Despre robie asumată în pericopa Șmot

Și i-au silit egiptenii pe fii lui Israel la muncă grea. Și le-au făcut viața amară cu muncă grea la lut și la cărămizi … și alte feluri de munci la care îi sileau cu strășnicie. (Șmot/Exodul 1:13,14) O discuție talmudică asupra unui subiect care nu prezintă astăzi prea mare interes pentru omul de rând (În cazul în care stăpânul unui sclav a înmânat actul de eliberare al sclavului său unui terț și apoi s-a răzgândit, dacă mai poate reveni asupra deciziei sale sau nu mai poate reveni) este decisă prin argumentul: (Gitin 13a) ”Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu.”  În Talmud expresia este folosită într-un context juridic clar definit, dar înțelepții din generațiile care au urmat au interpretat-o ca o afirmație general valabilă: Cel privat de libertate, neavând nicio răspundere nu are  niciun motiv să-și înfrâneze dorințele. El se complace în mizeria sa până-ntr-atât că stăpânul care îl … Citește mai departe…

Despre viitor în pericopa Vaiehi

Și i-a chemat Iaakov pe fiii săi și le-a spus: Adunați-vă și vă voi spune ce vi se va întâmpla în zilele de apoi. Adunați-vă fii ai lui Iaakov și ascultați-l pe tatăl vostru Israel. (Bereșit/Geneza 49 1,2) De două ori și-a chemat Patriarhul Iaakov fii să-l asculte. În prima chemare le promitea că le va destăinui viitorul. În a doua, promisiunea nu mai este amintită. De ce oare a renunțat Patriarhul Iaakov la destăinuirea viitorului? Rași, bazat pe o sursă din Talmud, scrie că l-a părăsit שכינה Șehina (Prezența Divină) și nu a mai văzut nici el viitorul. Rabinul Lord Jonathan Sacks, unul din eminenții cugetători ai vremurile noastre scrie pe această temă un excelent eseu. Îl puteți găsi, într-o engleză aleasă, la adresa http://www.aish.com/tp/i/sacks/363067441.html În interpretarea sa, Patriarhul Iaakov nu a putut prezice viitorul din simplul motiv că, citez: ”Noi făurim viitorul prin alegerile noastre. Scenariul încă nu … Citește mai departe…

Despre iertare în pericopa Vaigaș

Iar acum nu vă întristați și să nu vă pară rău că m-ați vândut încoace…Și m-a trimis HAȘEM înaintea voastră … să vă găsesc mijloc de trai… (Bereșit/Geneza 45:5,7) Citim în Pirkei Avot (3:15): Totul e știut dinainte și avem libertatea de a alege. Cele două premize, esențiale oricărui credincios dar care par de neîmpăcat, au fost scrise împreună. Ca și cum înțelepții ne-ar fi spus: Nu tăgăduim că nu știm să împăcăm, dar ambele sunt adevărate. O încercare de a rezolva cel puțin parțial problema se găsește în literatura medievală. În Sefer Haikarim de Rabi Iosef Albo, dacă nu mă înșeală memoria, scrie că nu chiar toate sunt știute dinainte. Doar evenimente majore sunt predestinate. Calea pe care se va ajunge la ele a fost voit lăsată de HAȘEM deschisă. Prin liberul nostru arbitru putem decide pe care din căi se va ajunge la ceea ce ne-a fost hărăzit. … Citește mai departe…

Despre orbire în pericopa Mikeț

Și  au spus unul către altul ”Cu adevărat suntem vinovați față de fratele nostru al cărui necaz l-am văzut când se ruga de noi și nu l-am ascultat. Pentru aceasta vine pe noi necazul acesta.” (Bereșit/Geneza 42:21) Frații lui Iosef erau profund credincioși. Când cădea pe capul lor o pacoste ei nu-și blestemau norocul. Ei își asumau răspunderea printr-un atent  de conștiință. Cel mai grav păcat pe care l-au găsit și pe care l-au asumat a fost …  că nu le-a fost milă de fratele lor. Cu condamnarea lui Iosef la moarte conștiința le era încă împăcată! Iosef își cunoștea frații. El se temea și pe bună dreptate că ei încă nu și-au înțeles greșeala. Dacă s-ar fi dezvăluit, ura pe care i-o purtau pentru visele sale de măreție doar s-ar fi întețit văzându-le miraculoasa împlinire. Pentru a îi face să-și înțeleagă greșeala el nu a găsit altă cale decât … Citește mai departe…

