Despre educație (Toldot)

Și au crescut copii și a ajuns Esav om iscusit la vânătoare om al câmpului, iar Iaakov era om liniști care stătea printre corturi. Și l-a iubit Ițhak pe Esav…, iar Rivka îl iubșete pe Iaakov.   (Bereșit/Geneza 25:27,28) La prima vedere doi frați, unul aventurier și unul liniștit din fire.  Tatăl îl iubește pe fiul aventurier iar mama pe cel liniștit. O familie ca foarte multe altele. Rași, bazat pe surse din Midraș nuanțează imaginea. Corturile printre care stătea Iaakov erau corturile școlii. Deși a crescut, a rămas legat de învățătură Poate naiv, dar nu și-a pierdut integritatea. Esav, în schimb, când a crescut a părăsit școala și și-a ales calea câmpului. Acolo a învățat vânătoarea și odată cu ea furtul și înșelătoria. Dar de ce nu a rămas Esav un vânător cinstit? Doar a crescut într-o familie bună. De ca s-a apucat de tâlhărie și înșelătorie? Rabi Samson Raphael … Citește mai departe…

Despre frumusețe (Haiei Sara)

Și a fost viața Sarei o sută de ani și douăzeci de ani și șapte ani anii vieții Sarei (Bereșit/Geneza 23:1) Avem o tradiție că Tora se exprimă în cea mai scurtă formă posibilă. E și firesc. Fiind o creație divină, ne așteptăm ca ea să fie perfectă.  În cazurile în care se găsesc totuși cuvinte care par a nu avea niciun rost, exegeții le caută un tâlc ascuns. De ce o sută de ani și din nou douăzeci de ani și din nou șapte ani și din nou anii vieții? Era suficient să fi fost scris o sută douăzeci și șapte ani, precum apare în unele traduceri.  Rași, bazat pe o sursă din Midraș scrie că Tora sugerează că Sara la o sută de ani era frumoasă și fără păcat ca la douăzeci de ani, iar la douăzeci de ani frumoasă și fără păcat ca la șapte ani. Care … Citește mai departe…

(Vaiera) Cine este Patriarhul Avraham

Departe de Tine să faci așa ceva să pierzi pe cel drept împreună cu cel păcătos, să aibă aceeași soartă cel drept și cel păcătos, departe de Tine, cel ce judecă tot pământul să nu facă dreptate? (Bereșit/Geneza 18:25) Și i-a spus: Ia îl, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubești, pe Ițhak și du-te spre țara Moria și ridică-l ca jertfă pe unul din munți unde îți voi spune. Și s-a sculat Avraham dis de dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el cele două slugi și pe Ițhak fiul său și a spart lemne pentru jertfă și s-a ridicat și a plecat spre acel loc. (Bereșit 22:2,3) Vechii greci au creat personajul static, care oricât s-ar zbate nu va reuși niciodată să scape de ceea ce i-a fost hărăzit. Shakespare ne-a dat zbuciumul lui Hamlet, sfâșiat între două forțe … Citește mai departe…

Ce este credința (Leh Leha)

În Tora sunt scrise doar o parte din peripețiile prin care a trecut patriarhul Avraham. Cele care nu au fost menționate în Tora au trecut pe cale orală din generație în generație și doar când s-a ivit pericolul de a fi date uitării, în anii de restriște de după distrugerea celui de-al doilea Templu, au fost așternute pe hârtie. O astfel de colecție de istorisiri este cunoscută sub mumele de ”Midraș”. În Midraș scrie că Terah, tatăl patriarhului Avraham, era negustor de idoli. Avraham, care avea atunci doar trei ani, a înțeles singur că idolii nu au nicio putere și că închinare în fața lor nu are niciun rost. Când a rămas singur acasă, a sfărâmat toți idolii. Numai pe cel mai mare l-a lăsat întreg și i-a pus o bâtă în mână. Când s-a întors Terah acasă și și-a văzut tot stocul făcut praf, i-a cerut lui Avraham explicații. … Citește mai departe…

Noah 5777

Turnul Babel (1563) - Pieter Bruegel cel Bătrân Elder

În după amiaza aceasta  am stat și am recitit pericopa acestei săptămâni de câteva ori. Și după fiecare lectură exclamam în sinea mea „Desigur, despre asta este cel mai potrivit să vorbesc astă-seară în sinagogă!”. Apoi reluam textul, pentru a îmi confirma alegerea, și găseam alte elemente care ar merita să fie comentate. Pentru că într-adevăr este o pericopă extrem de generoasă în acest sens! Mai mult decât atât, deși ea ne vorbește despre începuturile umanității, este totodată una dintre cele mai ancorate în perioada contemporană, în realitățile sec. 20 și 21. Dar pasajul care mi-a atras atenția în mod deosebit prin cumplita sa actualitate este cel care se referă la Turnul Babel. „În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți…. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și a zis Domnul: “Iată, toți sunt … Citește mai departe…

Niciodată nu suntem singuri (Noah)

