Să le surpați altarele, să le sfărâmați stâlpii de jertfire, să le ardeți în foc copacii închinați idolilor, să le ciuntiți chipurile idolilor și să faceți să piară numele lor din acel loc. Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. (Dvarim/ Deuteronom 13:3,4) În viziunea omului modern distrugerea vestigiilor culturale ale unui popor cucerit este o crimă de război. În vechime aceasta era uzanța. În vremurile moderne ea a încetat. Idoli cnaaniți găsiți în săpăturile arheologice din Israel sunt expuși la loc de cinste în muzeele arheologice. Nu am găsit vreun temei scris, dar se pare că în acest caz bunul simț ne-a oprit de la acțiuni care nu mai sunt acceptate în lumea civilizată. De mirare este interdicția Să nu faceți așa lui HAȘEM D-zeul vostru. La ce s-ar putea oare referi? Nu avem în religia noastră nici chipuri de idoli, nici copaci închinați idolilor și nici măcar … Citește mai departe…

Și să iubești pe HAȘEM D-zeul tău cu toată inima ta cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Devarim/ Deuteronom 6:5) Ce este iubirea? Nu voi încerca nici măcar să dau un răspuns. Consider că este unul din acele cuvinte care înțelegem foarte limpede la ce se referă dar nu le găsim nicio definiție. Putem însă întreba: Prin ce se manifestă iubirea? Manifestările sunt multe. Mă voi restrânge la două: Dorința de a fi pe plac și actele de tandrețe. Știm ce înseamnă a iubim o ființă carne și oase. Dar cum putem oare iubi pe HAȘEM care nu are trup, nu I se pot atribui însușirile trupului și este mai presus de orice putem înțelege? Nu ne rămâne decât să ne manifestăm față de El, Binecuvântat Fie Numele Lui, cu iubire. Dorința de a-I fi pe plac e lesne de înțeles. Este împlinirea poruncilor Torei cu bucurie … Citește mai departe…

Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea stăpânului său, [dar] Israel nu [Mă] cunoaște, poporul Meu nu ia aminte. (Ieșaaiahu/Isaia 1:3) Ultimul Șabat înaintea postului de Tișa beAv are un nume special: Șabat Hazon. Numele i se trage de la Haftara, porțiunea din Profeți care se citește de Șabat după citirea Torei, care începe cu cuvintele Hazon Ieșaaiahu ben Amoț care se traduce Profeția de urgie a lui Ieșaaiahu fiul lui Amoț. Profetul Ieșaaiahu, deși a trăit cu mai mult de o sută de ani mai devreme, a semnalat păcatele care până la urmă au dus la distrugerea primului Templu și la Exilul Babilonian. Mai mult de o sută de ani au avut strămoșii noștri pentru a da ascultare mustrărilor, dar nu le-au ascultat până ce a venit asupra lor urgia. Profetul se adresa unei generații profund credincioase. Jertfele erau pentru ei un element esențial al vieții, doar că le … Citește mai departe…

Tatăl nostru a murit în pustie … și n-a avut fiii. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui pentru că n-a avut fiii? Dă-ne nouă moșie printre frații tatălui nostru. (Bamidbar/ Numeri 27:3,4) Țlofhad a murit în deșert și nu avea fii, doar cinci fiice. Acestea au venit la Moșe și au cerut să moștenească moșia tatălui lor. Despre ce moșie putea fi vorba? Ei nici măcar nu intraseră în Țara Făgăduită, darămite s-o fi cucerit. Parcă se certau pentru moștenirea blănii ursului din pădure. Talmudul în tratatul Baba Batra fila 117a cercetează cui a fost împărțită Țara Făgăduită. Rabi Ioșia susține: celor care au ieșit din Egipt. Rabi Ionatan susține: celor care au cucerit țara. Rabi Șimon ben Elazar susține: și acestora și acestora. Rabi Ioșia a înțeles că dreptul la moșie se cuvine celor care au ieșit din Egipt pentru că lor le-a … Citește mai departe…

Cât de bune sunt corturile tale, Iaacov, sălașurile tale, Israel. (Bamidbar/ Numeri 24:5) ”corturile” este o aluzie la Cortul Întâlnirii, lăcașul sacru al neamului nostru până la clădirea Templului din Ierusalim; ”sălașurile” la Primul și Cel de-al Doilea Templu din Ierusalim. Prin extensie ea se referă și la sinagogi, lăcașurile din care neamul nostru își trage seva până în ziua de astăzi. De aceea au statornicit Înțelepții Israelului să rostim acest verset în fiecare dimineață când intrăm în sinagogă. Bilam s-a referit însă în primul rând la corturile în care sălășuia neamul evreiesc în deșert. Prin ce erau ele atât de bune? Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că deschiderile corturilor nu erau față în față pentru a opri, pe cât se putea, ca priviri din afară să nu intre în intimitatea cortului. Pentru a înțelege situația taberei din deșert avem nevoie de câteva cifre. Tabăra din deșert … Citește mai departe…