Hanuka 5777

Despre povestea sărbătorii de Hanuka am mai vorbit și anul trecut, aici. Anul acesta vom încerca să dăm un posibil răspuns unei întrebării: De ce celebrăm tocmai miracolul de Hanuka? De ce nu și alte miracole? De ce nu celebrăm căderea manei, sau izvorul lui Miriam, sau despărțirea apelor? Pentru că celebrăm doar acele minuni pe care le putem reîntâlnim și azi! Hanuka a venit într-un moment de beznă spirituală, un moment în care iudaismul era amenințat atât din exterior, dar și din interior. Un moment în care până și o victorie militară s-ar fi putut dovedi în cele din urmă inutilă, căci Templul nu ar fi putut fi reinaugurat cu adevărat fără uleiul sfințit. Și în acel moment de beznă, când rațional și uman ar fi fost să se supună, aidoma celorlalte populații cucerite din zonă, când rațional și uman ar fi fost să aștepte până când s-ar fi … Citește mai departe…

Despre încercări și credință în pericopa Vaieșev

… și nu era nici unul din oamenii casei acolo în casă. Și l-a apucat de haină spunând ”Culcă-te cu mine” și și-a lăsat haina în mâna ei, a dat înapoi și a ieșit afară. Bereșit/Geneza (39:11,12) În folclorul evreiesc Iosef și-a dobândit ”titlul” de ”HAȚADIK”. Cuvântul nu are o paralelă în limba Română. Un ȚADIK este un om cucernic a cărui cucernicie se manifestă nu neapărat prin smerenie și pioșenie ci mai degrabă prin puterea de a-și păstra demnitatea umană în fața celor mai grele încercări. În ultimele veacuri numai puțini aleși și-au dobândit acest ”titlu”. ȚADIKul din Ștefănești a fost unul din ei. Din toate personajele din Tanah (Tora, Profeți, Scrieri), Iosef a fost singurul care și l-a dobândit. Iosef a fost vândut de frații săi unei caravane care se îndrepta spre Egipt. Acolo a fost cumpărat de Potifar, unul din demnitarii de la curtea Faraonului. Soția lui … Citește mai departe…

Despre modestie în pericopa Vaișlah

Și am bou, asin, oaie, rob și roabă și am trimis [acest dar] să vestesc domnului meu pentru a găsi bunăvoință înaintea ta. (Bereșit/Geneza 32:6) Patriarhul Iaakov, după șase ani de muncă binecuvântată în casa lui Lavan a ieșit cu turme și cirezi mari. Când el trimete soli, după altă opinie chiar îngeri, către fratele său Esav pentru a îl îmbuna, ei sunt instruiți să-i descrie avuția folosind singularul. Era clar că acest singular avea sens de plural, dar cuvântul ales are și el puterea  sa de sugestie. Ca și cum ar fi spus: Pentru puținul pe care îl am nici măcar nu merită folosit pluralul. ”A nu bate la ochi” a fost un motto pentru Patriarhul Iaakov. Când a început foametea și toți coborau în  Egipt pentru a aduce hrană, deși ei încă nu duceau lipsă, Iaakov și-a trimis și el fiii în Egipt. Nu dorea să arate că … Citește mai departe…

Despre iubire și ură în percopa Vaiețe

… și a iubit-o și pe Rahel mai mult decât pe Lea și a mai lucrat la el încă șapte ani. Și a văzut HAȘEM că Lea este urâtă și i-a deschis pântecele… (Bereșit/Geneza 29:30,31) În primul verset o găsim pe Lea iubită, în următorul ea e deja urâtă. Cum a degenerat atât de repede și aparent fără niciun motiv iubirea în ură? E de mirare cum Patriarhul Iaakov, cel care a reușit să-și păstreze integritatea morală în condiții din cele mai vitrege, a ajuns să-și urască propria soție. Tora trebuie citită atent. În primul verset scrie că Iaakov a iubit-o pe Lea. În al doilea nu scrie că Iaakov ar fi urât-o. Scrie doar, la modul pasiv, că Lea a fost urâtă. Aceasta a fost, cel puțin pentru ea, o ură cât se poate de reală. HAȘEM a intervenit în creația Sa, cu alte cuvine a făcut un miracol, … Citește mai departe…

Despre educație (Toldot)

Și au crescut copii și a ajuns Esav om iscusit la vânătoare om al câmpului, iar Iaakov era om liniști care stătea printre corturi. Și l-a iubit Ițhak pe Esav…, iar Rivka îl iubșete pe Iaakov.   (Bereșit/Geneza 25:27,28) La prima vedere doi frați, unul aventurier și unul liniștit din fire.  Tatăl îl iubește pe fiul aventurier iar mama pe cel liniștit. O familie ca foarte multe altele. Rași, bazat pe surse din Midraș nuanțează imaginea. Corturile printre care stătea Iaakov erau corturile școlii. Deși a crescut, a rămas legat de învățătură Poate naiv, dar nu și-a pierdut integritatea. Esav, în schimb, când a crescut a părăsit școala și și-a ales calea câmpului. Acolo a învățat vânătoarea și odată cu ea furtul și înșelătoria. Dar de ce nu a rămas Esav un vânător cinstit? Doar a crescut într-o familie bună. De ca s-a apucat de tâlhărie și înșelătorie? Rabi Samson Raphael … Citește mai departe…