Și a luat aminte HAȘEM de Noah și de toate animalele și de toate dobitoacele care erau cu el în arcă… (Bereșit/Geneza 8:1) Când ajung la acest verset în rugăciunea de Musaf de Roș Hașana sunt de fiecare dată emoționat. De când lumea nu a fost om mai singur decât Noah. Din toți cei pe care i-a cunoscut a rămas doar el, soția sa, cei trei fii și soțiile lor. Toți ceilalți au pierit. Cine mai era să-și aducă aminte de el? HAȘEM însă nu l-a uitat. A luat aminte de truda lui de zi și noapte îngrijind animalele care i-au fost încredințate și a schimbat verdictul omenirii spre bine. Legăturile cu semenii noștri au limitele lor firești. Numai cel care reușește să stabilească legătura cu HAȘEM nu va rămâne niciodată singur. Se povestește că în timpul Holocaustului, într-un lagăr de exterminare, s-a adunat un tribunal rabinic. Îndurerați, ei l-au … Citește mai departe…

Creație sau Evoluție

La început a creat HAȘEM cerul și pământul. (Bereșit/Geneza 1:1) Cum ne raportăm în zilele noastre la credință? După anii comunismului în care a fost ascunsă într-un con de umbră, ea își redobândește locul de onoare pe scena publică. Mulți chiar încearcă să o împace cu vechea ei vrăjmașă, știința. Din păcate, multe din aceste încercări nu prea sunt convingătoare. Știința în stadiul  ei actual, sau mai degrabă bruma de știință pe care o cunosc eu, aduce provocări atât teoriei creaționiste cât și teoriei evoluționiste. Fosilele unor specii dispărute care arată ca și cum ar fi fost faze de trecere între specii cunoscute astăzi, mai ales între maimuță și om. Estimate bine fondate asupra vârstei universului ridică și ele mari semne de întrebare. Mai puțin cunoscut este faptul că cel mai apropiat genetic omului nu este maimuța ci, nu e plăcut să recunoaștem, chiar porcul. Cea mai mare provocare, din … Citește mai departe…

Hoșa Na (Izbăvește-ne Te rog!)

În Israel vara nu plouă. Țăranii lasă recolta de grâne, struguri, smochine și curmale să se usuce pe câmp. Doar când se apropie toamna, roadele sunt duse în hambare. Când totul este deja la adăpost, ne bucurăm de Sukot, sărbătoarea recoltei. Bucurie amestecată cu îngrijorare. Rezervele de apă, adunate din ploile iernii, sunt deja aproape terminate. Dacă iarna va fi destulă ploaie, va fi belșug și în anul care vine. Cine știe? Nu toți anii sunt la fel. Din rodul anului luăm în mâna dreaptă o frunză de palmier care încă nu s-a desfăcut (Lulav), trei ramuri de mirt (Hadas) și două ramuri de salcie plângătoare (Arava). În mâna stângă luăm o chitră (Etrog). Le scuturăm în cele patru vânturi, ca și cum ne-am ruga fără cuvinte: Plantele acestea au nevoie de vânturi bune, de ploaie și de rouă. Dacă noi nu avem, poate, suficiente merite, bietele plante ce vină … Citește mai departe…

Sukot – sărbătoarea colibelor

Cine se va urca pe muntele lui HAȘEM și cine va sălășui în lăcașul Lui cel sfânt? (Tehilim/Psalmi 24:3) În ziua de Iom Kipur ”am urcat pe muntele lui HAȘEM”. Ne-am dorit cu sinceritate, să participăm mai des la rugăciuni, să fim mai îngăduitori cu cei din jur, să fim mai apropiați de HAȘEM. Așa a fost și anul trecut. Știm câte din aceste dorințe am reușit să le și împlinim. Ce putem face pentru ca anul acesta să avem mai mult succes? De ce oare ne-a fost atât de greu ”să sălășuim în lăcașul Lui cel sfânt”? Am muncit din greu și nu am avut timpul sau am fost deja prea obosiți pentru a mai veni la sinagogă. Cu timpul acesta a devenit un obicei și chiar atunci când puteam nu am mai venit. Greu de înțeles. Cel care muncește pentru a-și întreține familia sau chiar pe sine însuși … Citește mai departe…

Postul de Iom Kipur

Iar în a zecea zi din această lună a șaptea va fi ziua ispășiri , o zi de adunare sfântă va fi pentru voi și vă veți chinui sufletele (Vaikra/Levitic 23:27) Acest „chin al sufletului” a fost interpretat de înțelepții Israelului ca post. Postul este potrivit ocaziei. Fără mâncare și băutură inima ni se deschide mai ușor către căință. Înțelepții au adăugat interdicția de a ne spăla, de a ne unge cu alifii și a purta pantofi din piele. Relațiile conjugale au fost și ele interzise. Spălarea rituală a mâinilor dimineața sau a Cohenilor înainte de a binecuvânta este permisă. Cel care s-a murdărit are voie și el să se spele. Ei nu se spală din desfătare ci din necesitate. Cel care umblă  în noroi are voie să poarte pantofi. Pentru el încălțămintea nu este o lipsă de smerenie ci o necesitate. Unii erudiți au permis chiar purtatul pantofilor de … Citește mai departe…