Cancelaria Rabinică

Cel dintre robii tăi la care se va găsi cupa va muri, iar noi vom fi vom fi robii domniei tale. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și s-a găsit cupa în sacul lui Biniamin. (ibid. 44:12) … omul la care s-a găsit cupa el îmi va fi rob, iar voi întoarceți-vă în pace la ta tatăl vostru. (ibid.44: 17) Ajuns vicerege în țara Egiptului Iosef nu a reluat legătura cu familia sa. Deși purta grija și dorul bătrânului său tată precum și tânărului său frate Biniamin, el s-a purtat ca și cum i-ar fi dat uitării. Iosef știa că după cei șapte ani buni vor urma anii de foamete în care frații vor fi nevoiți să ajungă la el. El a regizat întâlnirea cu frații săi în cele mai mărunte amănunte ca o replică a propriei sale vânzări. Fratele mic, în acest caz Biniamin, va fi “pe drept” condamnat la moarte, … Citește mai departe…

Și a spus către ei Reuven: Nu vărsați sânge, aruncați-l în puțul acesta din deșert dar mâna n-o ridicați împotriva lui… (Bereșit/ Geneza 37: Și a spus Iehuda către frații săi: Ce rost are să ne omorâm fratele și să-i acoperim sângele? Hai să-l vindem ismaeliților și mâna noastră să nu fie asupra lui căci fratele nostru carnea noastră este… (Bereșit/ Geneza 37:26,27) Reuven a încercat să-l cruțe pe Iosef. Pentru a nu vărsa sânge cu mâna lor, el a propus fraților să-l arunce pe Iosef într-un puț în care mișunau șerpii și scorpionii. Frații au acceptat. Iehuda a încercat și el să-l cruțe pe Iosef. Pentru a-l scăpa de moartea sigură care îl aștepta în puț, Iehuda profitat de faptul că tocmai trecea o caravană, a invocat faptul că Iosef era fratele lor, carne din carnea lor, și le-a propus să-l scoată din puț și să-l vândă ca sclav. … Citește mai departe…

Și a ieșit Iaakov din Beer-Șeva și a luat drumul spre Haran. (Bereșit/ Geneza 28:10) Nu de bunăvoie și-a părăsit patriarhul Iaakov casa părintească precum relatează profetul Hoșea/ Hosea fapta: Și a fugit Iaakov spre câmpia Aramului și pentru o femeie muncit Israel și pentru o femeie a păzit turmele. (12:13) Cititorul ar putea rămâne cu impresia că laș fiind sau lipsit de putere, Iaakov nu avea altă cale de a-și salva viața decât să dea bir cu fugiții. Nimic mai greșit. Când a văzut fântâna astupată de o piatră atât de grea încât putea fi rostogolită numai de toți ciobanii laolaltă, el a rostogolit-o singur. O noapte întreagă s-a încleștat în luptă cu un înger până l-a biruit. Mai mult, când a venit timpul, după douăzeci de ani, s-a întors Iaakov în țara natală și a trecut cu bine întâlnirea cu fratele său Esav. Mai presus de toate este … Citește mai departe…

Și Avraham era bătrân și înaintat în zile și HAȘEM îl binecuvântase în toate. Și i-a spus Avraham robului său, mai marele casei sale, cel care chivernisea tot ce avea… (Bereșit/Geneza 24:1,2) Și a spus robul lui Avraham sunt. Și HAȘEM l-a binecuvântat pe stăpânul meu cu prisosință și s-a îmbogățit și i-a dat turme și cirezi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari (Bereșit/Geneza 24:34,35). Ajuns în casa lui Betuel pentru a o peți pe fiica lui, Rivka, Eliezer s-a prezentat în cuvinte puține: robul lui Avraham sunt. Ceea ce a spus era un adevăr, dar un adevăr înșelător. Avea într-adevăr statut de sclav, dar el era bătrânul casei, cel ce chivernisea tot avutul patriarhului Avraham. Numai în el a avut Avraham încredere pentru a-l trimite să-i caute mult așteptatului său fiu o soție. Când a venit însă vorba despre stăpânul său, acolo nu și-a precupețit cuvintele. … Citește mai departe…

Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din casa ta părintească spre țara pe care ți-o voi arăta. Și te voi face un popor mare … (Bereșit/ Geneza 12:1,2) La vârsta de 75 ani patriarhului Avraham încă nu avea copii. Atunci i-a poruncit HAȘEM să-și părăsească țara, tribul și familia spre un loc pe care nici măcar nu i l-a dezvăluit. Odată cu porunca a primit și promisiunea că seminția lui va deveni un popor mare. Ce seminție? Dacă în tihna țării natale, în sânul tribului și al familiei Sara nu a fost binecuvântată cu fructul pântecelui, la ce se mai putea aștepta în truda și zbuciumul pribegiei? A fost o pribegie plină de peripeții. Foametea, prima foamete din istoria omenirii, nu le-a lăsat altă cale decât să coboare în Egipt. Uimiți de frumusețea ei, egiptenii au luat-o pe Sara și adus-o faraonului. … Citește mai departe…