Iar acum nu vă întristați și să nu vă pară rău că m-ați vândut încoace…Și m-a trimis HAȘEM înaintea voastră … să vă găsesc mijloc de trai… (Bereșit/Geneza 45:5,7)

Citim în Pirkei Avot (3:15): Totul e știut dinainte și avem libertatea de a alege. Cele două premize, esențiale oricărui credincios dar care par de neîmpăcat, au fost scrise împreună. Ca și cum înțelepții ne-ar fi spus: Nu tăgăduim că nu știm să împăcăm, dar ambele sunt adevărate.

O încercare de a rezolva cel puțin parțial problema se găsește în literatura medievală. În Sefer Haikarim de Rabi Iosef Albo, dacă nu mă înșeală memoria, scrie că nu chiar toate sunt știute dinainte. Doar evenimente majore sunt predestinate. Calea pe care se va ajunge la ele a fost voit lăsată de HAȘEM deschisă. Prin liberul nostru arbitru putem decide pe care din căi se va ajunge la ceea ce ne-a fost hărăzit.

Rabi Moshe Haiim Luciatto în cartea sa Daat Tvunot adaugă o nuanță. Putem alege dacă voința divină se va realiza prin faptele noastre bune, pentru care vom fi răsplătiți sau în ciuda faptelor noastre rele, pentru care ne așteaptă pedeapsa. Cel care alege o calea bună își va vedea izbânda, iar cel ce pășește pe o cale rea va vedea cum, în cu totul mod neașteptat, chiar faptele lui au dus la ceea ce dorea el mai mult decât orice să nu se întâmple.

Viața l-a învățat pe Iosef această lecție. În tinerețe a visat că frații săi i se vor închina. Frații l-au vândut ca sclav în Egipt pentru ca visul să nu i se împlinească. Rezultatul a fost că tocmai ei cu mâna lor au făcut primul pas care, pe o cale pe care nimeni nu o putea prevedea, a dus la împlinirea visului.

Văzând că frații săi cu toată strădania lor n-au reușit să-i schimbe cursul vieții, Iosef a făcut primul pas spre a îi ierta. Primul dar nu ultimul. Avea motiv de supărare pentru anii petrecuți în temniță și pentru toți anii de singurătate în Egipt. Dacă frații s-ar fi purtat cu el omenește, el ar fi fost poate chemat de Faraon din casa părintească pentru a-i tălmăci visul, sau poate ar fi fost furat de negustori și vândut ca sclav în Egipt.  Cine știe? Intenția rea este și ea în sine motiv de supărare.

Iosef a dat dovadă atât de credință cât și de mărinimie iertându-și frații. O pildă pentru noi toți, chiar atunci când ne este greu, să iertăm.