot anul. Cum putem atunci delimita rodul anului trecut de rodul anului ce vine? Înțelepții Israelului au căutat momentul în care ultimele citrice au fost deja culese, dar petalele … Citește mai departe…

Despre Rugăciune și Acțiune în Pericopa Beșalah

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Ce strigi către mine? Spune fiilor lui Israel să pornească. (Șmot/ Exodul 14:15) Două căi se deschid în fața credinciosului: calea rugăciunii și calea acțiunii. Cel care se bizuie numai pe acțiune își neagă implicit credința. Cel care se bizuie numai pe rugăciune este un nesăbuit. Zi de zi se confruntă credinciosul cu nevoia de a găsi echilibrul dintre rugăciune și acțiune. Pentru a aduce puțină lumină asupra acestui subiect prea puțin înțeles voi cita o definiție a rugăciunii din cartea Beit E-lohim (Casa lui HAȘEM) scrisă de Rabi Moshe ben Iosef din Trani în urmă cu aproape cinci veacuri: Rugăciunea este cererea omului de la HAȘEM a ceva de care are nevoie și care nu stă în puterea lui. Autorul își explică singur definiția. Voi reda pe scurt aceste explicații: cererea – nu ca revendicarea unei răsplăți pentru o faptă bună ci ca … Citește mai departe…

Despre Tefilin în Pericopa Bo

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Și să-ți fie semn pe mâna ta și aducere aminte între ochii tăi pentru ca învățătura lui HAȘEM să fie în gura ta, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Și să fie semn pe mâna ta și fruntar între ochii tăi, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (ibid 13:16) Ce semn avem de pus pe mână și între ochi? În text nu găsim nicio referință. Înțelepții Israelului au înțeles că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și un semn între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Nu avem nici cel mai vag indiciu. Ne bazăm doar pe învățătura primită de Moșe pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă prin viu grai din generație în generație: Să scriem … Citește mai departe…

Despre Răgaz în Pericopa Vaera

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Să fie împovărați oamenii de muncă; să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci. (Șmot/ Exodul 5:9) Și a grăit așa Moșe către fiii lui Israel, dar nu l-au ascultat pe Moșe din lipsă de răgaz și muncă grea. (ibid. 6:9) Cărămizile erau doar pretextul. Îngrijorat de înmulțirea fără de măsură a fiilor lui Israel, faraonul a căutat să-i împuțineze prin muncă. După ce au venit Moșe și Aharon și i-au cerut să-i elibereze pe frații lor din robie, temerile faraonului doar s-au întărit. Frica l-a făcut pe faraon să îngreuneze și mai mult povara muncii. La început fiii lui Israel primeau paiele de care aveau nevoie pentru formarea cărămizilor. După venirea lui Moșe și Aharon paiele le-au fost oprite. Fiecare trebuia să le adune de pe unde găsea, dar fără ca norma de cărămizi să scadă. Faraonul spera ca munca fără niciun răgaz să scoată din … Citește mai departe…

Despre Solidaritate în Pericopa Șmot

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Și a spus regele Egiptului moașelor evreice numite una Șifra și cealaltă Pua. Și a spus: Când moșiți la evreice și veți vedea pe scaunul de naștere că e băiat să-l omorâți și dacă e fată s-o cruțați. Și s-au temut moașele de HAȘEM și au cruțat copiii. (Șmot/ Exodul 1:15-17) Iosef s-a temut pentru viitorul neamului său în Egipt. De aceea a avut grijă să-și așeze frații în ținutul Goșen, cât mai departe de ochii faraonului. Temerile lui Iosef s-au adeverit. Fiii lui Israel s-au înmulțit mai repede decât egiptenii, ceea ce a stârnit frica faraonului. Ca măsură ”preventivă” el i-a pus la muncă silnică. Cu cât au fost mai chinuiți cu atât s-au înmulțit fiii lui Israel mai mult. Speriat, a trecut la măsuri extreme. Faraonul a ales momentul în care viața atârnă de un fir de păr: nașterea. El a poruncit moașelor evreice să-i omoare pe toți … Citește mai departe…

Despre Odihna Osemintelor pe Pământul Sfânt în Pericopa Vaiehi

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Când voi adormi alături de strămoșii mei și mă vei scoate din Egipt și mă vei îngropa în mormântul lor… (Bereșit/ Geneza 47:30) Iosef i-a pus pe fiii lui Israel să jure spunând: Când vă va elibera HAȘEM să luați și oasele mele de aici. (ibid 50:25) Iosef a tălmăcit visul Faraonului și a prezis Egiptului șapte ani de belșug urmați de șapte ani de foamete. În cei șapte ani de belșug Iosef a adunat surplusul de grâne în orașe fortificate. În primul an de foamete a adunat Iosef pentru Faraon tot argintul și toate dobitoacele din Egipt. În al doilea an a cumpărat Faraonului tot pământul și toate sufletele Egiptului. Ce s-a petrecut în următorii cinci ani de foamete? În Tora ei nu sunt amintiți. Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că atunci când Iaakov a venit în Egipt apele Nilului s-au ridicat la picioarele lui și … Citește mai departe…

Despre Dilema Sfetnicului în Pericopa Vaigaș

Cancelaria Rabinică avatarPosted on by

Și a spus Iosef poporului: Iată, v-am cumpărat astăzi [ca sclavi] și pământurile voastre Faraonului. Iată, vă [dau] sămânță și semănați pământul. Și va fi la recoltă și veți da a cincea parte Faraonului și patru părți vor fi pentru voi pentru semănatul ogorului și pentru hrana voastră … (Bereșit/ Geneza 47:23,24)   În cei șapte ani de belșug Iosef a adunat grâne în hambarele Faraonului. Când au venit anii de foamete el a deschis hambarele și a vândut grânele la prețul pieții. În primul an a adunat Iosef pentru Faraon tot argintul și apoi toate dobitoacele din Egipt. În anul al doilea nu le-a mai rămas decât pământul și sufletul. De nevoie și-au vândut pământul și s-au vândut ca sclavi Faraonului. Înaintea celor șapte ani de foamete erau în Egipt  mulți oameni liberi care aveau pământ, dobitoace și chiar argint. După anii de foamete, prin strădania lui Iosef, tot argintul, … Citește mai departe…