Despre Tâlcul Jertfelor în Pericopa Aharei Mot
Oricare din fiii lui Israel care va înjunghia [ca jertfă] un bou sau o oaie sau o capră … Și nu o va aduce la poarta Cortului Întâlnirii pentru a o aduce jertfă lui HAȘEM înaintea Tabernacolului lui HAȘEM, îi va fi socotit ca și cum sânge [de om] ar fi vărsat și stârpit va fi omul acela din poporul său. Vaikra/ Levitic 17:3,4
Omul modern confruntat cu urgia încearcă să-i înțeleagă mecanismul în speranța că astfel va reuși s-o stăpânească, s-o îmblânzească sau cel puțin s-o prevadă.
În vechime oamenii aveau o viziune cu totul diferită. În ochii lor cauza oricărei urgii era supărarea sau nemulțumirea zeilor. Aceștia trebuiau îmbunați, hrăniți sau chiar mituiți cu jertfe. Jertfele erau în ochii lor sigura pavăză în fața urgiilor. Cei care ”apărau” obștea prin jertfe se bucurau de cea mai înaltă prețuire.
Tora nu interzice jertfele. O astfel de interdicție ar fi fost peste puterile acelei generații. Tora doar le pune două îngrădiri. Prima: Toate jertfele trebuie aduse lui HAȘEM. A doua: Toate jertfele trebuie aduse în Templul din Ierusalim.
Prima îngrădire este ușor de înțeles, a doua mai puțin. Așa a arătat și istoria. Regii care au stârpit practicile idolatre nu au reușit să stăvilească altarele pe care se aduceau jertfe lui HAȘEM în toate colțurile țării precum este scris 2Regi 12:4, 2Regi 14:4 și în câteva alte locuri Doar altarele nu au fost înlăturate, poporul tot mai săvârșea jertfe și tămâieri pe altare.
Jertfele reglementate în Tora sunt diferite în esență de jertfele aduse idolilor. Ele nu sunt menite să hrănească pentru că HAȘEM nu are nevoie de hrană. Ele nu sunt menite să îmbune nici să mituiască petru că HAȘEM nu poate fi manipulat. Ele pot fi manifestări de asumare a unui păcat, sau, mai presus decât ele, daruri menite să deschidă inima dăruitorului către HAȘEM.
Jertfe aduse la imboldul momentului sunt în primejdie de a rămâne simple acte de mituire. Pentru a avea prilej să-și limpezească gândurile, cel ce dorește să aducă o jertfă este pus să bată drumul până la Ierusalim și să simtă acolo sfințenia locului. Astfel va avea șansa să aducă o jertfă chibzuită, asumată și binevenită.
********
Rigoarea faptelor este străină sufletului omenesc. Când nu am îndeplinit aidoma porunca ne place să ne eschivăm pretinzând că am făcut-o cu bună intenție și că până la urmă intenția contează.
Tora judecă faptele, nu pretinsele intenții. Deși a fost adusă, sau cel puțin așa pretinde care a adus-o, cu cea mai bună intenție, jertfa adusă în afara Templului de la Ierusalim nu este acceptată. În zadar i-a fost luată animalului viața.
După potop am dobândit stăpânire asupra animalelor pentru a le lua viața spre folosul nostru ca jertfe sau pentru că dorim să mâncăm carne. Nu suntem însă stăpâni să le luăm viața fără niciun folos, iar cel ce ia o viață fără a avea dreptul nu este decât un ucigaș.
Comments
Despre Tâlcul Jertfelor în Pericopa Aharei Mot — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>